Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe... X

Cum sa vorbesti cu copilul tau despre religie

de Psiholog Eva Pirosca

Cum sa vorbesti cu copilul despre religie... fara sa il influentezi, indoctrinezi, fara sa il pacalesti cu promisiuni magice si fara sa il sperii cu amenintari? Altfel spus, cum (si cand!) sa vorbesti copilului despre religie, astfel incat sa ii respecti totodata libertatea, sa ii implinesti nevoia de repere (!) si sa ii incurajezi ingaduinta fata de semeni?

Ca sa vorbesti despre religie cu copilul, este necesar mai intai ca tu sa ai clara in minte pozitia fata de religie si religii, si apoi sa te... repozitionezi. Multi oameni ar face bine sa se repozitioneze, inainte de a-i impovara sau chiar amprenta pe cei mici cu propriile pareri, incrancenari, negativisme si prejudecati. Atat parintii care se considera religiosi, ba chiar credinciosi, cat si cei care se considera nereligiosi, atei ori agnostici, vor transmite copilului nu atat continutul (ne)credintei lor, cat valorile dupa care isi ghideaza viata. Nu suntem aici sa dezbatem valorile cuiva, ci mai degraba sa avertizam ca unele dintre ele, si unele atitudini de viata ale adultilor, pot fi prea grele si prea mari pentru un copil... Care sunt acestea?

Cand sa vorbesti cu copilul despre religie: dupa ce vorbesti cu tine...

Religiile sunt seturi de credinte, valori si manifestari, prin care civilizatiile s-au raportat, de-a lungul timpului, la ei insisi, la semeni, la natura si la ceea ce putem numi Divinitate. Noi oamenii sunt astfel construiti incat sa ne manifestam existenta, sa o simbolizam, sa solidarizam cu semenii si sa apartinem grupurilor cu care impartasim valori. Si sa repartizam lumea in categorii care ne inlesnesc existenta in plan social: rau-bine, frumos-urat, placut-neplacut, corect-incorect.

poza copii in tabara cu cortul 

Faptul ca alegem oameni, valori sau randuieli pe care le asezam la temelia existentei noastre, de la care cu greu le abatem, pe care le consideram principii, ne plaseaza deja sub eticheta „religios", chiar daca ne consideram agnostici sau atei. Un om care crede in ceva, chiar si in alt om, devine un om credincios. Un om care functioneaza dupa principii, valori, repere, categorii clare, devine un om cu propria religie, in care locul clasicului „Dumnezeu" este luat de ceea ce pune el de bun acolo: familia, educatia, el insusi, supravietuirea, banul si tot asa...

Citeste si: Ocrotiti-va copiii! 3 lucruri grave de care ii putem pazi  

Ce incerc sa arat este ca degeaba ne infoiem si adoptam o pozitie vehementa, ferma, demna, impotriva religiei si religiilor. Religia si religiile sunt forme de existenta, forme de manifestare. Ele nu fac un rau in sine si nu sunt rele sau bune in sine, ele doar sunt si vor persista atata timp cat va supravietui omenirea. Poate sa ne gandim ce anume din religie ne deranjeaza si ne trezeste reactii vehemente, ca sa intelegem de CE anume vrem sa ferim copilul, atunci cand ii vorbim despre religie. Daca nici noua nu ne este clar, atunci nici lor nu le va fi. Cu atat mai mult cu cat la copil ajunge nu atat continutul vorbelor noastre, cat mesajul ascuns, non-verbal.

La copil ajunge ce simti, nu ce ii spui

Daca simtim o mare incrancenare sau revolta, daca simtim dispret si aroganta, daca simtim teama sau respingere, acestea si nu discursul nostrum rational vor ajunge la copil. Oare vrem sa ii manipulam in acest fel? Sa ii programam sa simta, fata de aspecte ale realitatii, emotii ambigue si care de fapt nu le apartin? Care nu ii definesc? Pentru ca simtirea nu este ceva controlabil, si o buna parte din CUM simtim se educa in copilaria mica, in cei „7 ani de-acasa".

Chiar si noi, adultii: o buna parte din ce simtim fata de lucruri, evenimente, oameni, se datoreaza acelor ani semnificativi, cand minntea si sufletul opilului sunt ca un burete. Am invatat ca fata de religie trebuie sa simtim dispret, de exemplu, si pur si simplu ne programam sa facem asta... nimic nu mai poate sa ne convinga ca este ceva demn de pretuit acolo. Dar noi, adevaratul nostu sine, oare ce ar fi descoperit, oare ce ar fi aflat, oare ce ar fi inteles, altceva decat dispretul? Nu, nu neaparat contrariul, nu evlavie sau veneratie. Ci poate curiozitate? Poate discernamant? Poate acceptare? Poate ingaduinta? Ce stim noi?...

poza copil in natura 

Este si aceasta conditionare emotionala din copilarie tot o forma de ignoranta. Parinti, sa nu ne transformam copiii in niste ignoranti, de mici! Sa nu le turnam in rezervorul emotional „combustibilul" second-hand care ne-a condus pe noi toata viata. Sa ii lasam sa isi descopere propria pozitie fata de realitate, inclusiv fata de religie...

Fac referire la asta, pentru ca am auzit de multe ori persoane care se considera atee, agnostice sau pur si simplu nereligioase, afirmand despre cele care se considera credincioase: „Spalati creierul copiilor; le bagati in cap prostiile voastre despre Dumnezeu; ii manipulati, ii speriati, le vindeti gogosi". Fara sa isi dea seama, insa, ca si ele procedeaza astfel, in aceeasi masura, prin vehementa launtrica si manifesta, prin atitudinea razboinica pe care o adopta... Copilul absoarbe ceea ce simte in jur. Fie ca simte veneratie fata de Dumnezeu, respect fata de religie, sau incrancenare impotriva lui Dumnezeu (care Dumnezeu?) si mai ales a oamenilor care il promoveaza... Cu ce combustibil cresc copiii nostri?

Cum sa vorbesti cu copilul despre religie? Firesc

Copilul are nevoie de repere. Este firesc pentru un copil, mai ales in primii sase ani de viata, cand are „minte absorbanta", sa se raporteze la normele si reperele pe care i le furnizam noi, parintii. Nu doar ca se raporteaza la ele, ci se identifica. Le preia nefiltrat. Iar daca noi nu ii oferim repere clare, copilul le va cauta si le va absorbi din alta parte. Copilul absoarbe, asa ca trebuie sa ii oferim reperele pe care sa le absoarba. Daca nu o facem noi, o vor face altii. Tocmai de aceea, parintii care sustin ca „nu ii fac educatie religioasa copilului, nu vorbim despre asa ceva, vreau sa ii dau libertatea sa aleaga singur", au dreptate doar partial. Intentiile sunt liberale, dar nu functioneaza la copii.

poza tata si copilul 

Abia pe la 7-8 ani incepe copilul sa aiba gandire critica si sa judece, firav, faptele credintei si conceptiile religioase. Pana atunci cel putin, copilul inglobeaza ceea ce ajunge la el, pentru ca micutul este o faptura spirituala, cu o mare deschidere spre acest plan. Daca noi il neglijam, tocmai din dorinta de a nu-l influenta, atunci il vor influenta alti oameni si alte medii. Nu va ramane „neatins", tocmai pentru ca are nevoie de repere, iar raportarea la spiritual, la duhovnicesc, la tainic, sunt pentru copil - spre deosebire de adult - firesti. Religia nu este pentru copil un tabu.

Cum sa vorbesti cu copilul despre religie? Cu LINISTE

Indiferent cum il percepem pe Dumnezeu si religia, acestea nu sunt ceva magic (ci au o dimensiune tainica) si cu atat mai mult nu sunt ceva amenintator - ci au un plan al consecintelor naturale. In pedagogia divina, ingaduinta si dreptatea se intrepatrund si, de cele mai multe ori, prima o depaseste pe cea din urma. Copiii sunt cei mai linistiti atunci cand le povestim despre un Dumnezeu al dragostei, linistea lor venind din firescul cu care Il privesc pe El si relatia cu El. Dumnezeu nu pedepseste, ci permite omului sa invete pe propria piele, chiar daca asta inseamna sa il doara.

Iar uneori, daca invatarea poate conduce la consecinte prea grele, te opreste - chiar daca si asta inseamna sa te doara. Asa cum face o mama al carei copil vrea sa atinga flacara aragazului, in ciuda atentionarilor. Il poate lasa, caci va descoperi singur ca il frige - fara insa sa pateasca ceva grav - si nu va repeat experienta. Dar nu il poate lasa sa bage degetul in priza, caci ar putea muri, asa ca il indeparteaza ori de cate ori este nevoie sau ii da o palma peste deget, pentru ca micutul sa asocieze priza cu durerea. O durere nesemnificativa, totusi, fata de pericolul electrocutarii.

poza mama si copilul la mare la apus 

Daca noi reusim sa il percepem astfel pe Dumnezeu, le vom transmite copiilor un Dumnezeu al linistii, al armoniei, al iubirii. Sanctionari si avertizari de felul „Se supara Doamne-Doamne pe tine daca faci asa", „Esti un copil rau, l-ai suparat pe Doamne Doamne", „Daca faci pacate si fapte rele o sa te pedepseasca Dumnezeu" sau, si mai rau, „o sa ajungi in iad"... sunt nespus de periculoase pentru copii. Ei CRED mai mult decat tine ceea ce le spui, pentru ca nu au gandirea critica dezvoltata si nu filtreaza mesajele toxice sau false din mediu. Mai mult, ei se identifica cu ceea ce le spun parintii despre ei. Copilul va crede ca este RAU si ca, prin urmare, la un moment dat Dumnezeu (asta tiran si pedepsitor, care abia asteapta sa te prinda cu ceva si sa te puna la colt) o sa il trasneasca. Asa ca mare atentie la mesajele transmise copiilor...

Tu cum vorbesti cu copilul tau despre religie? 

Articole asemanatoare

E importanta muzica pentru copilul meu? E importanta muzica pentru copilul meu?
Pot sa prezic temperamentul lui bebe? Pot sa prezic temperamentul lui bebe?
Bebele meu inca nu vorbeste: e tarziu? Bebele meu inca nu vorbeste: e tarziu?
Sindromul Asperger - tot ce trebuie sa stii Sindromul Asperger - tot ce trebuie sa stii

Articole Lifestyle

Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut Ce fel de femeie eşti în funcţie de luna în care te-ai născut
Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat Ce se întâmplă dacă pui aspirină în maşina de spălat! Efectul este neaşteptat
Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu Cum să treci peste problemele cu banii în cuplu
Șase cauze neobișnuite ale infarctului Șase cauze neobișnuite ale infarctului

Alte articole care te-ar putea interesa

Adauga comentariul tau
 
Nume   Cod
Refresh

 
 
 
Mesaj (1500 caractere)  

 
Nu exista comentarii pentru acest articol. Fii prima care isi spune parerea!
Editorial Qbebe
scris de Gabriela Paladi
Cu ce să NU te îmbraci dacă eşti mamăFustă sau rochie scurtă Mereu ne dorim sa fim feminine, cu atât mai mult cu cât devenim mame și vrem să ne demonstrăm noi însene că le putem face pe toate. Feminitatea însă, poate să vină și...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Irina Olteanu
Cum sunt biscuiții Bickiepegs: verdictul unui bebelușAm primit în dar un pachet promoțional cu biscuiți Bickiepegs, mai exact niște biscuiți unici, cu compoziție naturală, special concepuți pentru apariția dinților de lapte. Dat fiind faptul că, după cum este...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny
Link-uri recomandate

Naste natural

9 secrete care iti pot creste sansele sa nasti natural fara probleme

9 secrete care iti pot creste sansele sa nasti natural fara probleme

Multe viitoare mamici isi doresc sa poata naste natural fara probleme si iata
MAI MULT

Cat costa o nastere in 2016 in Romania

Cat costa o nastere in 2016 in Romania

O nastere in 2016 in Romania poate avea chiar in cadrul aceleiasi institutii
MAI MULT

Nasterea naturala: 8 beneficii pentru bebelusul tau

Nasterea naturala: 8 beneficii pentru bebelusul tau

Nasterea naturala este o modalitate de nastere plina de beneficii din multe
MAI MULT

Bebee

Indemnizaţia-pentru-creşterea-copilului-pentru-anul-2016

Indemnizaţia pentru creşterea copilului pentru anul 2017

De curând, s-a  anunţat public faptul că pentru anul 2017 valoarea
MAI MULT

Săptămâna douăzeci și cinci de sarcină

Saptamana 25

Ai început deja să te gândești la un nume pentru copil? Săptămâna
MAI MULT

nastere

Travaliul şi naşterea

Naşterea începe cu travaliul. Acesta grupează o serie de stări şi procese
MAI MULT

Ce să luăm când ne doare stomacul în timpul sarcinii

Ce să luăm când ne doare stomacul în timpul sarcinii?

Află cauzele durerii de stomac în timpul sarcini și ce remedii sunt
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net