Cum reacționezi și ce trebuie să faci când/dacă cel mic îți spune "mami, sunt prost"

Ca părinte, poate fi extrem de dureros să îți auzi copilul criticându-se, însă din păcate, aceasta este o realitate cu care se confruntă multe familii.

Dacă te întrebi ce poți face pentru copilul tău în această situație, ei bine, e important să nu ai o reacție exagerată, de exemplu „Vai, dar cum poți să spui așa ceva?”, sau „Te rog să încetezi în clipa asta”, enervându-te.

Cea mai bună modalitate de comunicare - de altfel, ca în orice situație în care stai de vorbă cu un copil - este empatia.

O modalitate prin care poți să fii empatic este să-i spui  „Îmi pare rău că ești supărat acum, dar eu nu cred că ești prost”. E important ca cel mic să facă diferența dintre el și emoția sa din prezent; sau dintre el și greșelile pe care le face (care sunt chiar benefice pentru învățare).

De asemenea, asigură-l că ești lângă el și în momentul cu pricina, dar și în orice moment în care simte nevoia să îți mărturisească ceea ce are pe suflet. 

Lasă o portiță deschisă pentru când va dori să vorbească despre ceea ce simte, iar între timp, oferă-i tu cuvinte frumoase, care să-i hrănească mintea și care să-l facă să se simtă apreciat și iubit. 

Carol Deck, specialist în psihologia copilului și profesor la Universitatea din Stanford, mai dezvăluie unul dintre motivele principale pentru care un copil ajunge să se critice: așteptările ridicate pe care le au părinții de la el.

„Atunci când îi spui copilului tău că este cel mai bun la ce face, în mod repetat, ajunge să ia de bun acest lucru și atunci când se lovește de un eșec, fie el și mic, nu poate să îl tolereze și se duce în extrema cealaltă, în care crede că dacă a greșit, asta înseamnă că nu e bun la ceea ce face; ori nu e așa deloc”, precizează Deck.

De aici putem deduce o idee importantă, aceea că e important să îi obișnuim pe copiii noștri și cu eșecul, care uneori, e inevitabil. Ce putem face pentru a reuși este să muncim, să perseverăm, în niciun caz să ne așteptăm ca lucrurile să ni se aducă pe tavă, pentru că suntem inteligenți, pricepuți sau privilegiați în oricare alt mod. 

Un alt lucru pe care îl mai poți face ca să-l ajuți pe cel mic să fie mai blând cu el, este practicarea recunoștinței și deci, concentrarea atenției pe lucrurile bune care există în viața lui. 

Unde anume ne uităm - la lucrurile care merg bine sau la lucrurile care merg prost - ține de alegerea noastră și în funcție de asta, modul în care ne simțim poate fi extrem de diferit.

Poate că nu a luat acest test, dar este printre primii din clasa lui; sau pur și simplu, are o minte sclipitoare; poate nu a câștigat premiul pentru literatură, dar are o imaginație bogată și o creativitate ieșită din comun; sau poate nu e bun la ceva anume, dar e un copil care împrăștie bucurie în jurul lui, are o familie care îl iubește, prieteni, colegi, oameni care îl iubesc și îl apreciază, iar asta nu e puțin lucru.