10 intrebari despre comportamentul ciudat al copiilor si raspunsurile lor

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082 ne-a ajutat in completarea raspunsurilor:

1. De ce sunt baietii obsedati de camioane de gunoi?

Baietii in general (de fapt toti copiii) sunt fascinati de modul in care functioneaza toate lucrurile: incepand la la corpul lor si terminand cu jucariile. Inteleg ca toate lucrurile se strica/ consuma/ se murdaresc si ca ajung...gunoi. Prin urmare, si masina care il transporta prezinta pentru ei un real interes.

"Pentru ca ideea este mai usor acceptata de parinti, decat sa vada baietelul ca este interest de papusi. Camioanele de gunoi, hai sa fim seriosi, arata ca niste jucarii mari, care pot sa faca lucruri: ridica tomberoanele, le golesc, le lasa jos inapoi, au lumini care sclipesc mereu, oamenii au niste locuri speciale pe care stau in timpul mersului, in exteriorul masinii....Toti copiii sunt fascinati de ele, fetita mea de un an rade de fiecare data atunci cand vede un camion de gunoi. Dar asa cum spuneam, odata cu cresterea, parintii intervin si modeleaza comportamentul copiilor: tu esti fetita, trebuie sa te joci cu papusile, tu esti baietel, ai nevoie de jucarii mai barbatesti."  

2. De ce se dezvelesc des unii copii?

Stim prea bine ca trebuie sa asiguram confortul termic al copiilor. Insa unii dintre ei nu tolereaza sub nicio forma nici patura/palpuma, dar nici tentative similare de a-i tine de cald cum sunt saci de dormit sau chiar sosete. Chiar daca nu exista un motiv clar pentru actiunile lor, nu va ingrijorati ca stiu mai bine cand le este cald, respectiv frig.

"Pentru ca pot si pentru a fi siguri ca mama vegheaza. Nici chiar asa, in principiu copiii stiu mult mai bine sa isi asculte corpul decat o facem noi adultii: poate este prea cald in camera pentru nevoile copilului, poate este prea groasa patura pe care parintii o considera potrivita, poate a avut un vis in care ducea un razboi cu zmeii pentru merele de aur si atunci ar fi fost impropriu si cam dificil sa castige cu plapuma pana la gat, care nu il lasa sa se miste in voie.... Daca vorbim despre un copil mai mare care are control asupra simturilor sale, aceasta problema se rezolva singura, pentru ca si noi adultii ne dezvelim si ne invelim la loc de cateva ori pe noapte, daca vorbim de copii mici, sacii de dormit pentru bebelusi pot fi o solutie de incercat." 

3. De ce unii copii nu tin minte/nu pot povesti ce fac la scoala/ gradinita?

Chiar daca in unele situatii poate fi incriminat un deficit de atentie (sau alta problema din acelasi spectru), de cele mai multe ori este vorba doar de...lipsa atentiei. Conform cercetatorilor in cognitie, memoria constituie produsul a ceea ce gandim cel mai mult. Prin urmare lucrul la care sa gandesc cel mai profund copiii va fi si ceea ce-si vor aminti.

"Asta este o intrebare capcana pentru ca, daca nu este un fapt singular, ce poate fi asociat unei emotii de moment pozitive sau negative (bucuria unei zile de nastere, frustrarea ca nu a reusit sa duca la bun sfarsit o provocare), mai ales la copiii de gradinita, sau de o disfunctie organica, dupa parerea mea este vorba de o relatie deficitara intre parinti si copii. In cazul acesta cel mic ascunde in spatele lui "nu stiu" si "nu imi amintesc" teama de nu fi certat, de a nu fi inteles, poate frica de a primi o pedeapsa pentru un comportament pe care l-a facut sau nu l-a facut. Daca, de exemplu, avem de a face cu parinti care insista foarte mult cu mancarea si fiecare masa in familie este un chin pentru copil, acel copil fie nu isi va "aminti" niciodata ce a avut de mancare la gradinita, fie va spune ca a mancat tot desi nu este asa, pentru a evita consecintele neplacute. De fapt, prin aceste comportamente copilul se izoleaza si mai mult de parintii lui, pentru ca simte ca iubirea lor este conditionata de ceea ce face sau nu face la scoala sau gradinita." 

4. De ce se scormonesc copiii in nas atat de des?

De cele mai multe ori si la aceasta intrebare raspunsul este: curiozitatea. Insa sunt situatii in care chiar daca anxietatea sau chiar un tic par sa se ascunda in spatele acestui "obicei", de fapt este vorba de o alergie sau de o uscaciune a mucoasei nazale (de multe ori intretinuta de aerul conditionat). Stati linistiti, cei mici se scobesc in nas doar cand simt ca e ceva in neregula.

"Pentru ca pe de o parte este un impuls- simti ca te mananca nasul si automat vrei sa inlaturi senzatia- pe care toata lumea il are, dar in cazul adultilor apar normele sociale care spun ca nu este bine, nu este frumos, nu este igienic, iar la copii aceste reguli nu sunt inca foarte bine implementate, iar pe de alta parte fiecare copil va incerca intotdeauna sa incalce regulile, sa forteze limitele si sa vada de la ce punct incolo adultii de langa el devin mai permisivi, la ce punct cedeaza." 

5. De ce trag baietii mamele de sfarcuri/sani in public?

Desigur sanii mamelor au reprezentat pentru multi copii principala sursa de alimentatie, dar si un obiect de confort (exact ca o jucarie). Iar cand devin dintr-odata ceva inaccesibil, par mai captivati ca niciodata. Iar de multe ori, atractia creste cand aud si o reactie din partea voastra (de dezaprobare, evident); astfel joaca este intotdeauna mai palpitanta.

"Depinde de ce varsta are copilul cu un asemenea comportament. La copiii sub 3 ani, care au fost alaptati natural pana la mai mult de 6 luni, este normal. Si noi tragem de un ambalaj daca vrem sa ajungem la napolitana dinauntru si nu ne pasa daca facem acest lucru in public pentru ca adulti sau copii nu lasam pe nimeni si nimic sa se interpuna intre noi si mancarea noastra. De asemenea, este impropriu spus ca doar baieteii fac acest lucru, poate ei sunt mai simpatici de urmarit si atrag invidia barbatilor din jur, dar si fetitele in aceste conditii procedeaza la fel. Daca vorbim de un copil mai mare, atunci este vorba de un comportament invatat, care poate nu a fost sanctionat la timp sau a starnit deliciul publicului de fiecare data sau este un mod de a atrage atentia asupra sa." 

6. De ce beau/mananca din apa/mancarea cainelui?

Acesta este modul in care cei mici testeaza mediul inconjurator: prin privire, atingere si, bineinteles, prin gust. Mai mult ca sigur gustul nu le va face nicio placere si nu vor repeta experienta, insa mancarea pentru animale ascunde alte pericole. Acestea pot insa veni chiar din partea animalului "prejudiciat", a microbilor din bolul respectiv si a formei boabelor care prezinta potential mare de inecare.

"La fel ca in multe alte cazuri care noua adultilor ni se par bizare, copilul incearca sa descopere lumea inconjuratoare. Iar printre primele modalitati innascute de a face acest lucru se numara bagatul in gura. Copiii mici baga in gura si "gusta" aproape tot ce le cade in mana, comestibil sau nu, frunze, pietre, jucarii. O data cu varsta vor descoperi si alte modalitati de a cunoaste mediul inconjurator si in concordanta cu educatia primita vor renunta la acest obicei. Daca din contra de fiecare data cand va fi prins cu gurita in castronelul cainelui toata familia se aduna, face mare haz si este o distractie generala, copilul va continua, crezand ca este un lucru minunat si ii face fericiti pe parinti, care niciodata nu se manifesta asa zgomotos si placut cand isi termina propiul castronel cu mancare." 

7. De ce o iau razna/devin incontrolabili in cabinetul medicului?

De vina este lipsa de atentie din partea parintelui pentru ca, in mod evident, cand vorbiti cu medicul nu va mai puteti concentra "corespunzator" pe cel mic. Asadar, daca repetatele "mama" nu au avut efect, cu siguranta il veti baga in seama cand va distruge capsatorul sau stampila doctorului.

"In principiu nimanui nu ii face o placere deosebita sa mearga la medic. Acolo se intampla evenimente de cele mai multe ori neplacute: cineva iti vara o paleta de lemn pe gat, iti pune ceva rece de tot pe piept, te dezbraca si te invarte pe toate partile, iar din cand in cand mai apare si un ac de seringa care sclipeste sfidator in lumina. Ca parte a comportamentelor sociale general acceptate, noi adultii stim sa ne inghitim nodul in gat pe care il avem cateodata, iar de alte ori experienta ne spune ca nu va fi ceva foarte dureros. Copiii in schimb nu stiu sa isi infraneze pornirile, sunt foarte buni la exprimarea emotiilor, iar daca mai tin cont si de tonul vocii adultilor si grimasele ce insotesc informatia ca urmeaza sa mearga la doctor, mica rascoala pe care o desfasoara in cabinetul acestuia este perfect explicabila. Lipsa abilitatilor de comunicare intre doctor si micul pacient accentueaza si ea comportamentul. Iar cand emotiile preiau controlul, ratiunea tace, acesta fiind motivul pentru care copilul nu va putea fi calmat decat dupa inlaturarea stimulului, si anume iesirea din cabinet." 

8. De ce se lovesc singuri/de obiecte cand sunt mici?

Chiar daca viata lor pare complet lipsita de griji, sa stiti ca si copiii sufera de stres. Iar acesta este unul din modurile in care isi exteriorizeaza frustrarile deoarece o criza obisnuita de tantrum nu confera suficienta..alinare. Faptul ca le veti interzice constant acest lucru nu va conduce decat la agravarea problemei.

"Ca si in cazul cu bautul apei cainelui, pentru ca vor sa descopere lumea. Legatura cauza si efect nu se invata de la sine, dragi parinti, ci prin incercare si eroare. Te atingi de un obiect si "simti" atingerea, te atingi mai dur, simti o apasare, mai rau....o durere....hmmm, ce e aia?!?! Hai sa mai incercam o data. Conceptele de caldura, rece, intepatura, durere, pentru un copil mic sunt concepte abstracte, care pentru a putea fi intelese trebuie testate. Tot ce avem de facut noi adultii este sa le asiguram un mediu cat de cat sigur si apoi sa ii lasam sa il exploreze in voie." 

9. De ce intreaba copiii de o mie de ori "am ajuns"?

De cate ori nu ne-a rasunat aceasta intrebare in minte. Motivul pentru care ea persista la nesfarsit suntem chiar noi, parintii. Raspunzandu-le, perpetuam acest cerc vicios al multdoritei atentii. Explicatia stiintifica rezida in faptul ca cei mici percep timpul si distanta in mod diferit (din cauza varstei, respectiv a staturii). Asadar un drum de 2 ore, raportat la varsta lor, pare mult mai lung decat pentru noi.

"Pentru ca se plictisesc. Nu pentru ca nu ar avea rabdare, dar au rabdare in stilul, ritmul, nivelul de toleranta propriu si in functie de preocuparile lor. Daca cei mici par exasperanti cand dupa o ora de mers cu masina pentru un drum de 2 ore si jumatate incep sa intrebe din 5 in 5 minute am ajuns, incercati daca puteti sa observati calatorii (adulti) unui zbor cu avionul de 9 ore cum se manifesta dupa vreo 5 ore. Poate ca nu intreaba, dar semnele de nerabdare, oboseala, plictiseala, frustrare sunt perfect vizibile. Asadar suntem la fel, doar ca cei mici au, e normal, nivelul de toleranta, rabdare si intelegere inferior. Dar ne putem adapta si in functie de lungimea calatoriei si varsta copilului putem gasi activitati placute care vor face timpul sa treaca mai repede: ascultam muzica (eventual una pe placul celui mic), cantam (ca nu ne aude nimeni chiar daca nu avem voce), avem pregatite niste jucarii, sau carti de colorat, sau de citit, facem o pauza de masa sau rontaim ceva in masina, jucam jocuri interactive cu cel mic (de cand nu ati mai jucat fazan?!). Pentru ca daca tot ce aude cel mic este "stai linistit in scaunul tau ca mai avem destul", "nu ma mai plictisi cu intrebarile, mami si tati sunt obositi si nu au chef de joaca", va continua sa intrebe repetitiv "am ajuns" alternat cu prietenul lui "de ce"." 

10. De ce isi rod copiii unghiile?

Motivele care se ascund in spatele acestei "ocupatii" sunt fie curiozitatea, plictiseala, eliberarea de stres, obisnuinta sau imitatia. Este de fapt un obicei nervos din aceeasi categorie cu suptul degetului, scrasnitul dintilor sau scobitul in nas. In general nu trebuie sa va ingrijoreze, insa este indicat sa identificati sursa cauzatoare; uneori poate ascunde tulburari de tip anxios. Amenintarile, pedepsele si cicalile nu prea functioneaza.

"Din nou o intrebare capcana. Am putea spune la prima vedere ca face parte acest obicei din pleiada celor de descoperire. Corect, doar daca inceteaza in scurt timp si nu devine tic. Pentru ca daca vorbim de un tic, vorbim deja de o boala, onicofagie, si este un semn al unei detrese psihice: suparare, oboseala, stres, agitatie, relatii deficitare acasa sau la scoala. Si desi am fi tentati sa spunem ca cei mici nu au cum sa fie stresati, poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte. Asadar, in acest caz cel mai bine poate face o serie de discutii sincere, calme si calde cu copilul sau o consiliere psihologica."  

Multumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat in realizarea articolului. 

Surse:

www.babycenter.com; www.mamamia.com; aunational.macaronikid.com; edition.cnn.com; www.webmd.com; blogs.babycenter.com; childrensmd.org; alphamom.com; parenting.stackexchange.com