Tu stii ce iti spune copilul tau atunci cand tace?

Ce spune copilul cand tace: Mami, daca taci, iti zic si eu ce voiam sa fac

Robert! si te arunci asupra lui sa il apuci de manutele care tocmai iti rup o bucata de hartie. Cum, care bucata de hartie? Certificatul lui de nastere! L-ai pregatit, alaturi de alte acte, pentru vizita la noul doctor. Sunt toate la tine pe noptiera, in dormitor. Iar Robert stie foarte bine ce face. Acum sta cuminte cu manutele lui in mainile tale, nu se opune, dar nici nu spune nimic si nu se uita la tine. Fata lui pare destul de senina sau cel mult incruntata. Nu pare speriat sau uimit, ci doar nemultumit.

"Robert, ce faci?! Tu stii ce hartie rupi? Este certificatul tau de nastere! Stii ce hartie importanta este asta? Este un act, ne trebuie pentru lucruri serioase: sa te inscriem la scoala, sa mergem la doctor! Doar ti-am explicat lucrurile astea! Ce cauti cu mainile pe el sa il rupi?!"

Robert se uita o secunda la tine, apoi indreapta ochisorii rotunzi catre alte lucruri din camera, si catre usa. Nu, nici gand de remuscare in privirea lui, ci pare ca deja a trecut de momentul "actului important" si cerceteaza ce are de facut in continuare si ce mai gaseste interesant prin zona. Te simti de parca vorbesti singura. Copilul asta deja are mintea in alta parte. De fapt, ce-i trece prin cap?

"Mami, stiu ca este un act foarte important. Ne trebuie ca sa ma inscrii la scoala si ca sa mergem la doctor. Deja mi-ai explicat lucrurile astea! Tu de ce crezi ca vroiam sa-l rup?! EU NU VREAU sa merg la noul doctor!

Nu vreau la doctorul asta nou, pe care nu-l cunosc. Nici macar nu sunt bolnav. Si ce pot sa fac eu, asa mic si fara sa am puterea ta, ca sa zadarnicesc hotararile unui adult? Pai, pot sa rup tocmai actul ala care ai zis tu ca este important! Ca daca-i atat de important, inseamna ca fara el, nu ma mai primeste doctorul. Voila! Iar daca ai tacea si as simti ca vrei sincer sa afli CE m-a facut sa procedez asa, in loc de "Cum am putut?", atunci poate ti-as si spune, mai mami.

Deci, nu il rupeam ca sa te superi pe mine sau ca sa te ranesc, asa ca nu este cazul sa faci o drama din asta. Drept dovada, nici nu ma uit la fata ta incruntata si grava: pentru ca eu nu faceam nimic grav. Ai inteles tu gresit, iar asta este problema ta. Eu acuma, daca nu am reusit sa il rup si nici tu nu ma asculti, ma duc sa vad ce pot sa fac interesant in continuare. Adica ma duc numai cu mintea deocamdata. Ca inca ma tii tu de maini, pe loc..."

Ce spune copilul cand tace: Mami, stiu si singur cand fac bine si cand fac rau!

"Irina, daca mai ridici mana o singura data asupra fratelui tau, nu stiu ce fac! Nu lovim pe nimeni, nici cu picioarele, nici cu palmele. Cand ai nervi si esti furioasa, dai in masa, in podea, in perna ta, dar NU mai lovesti in Marcu, ai inteles?"

In timp ce ii spui asta, abia iti retii furia. Ai un ton destul de taios, o tii ferm de brate si ii arunci o privire ca un cutit. Esti de-a dreptul manioasa. Nici n-ai avut timp sa gandesti, daramite sa iti modulezi vocea. Cum ai vazut-o cu palma ridicata, te-ai si "aruncat" sa o imobilizezi.

Irina, fetita ta, foloseste adeseori pumnii si palmele ca sa isi faca dreptate. Impulsivitatea o mosteneste de la tine, iar tie ti-a luat ani ca sa o gestionezi. Stii ca de timp are nevoie si ea, dar pana una-alta, esti responsabila si sa il feresti pe cel mic.

Irina sta incordata sub mainile tale inclestate in bratele ei. Te priveste la fel de sfredelitor, timp de cateva secunde lungi. Doamne, cat iti seamana! Si atunci, oare nu-ti dai seama ce gandeste, in timp ce te priveste si iti spune doar "Lasa-ma"?

"Lasa-ma. Da-mi drumul la maini, m-am oprit. Si chiar daca nu m-as opri, este pentru ca Marcu o merita. El m-a impins primul, dar pe el nu il vezi, pentru ca este mai mic si mai putin exploziv. Am si eu nevoie sa fiu ferita de el, nu numai el de mine. Si-o merita cu varf si indesat. Sunt furioasa. Si pe el, si pe tine. Lasa-ma in pace, oricum nu vrei sa stii si de mine ce simt. Ai uitat sa imi acorzi aceeasi atentie. Eu de fapt as vrea sa ma asculti si sa plang ca Marcu primeste mereu mai multa atentie, dar tu nu vrei sa auzi asta.

Si acuma ce, crezi ca stau sa ma mai cicalesti? Lasa-ma sa plec. Sunt si asa destul de suparata si neinteleasa. Daca nu-mi dai drumul, voi fi nevoita sa ma protejez, prefacandu-ma ca sunt surda si enervandu-te si mai rau. Tu o sa crezi ca te sfidez si ca nu-mi pasa.

Oricum stiu ca nu este bine sa il lovesc. Nu-mi tine iar pledoarii, nici nu banuiesti cat de bine stiu cand fac bine si cand fac rau. Acum faceam rau, dar aveam un motiv. Arata-mi tu cum sa obtin atentia ASTA din partea ta, si altfel!"

Ce spune copilul cand tace: Mami, nu uita ca imi place sa experimentez

„Dragul meu Teodor, tu stii ce este acest caiet?" Teodor are 6 ani si caiete de scris, deja. Pentru ca este in clasa zero. Iese din spatiu si mai degraba ar desena decat ar scrie, dar isi doreste sa treaca de litere si sa ajunga la dictare, precum Maria, frumoasa lui colega de banca. Pana atunci, Teodor tocmai a gasit o noua intrebuintare caietului, cu ajutorul unui foarfec. Ce face? Simplu. Il taie.

"Teodor, acest caiet este un document oficial, stii? Adica, de exemplu, daca vrei odata sa te muti la alta scoala, vei merge cu caietul, sa il arati acolo. Cum pastreaza mama documentele oficiale? Intr-o mapa, cu grija, neindoite, daramite rupte sau decupate! Nu ti-l mai primeste nimeni asa. Intelegi?"

Tu stii ca Teodor intelege si mai stii ca de obicei raspunde. Este docil atunci cand ii explici, cand nu este certat si lucrurile ii fac sens. Dar nu stii de ce acum, cand toate conditiile astea sunt indeplinite, Teodor nu te priveste si pare ca nu te aude. Nici nu da dovada de prea mare convingere cand lasa foarfecul din mana: inca se mai uita dupa el. Oare ce ii trece prin minte, acolo, in tacerea lui?

"Mmm, inteleg. Dar nu m-ai convins sa renunt la foarfec, mama. Si ce daca este un document oficial? Si ce daca nu mi-l mai primeste? Si nu o sa ma mai primeasca la cealalta scoala? Si atunci inseamna ca o sa raman la scoala mea. Dar nici nu vreau sa plec de la scoala mea. Si pana la urma, ce daca decupez un document oficial? Vreau sa ii mai scurtez paginile. Nu imi place cum am scris aici. Este cam mare. Stiu ca pot sterge, dar prefer sa tai. Nu pot sa tai?

De ce trebuie neaparat sa sterg? De ce nu putem sa avem caiete cu pagini inegale? De ce nu pot sa experimentez? Tu imi spui acolo sa nu mai fac, dar eu nu-ti raspund cu "da", pentru ca te-as minti. Nu uita, mama, ca sunt copil si imi place sa experimentez. Eu din asta invat. Asa ca obisnuieste-te cu ideea. N-am mai avut caiete pana acum si vreau sa aflu ce altceva in afara de scris pot sa mai fac cu lucruri asa de importante. Sa vezi ca maine o sa lipesc toate paginile cu scoci, ca sunt curios daca reuseste vreun copil la scoala sa il deschida."

Si acum, randul mamicilor Qbebe: copiii vostri cand tac chitic, in ce situatii? Ce credeti ca le trece prin minte in acele momente? Ce indicii aveti? Povestiti-ne, poate ne dam seama impreuna!