Tu cum ai fi procedat? O mamă le-a spus copiilor că are cancer la sân abia după 5 ani de la diagnostic

Aflarea unui diagnostic pe care nicio persoană nu ar dori vreodată să îl audă este o veste foarte greu de procesat pentru un adult, pentru un copil ar fi devastatoare. O mamă știe mai bine acest lucru pentru că a fost diagnosticată cu cancer la sân și a preferat să țină boala în secret de copiii ei, cărora le-a spus cinci ani mai târziu despre provocările prin care a trecut. Anna Sullivan are doi băieți, pe Max și pe Freddie, pe care a preferat să îi protejeze de orice veste care le-ar fi umbrit frumusețea copilăriei.

„Nu am spus nimic copiilor mei despre diagnosticul de cancer la sân”

Anna își amintește că în anul 2017, luna octombrie, a observat un nodul de dimensiuni mici la sânul drept pe care nu l-a luat în considerare, crezând că este un canal galactofor înfundat, deoarece își alăpta băiețelul în vârstă de 18 luni, pe Freddie. Din fericire, a avut inspirația de a merge repede la medic. Specialistul, examinând nodulul, a sfătuit-o să facă o mamografie care necesitat o biopsie. La câteva zile, chiar în ziua de Halloween, Anna a aflat că suferea de cancer la sân. După diagnostic și-a sunat soțul, pe Alex, plângând după care a plecat să-l ia pe Max, fiul ei în vârstă de trei ani, de la cămin.

„Îmbrăcat în costumul lui de Halloween Paw Patrol s-a bucurat atât de mult să mă vadă, i-am zâmbit, i-am făcut cu mâna, dar în spatele ochelarilor mei de soare, lacrimile șiroiau, neștiind ce mă așteaptă. Puțin mai târziu, în acea după amiază am făcut o listă de medici oncologi, împreună cu soțul meu și de medici chirurgi pe care urma să îi sun a doua zi dimineață și spre seară am plecat la colindat de Halloween cu băieții noștri. Nu mi s-a părut corect față de ei să stau acasă și să îmi plâng de milă sau să mă îngrijorez pentru viitor, ci am vrut doar să mă bucur de familia mea.

Am luat decizia împreună cu soțul meu să nu le spunem copiilor noștri despre diagnosticul de cancer pe care doar ce îl primisem. Copiii erau prea mici și oricum nu ar fi înțeles ce le-aș fi spus. În timpul recuperării după masactomia unilaterală și operațiile de reconstrucție pe care le-am suferit a trebuit să le explicăm copiilor că mami trebuie să stea în pat pentru că avea buba. Și într-un fel au înțeles. Nu săriți pe mami, aveți grijă cu mami, le spunea soțul meu în mod repetat”, își amintește Anna.

„Mi-am ascuns simptomele groaznice de Max și Freddie pentru că nu vroiam să se teamă pentru viața mea”

„Pentru că am primit un diagnostic timpuriu al afecțiunii mele, nu a fost nevoie să urmez chimioterapie. În schimb mi s-a prescris un tratament adjuvant endocrin pe care trebuia să-l urmez timp de cinci ani. Așadar, zilnic luam un medicament care avea menirea să elimine estrogenul din corpul meu și îmi făceau injecții care ar fi încetat activitatea ovarelor. Rezultatul acestui tratament a fost menopauza prematură indusă. Ceea ce a însemnat că la câteva săptămâni după începerea tratamentului, am început să am transpirații abundente, schimbări de comportament, dureri de cap severe, oboseală.

Am încercat să ascund aceste simptome de Max și Freddie pentru că nu aș fi vrut ca băieții mei să se îngrijoreze pentru starea mea de sănătate. În plus, erau prea mici pentru a înțelege prin ceea ce treceam. O dată la trei luni după diagnosticul cu cancer mergeam la un consult oncologic pentru a primi noi tratamente, pentru a face noi analize, mamografii și RMN-uri. În același timp, mă programam la medicul ginecolog și la un specialist în acupunctură pentru a gestiona mai bine simptomele de premenopauză”, mărturisește mama.

După ce am făcut cancer de 3 ori, singura mea prioritate este să îmi protejez copiii

„Copiii noștri ne-au auzit discutând despre cancer și le-am spus adevărul”

Mama își amintește că pe măsură și copiii creșteau, începeau să își pună diverse întrebări despre starea de sănătate a mamei, de ce trebuia să meargă la atât de multe controale și chiar au auzit părinții vorbind despre cancer. În februarie 2023 Anna a terminat tratamentul pe care trebuia să îl urmeze timp de cinci ani, ceea ce a însemnat o scădere majoră a posibilității de reapariție a cancerului.

Deși medicul o asigurase că nu era nevoie să urmeze acel tratament decât pe o perioadă de cinci ani, la întâlnirea ei cu medicul oncolog, acesta i-a recomandat să repete tratamentul pe aceeași durată, cu medicamentele care deja erau prescrise.

În ziua în care s-a întors de la specialistul cu care avusese această discuție, i-a spus soțului ei, nemulțumită că nu a fost suficient tratamentul pe care l-a făcut, fără să știe că Max și Freddie trăgeau cu urechea la conversația părinților.

O mamă este diagnosticată cu cancer în stadiul 3, în ultimul trimestru de sarcină: „Vreau cu orice preț să îmbătrânesc alături de soțul meu”

„Stai puțin, mami tu ai avut cancer? M-a întrebat Max intrând în cameră șocat. Max avea deja opt ani și Freddy avea șase ani așa că mi s-a părut corect față de ei să le vorbesc despre boala pe care cu care mă luptam de atâta timp. Ne-am așezat cu toții în jurul mesei din living și le-am povestit cum am trecut printr-o operație prin care a fost eliminat cancerul din corp, cum a trebuit să iau medicamente speciale pentru ca boala să nu recidiveze și de aceea trebuia să merg atât de des la medic.

Max a înțeles imediat, dar Freddie m-a întrebat dacă nu doare cancerul. I-am răspuns că nu doare, doar injecțiile pe care le fac dor puțin. Și după injecții primești o recompensă dulce? A întrebat el. Uneori, i-am răspuns”, își amintește Anna.

Anna a ales să nu le spună copiilor ei despre cancer la o vârstă atât de fragedă la care nu ar fi înțeles frământările părinților și gravitatea diagnosticului. Din fericire femeia nu a fost nevoită să urmeze tratament cu chimioterapie, nu și-a pierdut părul, nu s-a simțit rău și a putut fi onestă cu copiii ei la momentul potrivit fără a mai fi nevoită să le ascundă nimic. Găsirea unui moment oportun pentru a da o asemenea veste copiilor care trebuie protejați în anii copilăriei înseamnă pregătirea lor pentru diferitele situații ale vieții care uneori par imposibile de rezolvat.