Lucruri pe care orice copil cu sindromul Asperger ar vrea să le știi despre el și boala lui

Este un copil normal

Una dintre situațiile cu care se pot confrunta un copil cu sindrom Asperger și familia lui este să audă, din partea celorlalți, replici precum: „Dar arăți atât de normal!” De fapt, o astfel de replică dovedește prezența unei prejudecăți des întâlnite și anume că un copil cu sindrom Asperger nu este un copil „normal”. Așa se explică de ce, în numeroase situații, copilul ajunge să fie tratat diferit și este exclus din start din diverse cercuri sociale și nu i se permite să se implice în anumite activități.

De fapt, trebuie să știi că un copil cu sindromul Asperger are într-adevăr dificultăți în exprimarea emoțiilor și în situațiile ce implică interacțiuni sociale însă, dacă are parte de ghidaj și de răbdare, reușește, treptat, să dobândească anumite abilități menite să-l ajute să se descurce. De pildă, are nevoie să i se ofere explicații cât mai clare și mai simple, adecvate vârstei sale, legate de comportamentele pe care să le adopte pentru a face față situațiilor cu care se poate întâlni în viața de zi cu zi.

În același timp, este recomandat să se lucreze cu el pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare nonverbală. Spre exemplu, când i se vorbește trebuie să i se amintească tot timpul să mențină contactul vizual cu interlocutorul, astfel încât să detecteze expresiile faciale ale acestuia și să primească indicii despre cum se simte acea persoană.

Suferă de o tulburare care nu se vindecă

La fel ca alte tulburări de spectru autist, nici sindromul Asperger nu se vindecă. În cele mai multe dintre cazuri, sindromul este diagnosticat în copilărie, în general între vârsta de 5 și 9 ani. Pentru un diagnosticat adecvat, trebuie consultați următorii specialiști:

• Un medic pediatru;
• Un psiholog și/sau un psihiatru;
• Un medic neurolog.

Printre manifestările specifice sindromului Asperger se regăsesc:

• Dificultăți în a face față situațiilor sociale;
• Dificultăți în a iniția și a derula o conversație;
• Dificultăți în descifrarea limbajului corpului;
• Dificultăți în exprimarea emoțiilor;
• Obiceiul de a repeta cuvinte, enunțuri, mișcări;
• Rezistența la schimbările de rutină;
• Obiceiul de a vorbi mult pe același subiect;
• Dorința de a avea parte de rutine stabile: de exemplu, să se consume aceeași hrană.

Pentru ca un copil cu acest sindrom să ajungă să-și gestioneze manifestările amintite și pentru a-și pune în valoare anumite abilități pe care le au persoanele cu Asperger (cum ar fi atenția la detalii, recunoașterea tiparelor, capacitatea de concentrare, perseverența), are nevoie de terapii cum ar fi:

• Terapie ocupațională: pentru a-l ajuta să dobândească abilități utile în adaptarea la situațiile din viața de zi cu zi;
• Terapie de vorbire și de limbaj: indicată pentru a-l învăța pe copil să se obișnuiască să poarte o conversație, să utilizeze tonul potrivit, să se exprime cât mai clar etc;
• Terapie fizică: pentru îmbunătățirea coordonării mișcărilor, pentru a-l ajuta să se concentreze mai ușor când este distras de zgomote, de diferite lucruri pe care le vede etc.

Nu își dorește să nu fie sociabil

Așa cum s-a precizat anterior, copiii cu sindrom Asperger nu dețin abilitățile care facilitează implicarea în relații sociale. În aceste condiții, nu este de mirare că tind să fie anxioși, iar situațiile care pentru ceilalți sunt firești, pentru ei sunt stresante, copleșitoare. Cu toate acestea, datorită terapiilor menționate și a sprijinului venit din partea familiei și a educatorilor, pot ajunge să învețe să facă față situațiilor sociale și să-și facă prieteni. 

Nu este lipsit de empatie

Psihologii atrag atenția asupra următorului fapt: un copil cu sindrom Asperger are dificultăți în privința exprimării empatiei cognitive, însă nu se întâmplă așa și în cazul celei emoționale. Aceasta din urmă se referă la capacitatea de a prelua emoțiile celuilalt, iar empatia cognitivă se referă la capacitatea de a înțelege cum se simte persoana din preajma ta. Practic, în caz de sindrom Asperger, un copil are nevoie de mult timp pentru a înțelege semnificația emoțională a unei situații. De exemplu, dacă aude o veste proastă, nu reușește să reacționeze imediat. Însă după ce își ia răgazul pentru a procesa lucrurile, reacționează intens și, din acest motiv, ajunge să fie copleșit și poate alege să se izoleze.

Nu este violent

De-a lungul timpului, persoanele cu sindrom Asperger au fost supuse adesea următoarei prejudecăți: că au tendința să fie violente. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Potrivit „Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale”, nu se poate vorbi despre o legătură între comportamentele violente și prezența sindromului Asperger. Eric Butter, profesor de pediatrie și de psihologie în cadrul „Universității Ohio” (SUA), precizează faptul că persoanele cu tulburări de spectru autist, inclusiv cu sindrom Asperger, pot avea tendința de a adopta comportamente agresive, însă acestea nu sunt planificate și intenționate. 

Chiar dacă un copil cu sindrom Asperger are momente în care tinde spre comportamente agresive precum împinsul sau crizele de furie, aceste comportamente nu au scopul de a face rău, ci sunt pur și simplu reacții la o anumită situație. 

Nu uita că un copil ce este diagnosticat cu acest sindrom are șansa să devină tot mai independent și să aibă parte de succes în viață dacă urmează terapiile cele mai adecvate nevoilor sale. Printre acestea se regăsește și terapia ABA, utilizată pe scară largă în tulburările de spectru autist. 

6 mituri despre autism pe care nimeni nu ar trebui să le mai creadă