Cele mai importante schimbari locomotorii ale bebelusului pana la 2 ani

Schimbarile locomotorii  ale bebelusului presupun, pe scurt, 3 mari etape: miscari spontane ale mainilor si picioarelor inca din burta dar si in primul an de viata, mersul de-a busilea, intre 1-3 ani si mersul normal urmat de alergare, topaire si alte forme de mobilitate ale picioarelor. Toate aceste schimbari au loc cu aproximatie la varstele amintite, pentru ca ele difera, de regula, de la copil la copil. Toti bebelusii au un program propriu si se dezvolta în ritmuri diferite.

0-7/8 luni

Miscari spontane ale membrelor 

Toata lumea stie ca bebelusul nu poate merge, din doua motive. In primul rand pentru ca muschii piciorusului sunt atat de slabi incat nu pot sustine greutatea acestuia, si in al doilea rand, pentru ca bebelusii nu pot sta in picioare, intr-o pozitie de echilibru, pentru ca ei nu folosesc stimularea sistemului vizual, cea din urechea interna si din simturile muschilor, ca sa controleze balansul. De aceea, toata mobilitatea membrelor se reduce la aceste gesturi involuntare de miscare a picioruselor si mainilor.

9-12 luni

Mersul de-a busilea

Mersul de-a busilea  arata destul de diferit la fiecare bebe in parte. Copilasul tau va incepe sa mearga de-a busilea dupa ce va fi reusit sa stea in fundulet. Dupa un timp, observa ca se poate misca inainte si inapoi, doar miscandu-si membrele. Intre 9 si 10 luni isi va da seama ca daca impinge cu genunchii este tot ce are nevoie ca sa inceapa sa se miste. In timp, cand incepe sa se priceapa, va trece de la tarat la stat in picioare. In acelasi timp, isi va intari muschii care il vor ajuta sa mearga mai tarziu.

Exista cel putin 25 de feluri de a merge de busilea in literatura de specialitate. Cei mai multi bebelusi adopta clasicul mers de-a busilea, „in 4 labe", ca patrupezii, dupa ce o perioada s-au „tarat" pe abdomen, ca si cum s-ar catara. Alti bebelusi isi misca mainile si piciorusele in diferite forme si combinatii. Unii se tarsaie pe fund, se taraie pe burta sau se rostogolesc prin camera. Exista copii care reusesc sa mearga de-a busilea fara sa mai treaca prin alte forme de locomotie tranzitorii.

Intre mersul de-a busilea si cel normal, in doua picioare, exista o faza de tranzitie in care bebelusii reusesc mai intai sa stea in picioare, sa isi tina echilibrul, apoi sa inainteze incet, tinandu-se de orice vad in jur, mobila, canapea, de bratul unui fotoliu sau chiar de mana unui adult. In aceasta perioada, multi parinti aleg sa foloseasca premergatoare. Inca nu trebuie sa investesti in pantofi. Bebelusul tau nu va avea nevoie de incaltaminte regulat pana cand nu invata sa mearga bine.

12-24 luni

Mersul independent 

Mersul independent este considerat de catre parinti ca cel mai interesant si asteptat moment. Apare in general, in jurul varstei de 1 an, dar varsta la care un copil incepe sa mearga variaza destul de mult si in functie de temperamentul acestuia. Copilasul va observa ca pentru a merge are nevoie de mai mult control al echilibrului decat mersul de-a busilea. Va observa, de-asemenea, ca trupul este mult mai departe decat podeaua si asta il va face sa isi piarda adesea echilibrul si sa cada.

Mersul bebelusilor nu este, din prima, cel normal, corect. Cei mai multi merg „balanganat", ca Charlie Chaplin, cu varfurile indreptate spre in afara si cu coatele ridicate si cu palmele intoarse spre tavan. „Incepatorii" au mersul unor persoane bete, pentru ca le este dificil sa faca coordonarea intre maini si picioare. Acest mers amuzant evolueaza totusi, de la luna la luna. Abia la varsta de 7 ani, copiii reusesc sa mearga ca niste adulti. La varsta de 2 ani, cei mai multi copii incep sa invete sa sara, sa alerge, sa urce in sus si inapoi pe scara, si alte forme de locomotie pe care le invata pe parcurs.

Cat de utile ti se par  informatiile despre schimbarile locomotorii ale bebelusului intre 0-2 ani?