Copiii mei nu sunt răsfățați, sunt IUBIȚI

A vorbit despre stilul ei de parenting

Într-o confesiune pentru „Living My Family Life”, Katie Bowman a explicat cum își crește cei trei copii. A pornit de la ideea că de multe ori a auzit, de la cei din jur, reproșuri legate de faptul că îi răsfață prea mult. Cu toate acestea, ea nu le-a luat în seamă și a continuat să le ofere din plin afecțiune, așa cum reiese și din argumentele ei pentru sursa citată: 

„Dacă bebelușii și copiii mai mari care sunt alintați și primesc foarte multă afecțiune sunt „răsfățați”, atunci așa să fie, iar eu să fiu vinovată pentru că am copii „răsfățați”. 

Cei din jur spun întotdeauna că, dacă te duci la bebeluș ori de câte ori plânge, o să-l faci să devină răsfățat. Practic, dacă îl iei în brațe de fiecare dată când plânge, nu faci altceva decât să îl răsfeți. De asemenea, dacă te duci în camera copiilor ori de câte ori se trezesc noaptea, înseamnă că îi răsfeți. În ciuda acestui fapt, primul lucru care îmi vine în minte este „dacă nu îi alin eu, atunci cine va face asta?”

Încă îmi amintesc cum îmi țineam la piept gemenii de nouă săptămâni în timp ce eram la cumpărături, iar o femeie a venit spre mine și mi-a zis că niciodată nu o să se desprindă de mine dacă îi țin atât de aproape de corpul meu. AVEAU DOAR 9 SĂPTĂMÂNI. Oare de când este necesară independența în cazul copiilor atât de mici??

De fapt, simțeam că dacă nu îi băgam tot timpul în seamă pur și simplu ca să nu-i „răsfăț”, practic îmi ignoram instinctele materne. Cu alte cuvinte, era vorba despre nevoia mea de a-i alina, de a-i calma, de a-i ajuta să se simtă confortabil și în siguranță.

Nu îmi doream să se oprească din plâns când eu nu veneam lângă ei întrucât însemna că își dădeam seama că nu aveam să le fiu aproape, iar gândul că erau lipsiți de alinarea pe care le-o puteam dărui mă întrista foarte mult. Era ceva de neconceput pentru mine.

De aceea, aleg să-i liniștesc de fiecare dată când plâng. Vreau să fiu lângă ei când au nevoie de mine. Mă trezesc noaptea și mă duc la ei. Îi iau în brațe și îi calmez când se simt copleșiți. Sunt mereu lângă ei. De fapt, pot spune că îi „răsfăț”, conform afirmațiilor unor persoane”.

A venit cu câteva sfaturi pentru mame

Cea care a adus în prim-plan modul în care se comportă cu copiii ei nu s-a ferit să afirme că nu îi răsfață, ci pur și simplu îi iubește. În același timp, nu a ezitat să îndemne mamele să-și alinte copiii, fără să țină cont de persoanele care le reproșează că îi răsfață prea mult. În ultima parte a confesiunii sale pentru sursa citată, mama a insistat asupra următoarelor idei:

„Din câte știu eu, este în regulă să-i „răsfeți” dăruindu-le afecțiune, nu-i așa? Nu este ca și cum i-ai răsfăța în adevăratul sens al cuvântului, ci pur și simplu te comporți cu ei ca o mamă. De când este rău să faci așa ceva? Din acest motiv, ar trebui să-ți vezi de treabă- alintă-ți bebelușul, alăptează-l ca să se simtă cât mai confortabil, ia-l la plimbare, ține-l cât mai aproape de tine și ignoră comentariile care țin de faptul că ar trebui „să tai cordonul ombilical”. 

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre răsfăț. Cred că anumite persoane confundă cuvântul „răsfățat” cu „iubit”. 

În ceea ce-i privește pe copiii mei, ei nu sunt răsfățați, sunt iubiți”.

Să îți ții copilul în brațe nu este alint, este nevoia primordială de iubire