Cum îţi umileşti copilul în public fără să ştii

Cum îţi umileşti copilul în public fără să ştii

Bianca Onofrei

Un copil umilit este un copil care nu se simte iubit şi acceptat, care nu îşi învaţă lecţia pentru faptul că este criticat în public. Corectarea comportamentului incorect al copilului nu trebuie să dezvolte teama de a fi „făcut de ruşine în faţa celorlalţi", ci conştientizarea greşelii, dorinţa de a fi un om bun, într-o atmosferă familială de suport şi afecţiune.

Noţiunea de respect, atunci când vine vorba de educaţie, ne duce automat cu gândul la respectul copilului faţă de părinţi, din păcate, aceasta fiind mentalitatea cu care românii au trăit si a cărei reminiscenţe încă se simt. În cele mai multe cazuri, respectul încă nu este o atitudine bilaterală în relaţia dintre părinţi şi copii. Conflictele dintre generaţii există mai ales când vine vorba de modalitatea de educare a unui copil, chiar şi în cadrul aceleiaşi familii. Bunica vede lucrurile într-un fel, mama îşi doreşte o altfel de educaţie pentru copilul său, dincolo de argumentul membrilor familiei, care susţin că „aşa cum te-am crescut noi pe tine nu e bine? Uite că te-ai făcut mare şi nu am avut probleme". În realitate, lumea evoluează şi chiar dacă, în trecut, lucrurile au funcţionat într-un fel, ceea ce oricum este discutabil, nu înseamnă că acestea trebuie să rămână la fel, de la generaţie la generaţie. Oamenii au acces la informare şi la educaţie, prin urmare pot descoperi în permanenţă metode prin care poţ fi mai buni, atât pentru ei, cât şi pentru cei din jur.

bunici si nepoti

Ruşine

Auzim foarte des de la părinţii din jurul nostru replica „nu face asta, pentru că o să râdă toţi copiii de tine", „este urât ceea ce faci, o să le povestesc tuturor ce ai făcut", „nu mai face asta, este ruşine!". Aici, observăm două direcţii unde poate exista o greşeală. În primul rând, noţiunea de „ruşine" este distorsionată. Copilul nu înţelege exact ce înseamnă asta. Trebuie să îi fie ruşine că s-a murdărit, că noaptea şi-a făcut nevoile în pat sau că a luat o notă mică. Dacă privim aşa lucrurile, trebuie să existe zeci de motive, în fiecare zi, pentru care să îi fie „ruşine". Al doilea aspect este cel mai opiniei celor din jur. Dacă ceea ce cred ceilalţi devine un argument foarte des menţionat în discuţiile cu copilul, nu îl ajuţi în dezvoltarea stimei de sine, va dezvolta frustrări şi ca adult, va avea probleme în gestionarea relaţiilor sociale. Nu doar că va fi timorat atunci când trebuie să ia o decizie şi nu se va gândi la ce este corect şi ce îl face fericit, ci la ce cred alţii şi chiar poate avea o atitudine de răzvrătire, de rebeliune, pentru a scăpa de această povara a lui „ce o să spună ceilalţi?".

copii care rad de ceilalti

Un copil umilit este un copil nefericit

În acest articol, nu discutăm despre părinţii cu un comportament deviant, ci de părinţii devotaţi, care pun pe primul loc binele copilului, dar care pot face greşeli de abordare. Misiunea unui părinte nu este una uşoară, mai ales din cauza particularităţilor fiecărui copil. Nu există o carte care să fie „Biblia educaţiei", nu există reguli care pot fi urmate cu rigurozitate, iar efectul să fie întotdeauna cel dorit. Există însă informare, posibilitatea de a înţelege mai bine cum funcţionează mintea unui copil, astfel încât acesta să nu sufere. Un copil umilit este un copil nefericit, iar un copil nefericit nu poate evolua armonios. Ca părinte, nu trebuie să-ţi doreşti să faci lucrurile aşa cum crezi că este corect, ci rezultatele muncii tale de părinte să fie unele pozitive. Pentru asta, este posibil să fie nevoie de ajutor legat de modul în care priveşti educaţia, de felul în care reacţionezi. Vei vedea cum, pe măsură ce îţi dai silinţa să fii un părinte mai bun, te transformi într-un om mai bun, per total. Dacă eşti un om echilibrat şi împăcat cu ceea ce eşti, poţi să îţi ajuţi copilul mult mai bine. Un părinte fericit creşte şansa copilului de a fi fericit la rândul său.

În era modernă a tehnologiei în care trăim, părinţii încearcă să se adapteze şi să ţină pasul cu copiii, mai ales după vârsta de 4, 5 ani, când aceştia au personalitatea mult mai conturată. Metodele de corecţie pot fi de la autoritare până la „inventive", însă nu garantează nimeni eficienţa lor. Un lucru este cert, iar psihologii şi rezultatele copiilor atestă asta: expunerea copilului pe reţelele de socializare, pentru a-i da o lecţie atunci când greşeşte nu este eficientă şi poate afecta foarte mult echilibrul personal.

trist si rusinatUmilirea copilului poate duce la o stimă de sine scăzută

A-ţi mustra copilul în public îl face să-şi piardă încrederea în tine şi în bunele tale intenţii. Copiii, atunci când sunt răutăcioşi şi vor să se răzbune unul pe celalalt, asta fac de cele mai multe ori: râd unii de alţii. De ce, ca adult, ai face asta cu copilul tău? Trebuie să aibă sentimentul că, indiferent de greşeala pe care a comis-o, chiar şi în absenţa ta, poate să vină să-ţi povestească, pentru că va găsi îndrumare şi înţelegere, chiar dacă va fi certat pentru ce a făcut. Este important să ai în permanenţă în vedere că cele mai multe tipare comportamentale se nasc în copilărie, iar atitudinea pe care o ai faţă de copil nu trebuie să fie una la întâmplare, din lipsă de informare sau obiectivitate.
 
În timp, metode de corecţie ale copilului prin „ruşine" îl face mai vulnerabil la pericolele sociale şi chiar cele de siguranţă. În cercul de prieteni va fi mai uşor de influenţat, va avea o tendinţă mai mare de a căuta validare şi acceptare din partea grupului, iar tu îţi doreşti un copil încrezător, cu discernământ, care ştie ce este mai bine pentru el şi care apelează în primul rând la părinţi pentru îndrumare.

Iată câteva metode eficiente prin care poţi să eviţi să-ţi pui copilul în situaţii stânjenitoare, în care să se simtă respins şi criticat:

Discută foarte des cu copilul

Este ideal să previi, nu să corectezi. Nu aştepta să se întâmple ceva greşit, pentru a avea o discuţie deschisă cu copilul tău. Foloseşte-te de situaţiile din viaţa de zi cu zi, pentru a-l învăţa ce este bine să facă. Atunci când vă plimbaţi şi observi în jurul tău un comportament ce poate fi analizat, explică-i ce nu este corect şi cum trebuie să procedeze sau pune-i întrebări despre ce crede în legătură cu diverse subiecte, pentru a vedea cum gândeşte şi pentru a anticipa problemele. Astfel, nu scade doar riscul unor conflicte, ci se creează o legătură mai puternică între părinte şi copil. Pentru el, trebuie să fii cel mai bun partener de conversaţie.

Alege un mediu relaxant în care să ai aceste discuţii cu copilul

Nu îl pune la colţ, ca şi cum urmează o predică în care el nu are nimic de spus. Staţi relaxaţi, la bucătărie sau pe covor, printre jucării, şi discutaţi. Nu trebuie să fie ceva programat şi rigid.

mama si copil care stau de vorba

Nu monopoliza discuţia

Chiar dacă cel mic are 4 ani sau 10, dă-i şansa să vorbescă. La vârste fragede, acesta nu ştie foarte bine să intervină într-un dialog, ci trebuie să i se dea şansa să spună ceea ce gândeşte. Dacă îi respecţi acest drept, va avea curaj şi în viitor să vorbească deschis despre lucruri care îl preocupă.

Ascultă activ copilul

Ca şi în dialogurile cu adulţii, este de ajutor să respecţi firul logic al conversaţiei. Dacă îi spui ceva copilului, iar el îţi răspunde, nu trece mai departe la alt aspect al problemei care te preocupă. Replici precum „înţeleg ce simţi/ ce spui/ ce îţi doreşti şi cred că...", „de ce spui asta?", „ce gândeşti despre...?" îl fac pe copil să se simtă validat şi iubit.

Priveşte-ţi copilul în ochi atunci când îi vorbeşti

Contactul vizual nu este doar intim, ci şi responsabilizează interlocutorul. Atunci când faci asta, copilul este mai atent, iar ceea ce spui capătă mai multă valoare. Pentru un copil, limbajul non verbal este mult mai important decât pentru un adult, ajutându-l să interpreteze mai bine mesajul pe care îl primeşte.

Explică-i care sunt repercursiunile faptelor sale

Atunci când greşeşte, nu faptul că se face de râs trebuie să fie motivaţia de a nu mai greşi, ci repercursiunea faptei sale. Dacă nu şi-a făcut tema, problema nu este că va fi luat în râs de către colegi, ci că va rămâne în urmă cu lecţiile, că va trebui să muncească mai mult pentru a recupera, că nu va mai avea timp de joacă, că va primi o notă proastă etc. Copilul trebuie să înţeleagă importanţa respectării responsabilităţilor, indiferent de ce cred cei din jur. Dacă cel mic a făcut o faptă rea, dar şi alţi 3 copii din jurul său au făcut la fel, renunţi să-i mai corectezi comportamentul? Corect ar fi să nu te intereseze ce au făcut alţii, ci cum este corect să se poarte copilul tău, independent de ei.

Nu lăsa greşelile să-ţi caracterizeze copilul

Aşa cum am menţionat şi în alte articole, dacă cel mic a minţit, nu îl face mincinos, dacă a luat o notă proastă, nu îi spune că este prost sau incapabil, dacă s-a murdărit, nu îi spune că este un neglijent. Corectează ce consideri că a greşit, fără a-l identifica cu greşeala respectivă. „Eşti un copil bun, dar felul în care te-ai purtat atunci este greşit, pentru că..." este o variantă mult mai eficientă şi blândă cu stima de sine fragilă a copilului tău.

Mulţi părinţi caută tot felul de metode pentru disciplinare, după ce au încercat altele fără succes, crezând că asta îi va face să deţină controlul. Poate pe moment copilul va avea o reacţie, fiind pus într-o situaţie nouă, însă pe termen lung, rezultatele nu vor fi benefice nici pentru copil, nici pentru părinte. A fi părinte nu este un sprint, este un maraton, iar metodele prin care un copil este educat trebuie să funcţioneze pe termen lung şi să-l ajute pe viitor, în viaţa lui de adult. Chiar dacă este copleşitor să cauţi mereu soluţii, nu te consola cu gândul că ai câştigat o luptă, pentru că o metodă greşită de corectare a unui comportament îţi poate da mai multe bătăi de cap în viitor decât problema în sine de la care ai plecat.
 
Articolul urmator
Ghid de interpretare a desenelor copiilor. Cum știi ce mesaj vrea să îți transmită copilul tău
Ghid de interpretare a desenelor copiilor. Cum știi ce mesaj vrea să îți transmită copilul tău

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    7 semne că și tu îți „mănânci” emoțiile. Iată cum te îngrași fără să știi
    7 semne că și tu îți „mănânci” emoțiile. Iată cum te îngrași fără să știi

    Dacă ți s-a întâmplat și ție să observi că în ultimul timp ai acumulat kilograme în plus și nu găsești o explicație pentru acest lucru, gândește-te...

    5 semne că ești un părinte narcisist și cum afectezi copilul fără să știi
    5 semne că ești un părinte narcisist și cum afectezi copilul fără să știi

    O persoană care este narcisistă se distinge prin următoarele trăsături de personalitate: se simte deasupra tuturor, crede că este cea mai importantă, are nevoie să fie mereu...

    Prima băncuță de alăptare în public. Cum arată și de ce o dorim peste tot în lume
    Prima băncuță de alăptare în public. Cum arată și de ce o dorim peste tot în lume

    Deși peste tot în lumea alăptarea în public începe să nu mai fie un subiect tabu, în continuare există situații neplăcute care fac înconjurul lumii cu...

    De ce crezi că AI DREPTUL să-i spui unei femei că este GRASĂ? Cum îți permiți să JUDECI un om fără să-l cunoști cu adevărat?
    De ce crezi că AI DREPTUL să-i spui unei femei că este GRASĂ? Cum îți permiți să JUDECI un om fără să-l cunoști cu adevărat?

    În democrația greșit înțeleasă, oricine are dreptul la o opinie. Chiar dacă acea opinie echivalează cu o jignire adusă la adresa unei alte persoane, referitoare la...

    Cum este normal să alăptezi în public? Fotografia care a stârnit scandal pe internet
    Cum este normal să alăptezi în public? Fotografia care a stârnit scandal pe internet

    „Ba da, i-am dat să mănânce înainte să plecăm din casă!”, „Nu îi dau cu biberonul pentru că nu îl acceptă!”, „Nu, nu pot să...

    Cum se poate să îți lași fetița de 9 ani peste noapte la o prietenă si să fie lasată nesupravegheată și fără mâncare?
    Cum se poate să îți lași fetița de 9 ani peste noapte la o prietenă si să fie lasată nesupravegheată și fără mâncare?

    Sunt absolut oripilată și nervoasă! Fetița mea de 9 ani are o prietenă foarte bună. Sunt apropiate încă de la 2 ani de când au început amândouă grădinița....

    Cum îți convingi copilul să poarte cască pe bicicletă?
    Cum îți convingi copilul să poarte cască pe bicicletă?

    Copilului tău îi place să se dea cu bicicleta? Grozav, este un obicei sănătos și este bine că l-a deprins. Totuși, trebuie să știi că mersul pe bicicletă se poate solda cu...

    Noua găselniță în puericultură: pălăria de alăptare în public
    Noua găselniță în puericultură: pălăria de alăptare în public

    Dacă ai alăptat vreodată în public, cu siguranță nu de puține ori te-ai „lovit” de privirile acuzatoare ale celor din jur care nu înțeleg de ce trebuie să...

    © 2024 Qbebe