Ce trebuie sa stii despre hipermetropie

Constituie o problema a ochilor, fiind un motiv frecvent pentru reducerea capacitatii vizuale (acuitate vizuala). Refractia se refera de fapt la schimbarea directiei de propagare a luminii, mai exact ochiul nu poate focaliza lumina pe retina in mod corespunzator. Acest lucru se intampla de obicei in urma anormalitatilor in ce priveste forma globului ocular sau a varstei care interfereaza cu modul de functionare al componentelor ochiului.

Cand privim un obiect, razele de lumina din acesta trec prin ochi pentru a ajunge in retina, determinand mesaje neurologice ce sunt transmise de la celulele retinei prin nervul optic la centrele vederii din creier; creierul proceseaza informatia primita, iar noi putem vedea. Razele de lumina trebuie sa fie concentrate pe o portiune mica a retinei, in caz contrar imaginea apare in ceata; rolul de a focaliza lumina revine corneei (directioneaza partial/refracta razele care trec apoi prin cristalinul care ajusteaza focalizarea) si cristalinului (realizeaza acest lucru modificandu-si grosimea-acomodare; este elastic si poate deveni mai plata sau mai rotunjit-cu cat este mai rotunjit, cu atat mai multe raze pot fi directionate catre interior).

Forma cristalinului variaza prin muschii mici din corpul ciliar; niste structuri mici asemenea unui cordon denumit ligament suspensor sunt atasate la un capatul de cristalin iar la celalalte de corpul ciliar, semanand cu o trambulina cu mijlocul fiind cristalinul, ligamentul suspensor fiind arcurile, iar muschii ciliari fiind marginea. Cand muschii ciliari se tensioneaza, ligamentele suspensorii se destind, determinand ingrosarea cristalinului; acest lucru se intampla pentru obiectele din apropiere. In cazul obiectelor indepartate, muschiul se relaxeaza determinand ligamentul suspensor sa se tensioneze, iar cristalinul se subtiaza. Mai multa refractie (redirectionare) a luminii este necesara pentru o focalizare pe obiectele din apropiere, cum se intampla la citit, iar mai putina refractie este necesara pentru obiectele indepartate.

Ce este?

Hipermetropia (mai este denumita si hiperopia) este un viciu de refractie ce apare cand capacitatea de refractie a corneei si a cristalinului este prea slabita pentru lungimea ochiului, conducand la inabilitatea de a vedea/a se concentra clar pe obiectele aflate la apropiere, ochii obosind usor. Poate fi cauzata de o imperfectiune in ochi (globul ocular este prea scurt si cristalinul nu se poate bomba suficient), cauzand dificultate in focalizarea pe obiectele din apropiere, iar in cazuri grave pe niciun fel de obiecte.

In functie de aspectul clinic exista urmatoarea clasificare: hipermetropie simpla, patologica si functionala.

Simptome

Persoanele cu hipermetropie pot experimenta vedere incetosata, astenopatie, disfunctie acomodativa, ambliopie disfunctionala binoculara (probleme cu vederea la ambii ochi, deoarece creierul tinde sa ignore semnalele de la ochiul afectat). si strabism (privire incrucisata -alta afectiune ce determina vedere incetosata la apropiere, insa persoanele cu strabism care au vedere buna la distanta intampina probleme la apropiere din cauza unei reduceri in amplitudinea acomodativa cauzata de modificarile natural survenite odata cu varsta). Mai poate fi prezent la persoanele varstnice si prezbitismul deoarece cristalinul ochiului se rigidizeaza odata cu varsta. De asemenea, in hipermetropie se pot asocia ambliopia (ochi lenes), dar si retinita pigmentara.

Cei care nu intampina probleme in vederea la distanta (sau au probleme minore) pot vedea la distanta, insa la apropiere resimt o oboseala a ochilor (astenopatie) in urma solicitarii oculare, de obicei insotita de o durere de cap si un disconfort vizual (mai ales dupa activitati cum este cititul). Persoanele cu hipermetropie severa nu pot vedea obiectele clar la apropiere, dar intampina dificultati si in perceptia profunzimii (vedere tridimensionala).

Cauze

Cauzele sunt in general genetice (ereditare) si implica un ochi care este fie prea scurt (mic), fie o cornee prea plata, fie cristalinul nu poate deveni suficient de rotund incat imaginile sa fie focalizate intr-un punct dincolo de retina-putere de convergenta redusa a cristalinului din cauza actiunii slabe a muschilor ciliari (in mod normal lumina nu poate fi focalizata dincolo de retina).

Dupa cum am mentionat mai sus, modificarile din cristalin (acomodarea) menite sa aduca lumina intr-un punct pe retina nu au loc in mod corespunzator si apare vederea incetosata. Poate aparea la orice varsta, insa este mai usor observabila in jurul varstei de 40 ani.

In situatii rare are la baza alte afectiuni cum sunt: diabet, sindromul ochiului mic (microftalmie), cancer ocular sau probleme cu vasele de sange din retina, dar si distofie corneana sau cataracta.

Retineti ca multi bebelusi si copii mici tind sa fie usor hipermetrofici, insa aceasta problema dispare de obicei pana la varsta de 3 ani (copiii dispun de cristalin extrem de flexibil si pot remedia usor problema).

Diagnostic

O persoana ce sufera de hipermetropie intampina dificultati in citirea tabelul Jaeger pentru ochi insa il poate citi pe cel Snellen (pentru distanta). Medicul oftalmolog poate include in examenul ofalmologic masurarea presiunii oculare (tonometrie), test de refractie (pentru a determina reteta corecta pentru ochelari), examinarea retinei, examinare cu ajutorul lampii cu fanta ale structurilor frontale ale ochilor, test de vedere a culorilor (pentru a identifica orbirea), teste ale muschilor care misca ochii, acuitate vizuala atat la distanta, cat si la apropiere.

In cazurile grave de hipermetropie de la nastere, creierul intampina dificultati in contopirea imaginilor vazute de fiecare ochi in parte (sunt intotdeauna incetosate) si acesti copii nu au vazut niciodata obiecte de aproape, putand suferi si de ambliopie sau strabism. Prin urmare, daca creierul nu invata niciodata sa vada obiectele in detaliu exista un risc mare ca unul din ochi sa devina dominant, asadar creierul va bloca impulsurile ochiului nondominant cauzand ambliopie sau strabism. Copilul cu hipermetropie va sta in mod frecvent aproape de televizor deoarece nu pot distinge liniile precise, aparand si privirea piezisa din cauza vederii incetosate (ochii functioneaza independent si nu pot forma o imagine unica); astfel copiii cu hipermetropie de la nastere prezinta perceptie vizuala scazuta.

Deoarece parintii nu realizeaza intotdeauna prezenta acestei probleme, trebuie sa stiti ca acesti copii intampina probleme in prinderea unei mingi si au o abilitate scazuta de a vedea obiecte tridimensionale; rezultatele scolare pot fi reduse. Cand cei mici incep sa identifice imaginile, observa ca nu pot vedea obiecte mici sau imagini. In multe cazuri, hipermetropia usoara spre moderata poate fi confundata cu ADHD sau alte probleme de invatare sau de personalitate (pot fi observate miscari involuntare ale capului si ale corpului in incercarea de a-si mentine concentrarea).

Tratament

Multi profesionisti ai vederii, inclusiv oftalmologi, optometristi, ortoptisti si opticieni sunt implicati in tratamentul si monitorizarea hipermetropiei. La finalizarea examinarii oculare, medicul poate prescrie o reteta de ochelari corectori; in cazurile minore afectiunea este lasata necorectata. Pacientii cu hipermetropie severa pot necesita lentile de tip convex la ochelari sau lentile de contact (au o valoare dioptrica pozitiva ce determina lumina sa se focalizeze mai aproape/mai spre interior decat face in mod normal). Cea mai convenabila modalitate de corectie consta in ochelari de vedere, dar o varianta mai estetica este reprezentata evident de lentile de contact care pot fi de tip moale sau rigid, cu purtare zilnica, extinsa, lunara, medicul putand indica cele potrivite pentru ochii vostri (impun insa costuri usor mai mari in comparatie cu ochelarii si mai multe atentie si igiena, fiind potrivite mai degraba pentru adolsecenti si adulti si nu pentru copii).

Hipermetropia poate fi corectata si prin diverse interventii chirurgicale, cum sunt PRK, LASIK si LASEK (ce implica utilizarea laserului pentru a remodela corneea prin indepartarea unui strat subtire), keratocoagularea sau termokeratoplastia. Sunt extrem de costisitoare, dar in general lipsite de durere si ofera sansa de a restabili vederea in parametri normali in mod permanent (in unele cazuri exista o ameliorare semnificativa, insa este necesara purtarea in continuare a ochelarilor sau a lentilelor de contact). Complicatiile operatiilor presupun vedere cetoasa, probleme cu vederea nocturna sau cu halouri puternice in vederea periferica.

Complicatii

In cazurile grave de hipermetropie prezente de la o varsta frageda, poate aparea ambliopia deoarece ochiul afectat nu invata cum sa vada corect din cauza creierului care ignora semnalele primite. Ambliopia poate fi tratata cu plasturi oculari daca este diagnosticata timpuriu, inainte ca platformele vederii din creier sa fie complet dezvoltate. Hipermetropia poate fi un factor de risc pentru inchiderea acuta a unghiului, glaucom si vedere incrucisata.

Doamna doctor Mihaela Simion - medic primar oftalmolog WEST EYE HOSPITAL ofera urmatoarele completari:

"Pacientul cu hipermetropie nu vede clar nici la distanta, nici la apropiere si face permanent un efort de acomodare.
Corectia acestui viciu de refractie se face in functie de varsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile obiective si subiective. Pentru pacientii cu varsta pana in 20 de ani, tratamentul consta in lentile aeriene sau lentile de contact. In cazul pacientilor cu varsta intre 20 si 40 de ani si dioptrii de pana la +5Dsf, tratamentul poate consta in chirurgie refractiva iLASIK-tehnologie care duce la un nou nivel metodele de interventie de tip Lasik. In ceea ce priveste pacientii cu varste intre 20 si 40 de ani si cu dioptrii mai mari de +5Dsf, corectia se poate face prin implant phakic.

In cazul copiilor care nu sunt diagnosticati cu hipermetropie si nu sunt corectati corespunzator daca este nevoie, poate aparea ambliopia (adica ochiul lenes) si chiar strabismul.

Preventia consta in consulturi oftalmologice regulate de la varste foarte mici chiar si sub 1 an.

Este destul de dificil de observat de catre parinti, dar orice deviatie a axului vizual al unui ochi, adica strabism, trebuie examinata urgent. In mod obisnuit consulturile de oftalmopediatrie trebuie facute regulat la indicatia oftalmologului."

Citeste si:

Probleme de vedere ale copilului: semne ingrijoratoare

Strabismul la copiii mici 

Ochelarii de vedere la copii - informatii utile 

Probleme cu ochii la copii

Multumim doamnei doctor Mihaela Simion pentru informatiile oferite.

Surse:

www.patient.co.uk; http://en.wikipedia.org; www.webmd.boots.com; www.ssc.education.ed.ac.uk