Dezvoltarea copilului: tu stii ce este si ce se intampla in copilaria mica?

Copilaria mica: intarcatul

Acest moment care se petrece, de regula, intre varsta de 1-2 ani poate fi o trecere mai mult sau mai putin traumatizanta. Daca intarcarea se face dupa o perioada destul de lunga 1-1,5 ani, trecerea este in general lina, lipsita de momente neplacute. Hrana diversificata, prezenta calda a mamei vor ajuta copilul sa treaca destul de usor peste acest moment. Mama trebuie sa inteleaga ca este un moment foarte important pentru copil, intrucat inseamna o prima ruptura a unei legaturi extrem de puternice intre ea si copil.

O schimbare importanta prin care trece copilul este aceea ca mama nu mai apare doar ca «furnizorul de hrana», si incepe sa o vada si sa intelega ca este o existenta plenara si complexa in viata lui.

Copilaria mica: formarea personalitatii

In perioada 1-3 ani, se pun bazele unei personalitati, copilul incepe sa se delimiteze ca persoana, comportament si vointa proprie. Incepe sa inteleaga cine este, sa isi dezvolte o constiinta proprie, si faptul ca ocupa un loc si ca are un rol in lume.

Utilizarea olitei, care are loc tot in aceasta perioada, si mai, tarziu, a toaletei, face parte din constituirea independentei copilului, si ea este un indicator pretios al dezvoltarii copilului. Depasirea perioadei normale (pana la 2-3 ani) poate indica ceva dificultati in dezvoltarea copilului sau in comportamentul parintilor.

Copilaria mica: corpul

Copilul este din ce in ce mai sigur pe posibilitatile lui de deplasare. Acest lucru presupune o intreaga perioada de noi descoperiri, de noi incercari si, de ce nu, de incredere in sine. Astfel, se continua procesul de separare fizica de mama. Copilul este din ce in ce mai constient de corpul sau, de ceea ce acesta ii poate oferi, de noi si noi senzatii si miscari. Aceasta nu inseamna insa ca nu mai are nevoie deloc de mama. Copilul are inca foarte multa nevoie de sprijin si aprobare, de sustinere si ajutor, caci noile indeletniciri se sfarsesc adeseori cu accidente sau cazaturi/lovituri.

Copilaria mica: judecata morala

In aceasta perioada, vorbim deja despre o fiinta care invata, initial prin imitatie, apoi prin combinatii personale ale cunostintelor detinute. Copilul incepe deja sa invete notiunea de bine-rau, permis-interzis, periculos etc., si sa faca, deci, deosebirea intre lucrurile bune de facut si cele rele. Modul in care sunt impuse aceste reguli este foarte important caci scopul nu este impunerea lor prin frica, ci este nevoie ca micutul sa constientizeze faptul ca un anumit comportament atrage anumite consecinte, ceea ce duce mai tarziu la intelegerea si insusirea conceptului de responsabilitate de catre copil.

Copilaria mica: relatiile cu ceilalti

Inca din aceasta perioada se manifesta gelozia in raport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o alta persoana care se interpune intre copil si mama. De-alungul timpului, copilul manifesta timiditate fata de persoanele straine, iar simpatia/antipatia incep sa fie mai nuantat exprimate. Copilului ii place pacaleala, gluma, jocul, comicul, surade la complimente, devine generos cand este bine dispus, sau dimpotriva, rautacios cand este intr-o dispozitie proasta.

Tot in aceasta perioada preferinta copilului fata de parinti sau fata de alti membrii ai familiei sufera modificari importante. Schimbarea se bazeaza pe modul in care copilul percepe relatiile dintre parinti sau dintre membrii familiei, pe influentele sociale percepute din povesti sau din discursul parintilor. Atasamentul copilului ocupa spre finalul perioadei un rol important in comportamentul sau afectiv. In momentele de teama, de exemplu, copilul se refugiaza in bratele sau in spatele mamei, pentru a fi sigur ca nu i se intampla ceva rau; acest comportament exprima dorinta de conservare a unei apropieri emotionale fata de o anumita persoana. Dar in acest caz atasamentul este insotit de o anumita stare de teama, de anxietate.

In toata existenta lui de pana acum copilul a incercat si combinat aceste doua stari contradictorii, dezvoltand fel de fel de mecanisme proprii de intelegere si adaptare. Parintii trebuie sa aiba grija cum procedeaza cu acest echilibru instabil intre siguranta si teama. De exemplu, amenintarea cu parasirea, cu intunericul, bau-bau, mosu' rau/baba rea, doctorul cu seringa, pot provoca reprezentari negative ce vor influenta la fel de negativ comportamentul copilului, caruia ii va fi frica de intuneric, de a merge la doctor atunci cand este nevoie si de a primi o injectie, cand va intalni oameni in varsta etc.

La aceasta anxietate, specifica varstei, se adauga anxietatea de separatie (mai ales de mama), care imbraca forme dramatice mai ales cand copilul este obisnuit cu mama, consta ca aceasta nu mai sta cu el tot timpul. Aceasta anxietate, daca nu este «tratata» corect, poate induce sentimente de vinovatie copilului, care va deveni nesigur, va prezenta frica de pedeapsa, comportamente ce pot duce la forme de evaziune si comportamente imprevizibile.

Copilaria mica: jocul

Jocul este terenul de manifestare al potentialului sau psihic,  este terenul de experimentare si de exprimare. Este foarte important ca amandoi parintii sa inteleaga necesitatea de a se juca impreuna cu copilul, aceasta fiind atat o cale de apropiere cat si de dezvoltare psihica a acestuia. Comportamentul fata de jucarii poate indica o multitudine de stari si trairi, aruncatul sau dimpotriva, « iubitul/alintatul » jucariilor denota stari de spirit diferite.

Simbolistica jocului se dezvolta, in scena facandu-si aparitia personaje imaginare. Acest fapt este deja o demonstrare a faptului ca micutul om poate opera cu reprezentari, imaginari/fantasme, simboluri, achizitii extraordinar de importante ale dezvoltarii psihice. Un obiect poate lua locul altui obiect depinzand de necesitatea de moment a copilului (vorbeste la telecomanda ca la telefon). Este o etapa de maxima complexitate, in care copilul intra in contact cu nenumarate obiecte, situatii, la care invata sa se adapteze. S-a constatat ca micutii bine dezvoltati, vigurosi, se joaca o mare parte din timp si au interese clare, bine conturate, pe cand copii cu sanatate subreda se joaca mai mult singuri si in liniste.

NU UITA: Comportamentul copilului este influentat in mare masura de familie. Structura si stilul de viata, obiceiul si nivelul de cultura sunt elemente ce se regasesc in formele activitatilor copilului. In general, in aceasta perioada copilul nu imprumuta jucariile altor copii dar doreste sa le ia pe ale acestora; este o reamintirea a unei perioade anterioare, cand credea ca totul i se cuvine, ca este al lui. Corectarea acestui comportament de catre parinti va duce la invatarea faptului ca este bine sa imparti, sa te joci si cu alti copii etc.

Tu ce alte lucruri ai vrea  sa afli despre aceasta perioada a copilariei mici?