Fetița mea a fost diagnosticată (GREȘIT) cu Hepatita C la doar 2 ani

Când vine vorba de sănătatea copiilor noștri, nimeni și nimic nu ne poate sta în cale să aflăm un diagnostic corect și să găsim un tratament corespunzător. Dar dacă acel diagnostic este pus greșit?

În urmă cu aproximativ opt ani de zile, când fetița mea avea vreo doi anișori, am mers împreună la un centru de recoltare analize. Nu avea nicio problemă de sănătate, dar convenisem împreună cu medicul de familie ca începând cu vârsta de un an să îi facem o dată la șase luni analizele uzuale, cu bilet de trimitere.

Sunt sigură că mulți părinți procedează la fel. Fiind foarte slăbuță, mă interesa foarte mult nivelul de fier din sânge, să nu fie anemică, dacă asimila calciu. Cu alte cuvinte, verificam doar că totul este în regulă cu ea.

Doar că atunci, pe lângă analizele pe care doamna doctor ni le recomanda pe biletul de trimitere, am decis să cer câteva analize suplimentare și nu pot decât să regret.

Era iarnă, la câteva săptămâni după ziua ei.

Ne-am îmbrăcat gros și am mers la un laborator de analize la care nu mai fusesem până atunci. De fel, sunt un om foarte consecvent și constant și îmi mențin alegerile, doar că laboratorul unde mergeam de obicei nu mai avea fonduri în acea perioadă.

Cu greu am luat decizia de a merge în altă parte, având în vedere că pentru analizele uzuale și cele din sarcină am mers într-o singură clinică. Am fost nevoită să aleg o altă unitate medicală pentru recoltare.

Am ajuns, am dezbrăcat-o de bluză, și în mod surprinzător, doamnele s-au purtat impecabil.
Să nu credeți că fetița mea era toată un zâmbet la medic. Aproape de fiecare dată când intram în cabinet, fie că mergeam la medicul de familie, la ORL sau la analize, plângea.

Și știți cu siguranță cât de greu este să ții un copil mic pentru analize. Trebuie să te asiguri că nu mișcă mâna, că are răbdare până îi găsește vena mică și subțire.... știți deja despre ce vorbesc.

Cu alte cuvinte, ți se rupe sufletul lângă copil, ai transpirații reci pe șira spinării, dar îi cânți ”Un elefant se legăna” cu un nod în gât și îl asiguri că totul este în regulă.

Ei bine, de data asta nu a fost nevoie să fac niciun efort. Doamnele asistente s-au ocupat de tot, totul s-a terminat rapid, înțepătura abia era vizibilă. Fata mea a ieșit atât de fericită și de mândră, cu o diplomă în mână ”pentru cel mai curajos copil”, așa cum bănuiesc că îl dădeau la majoritatea pacienților mici, pentru încurajare. Ba chiar îi puseseră un bandaj care o înfățișa pe Mica Sirenă.

Spre deosebire de analizele pe care le mai făcusem, de data aceasta, speriată de depistarea unui caz de hepatită la o rudă îndepărtată din familiei, am cerut analizele complete pentru hepatita B și hepatita C, inclusiv markerii virali.

Pentru a primi rezultatele, am avut de așteptat câteva zile. Pentru că le făcusem luni, vineri m-am prezentat la ușa laboratorului la prima oră a dimineții cu fetița în brațe.

"Doamnă, fetița dumneavoastră a fost diagnosticată cu virusul hepatic C."

- Numele, vă rog! M-a rugat doamna de la recepție.
I-am dat numele fetiței.
- Pentru ce ați făcut dumneavoastră analizele acestea? A întrebat privind stupefiată peste rezultate.
- Am făcut analizele uzuale.
- Vă contrazic, nu sunt chiar uzuale. Aveți aici markeri virali pentru hepatita B și C.

- Da, am avut pe cineva în familie diagnosticat și am zis să le facem, pentru mai multă siguranță.
- Cineva apropiat?
- Nu, o rudă cu care nici nu intrăm în contact. De ce?
- Doamnă, nu știu cum să vă spun.
-C e să-mi spuneți?
- Este mai bine să vă spună doamna doctor.

- S-a întâmplat ceva?
- Doamnă, fetița dumneavoastră a fost diagnosticată cu virusul hepatic C.

Era virusul de care mă temeam cel mai tare.

- Nu se poate!
- Ba se poate, doamnă, dacă spuneți că aveți în familie, are de unde să ia.
- Dar noi nu am avut contact. Doamne Dumnezeule!
- Eu îmi fac datoria și vă spun ce scrie aici. Liniștiți-vă, există speranță și pentru copii. Sunt tratamente, se poate face transplant.

Am simțit cum pământul îmi fugea de sub picioare. M-am uitat în spatele meu, la puiul de om care stătea liniștită pe scăunel și se juca cu unicornii ei colorați așteptând să termin.

- Vă recomand să vă consultați medicul de familie și să veniți înapoi să vedem cât are viremia.
-Ce mai este și aia?
- O să vă explice doamna doctor. Este o analiză specială care ne ajută să vedem cât de contagioasă este boala.

Ce mi-o fi trecut prin cap să aleg tocmai acel test pentru hepatită? Am bombănit eu. Mi-am luat copilul în brațe și mă pregăteam să ies pe ușă. Când mi-am aruncat privirea în spate, doamna de la recepție deja se uita după noi. Mi-a făcut un semn discret cu mâna și cu o expresie de milă și părere de rău pe chip.

"Mi-am cufundat capul în pernă, am urlat cât am putut de tare tot, am mușcat din pernă..."

Am făcut un scurt popas la Biserică înainte de a ajunge acasă. Am implorat, am plâns înfundat și am plecat acasă foarte confuză. Ajunse acasă, i-am dat să mănânce și am pregătit-o pentru somnul de prânz.

Ce am făcut în timpul somnului de prânz, vă întrebați? Am citit analizele de câteva zeci de ori, apoi am luat cea mai grea pernă, din fulgi, pe care o aveam în pat, m-am strecurat ușor de lângă fetiță, am închis ușa camerei și am mers în bucătărie.

Mi-am cufundat capul în pernă, am urlat cât am putut de tare tot ce mi-a trecut prin cap, am plâns, îmi amintesc că la un moment dat de durere am mușcat din pernă. Trebuia să mă calmez. Nu așa se rezolvă lucrurile, m-am gândit eu.

Am analizat la rece. De unde ar fi putut să ia boala? O mie de gânduri îmi treceau prin minte. Mi-am amintit că în toamnă găsise un un ciob de sticlă pe jos, în parc și până să i-l iau eu din mânuță, s-a tăiat puțin de tot la deget.

Apoi am încercat să îmi amintesc de câte ori îi mai luasem de prin oraș câte un covrigel sau câte o gustare, pentru că auzisem de cazuri în care oamenii fuseseră infectați cu hepatită din mâncarea de tip fast food. Nici acum nu sunt sigură că erau adevărate sau nu.

Seara am petrecut-o în familie pentru că trebuia să-i dau vestea și partenerului meu. Am plâns amândoi o noapte întreagă. Îmi amintesc cum ne rugam să fim noi bolnavi în locul ei. Cum speram să ne trezim din coșmarul în care intrasem cu bună știință.

Apoi am decis că este momentul să luăm lucrurile pas cu pas. Am căutat prețul pentru testul de viremie. Nu era mult, costa în jur 100 € dar ne-ar fi ajutat să avem rezultate concrete.

Tot ce trebuie să știi despre hepatita C

Nu am putut să țin doar pentru mine grozăvia prin care treceam. Așa că a doua zi l-am sunat pe tatăl meu așa cum obișnuiam să fac. A simțit imediat că ceva nu este în regulă.

"În decurs de trei săptămâni am făcut patru seturi de analize pentru hepatita"

- A găsit-o cu hepatita C!
- Poftim? Pe cine?
- Nu știi că am fost la analize cu fata? Are hepatită, nu mai știu ce să fac! Nu am mâncat, nu am dormit!
- Nu se poate!
- Ba uite că se poate, am analizele în mână, sunt pline de lacrimi! Dacă vrei să te convingi, ți le trimit!

- Înțelege, Mariana! Nu are nimic, este un copil perfect normal și sănătos. De unde să ia hepatită?
- Nu știu, uite că a luat!
- Calmeză-te! Și nu te mai uita pe internetul ăla!
- Știi ce pățesc copiii cu hepatita C? Au nevoie de tratament, uneori de transplant și rata de supraviețuire este mică!
- Păi și atunci tu chiar crezi că în cazul tău se poate întâmpla așa ceva?

- Nu mai știu ce să cred. Îți trimit poza cu rezultatele. Mâine mă duc să îi fac viremia.
- Ce viremie? Ce tot spui tu acolo? Uite cum facem: programează-te la alt set de analize, în altă parte, unde mergeai tu mereu. Apoi mai caută două, trei laboratoare unde să repeți analizele! Suport eu cheltuiala, numai fă-o să fii împăcată că e adevărat ce scrie pe hârtiile alea!

A doua zi m-am prezentat la laboratorul de analize unde mergeam mereu.
- Ce s-a întâmplat?
- Aș dori un set de analize pentru Hepatita B și C pentru fetița mea.
- Este suspectă?
- Da.
- Bine, dar aceste analize mai greu să știți pentru că vin de la București.
- Nu e problemă, aștept cât e nevoie.

I-am verificat imediat semnul rămas în urma împunsăturii de ac. Nu era foarte vizibil. Am aplicat puțină gheață și în două-trei zile am mers la un alt laborator de analize.

În decurs de trei săptămâni am făcut patru seturi de analize pentru hepatita B și C la laboratoare diferite. Am mers și în alt județ doar pentru a fi sigură.

Între timp, rezultatele analizelor pe care le-am făcut la început au venit: VIRUSUL HEPATIC C- NEDETECTABIL/ ANTICORPI VHC NONREACTIVI

Practic, virusul de care mă temeam atât de mult, nu era existent în sângele fetei mele! Cu fiecare plic cu rezultate pe care îl primeam, îmi venea inima la loc, chiuiam de bucurie indiferent unde mă aflam și îmi strângeam fata tare tare în brațe!

Atunci când și al patrulea rezultat a venit negativ, am știut că fetița nu avea nimic. Între timp luasem legătura și cu medicul de familie și am ținut-o la curent cu toate demersurile pe care le-am făcut. După zeci de telefoane, mi-a spus:

- Doamnă, cred că a fost o greșeală.
- O greșeală! Ce greșeală, doamna doctor, s-au jucat cu inima mea și cu viața fetei în halul acesta? Asta e greșeală?
- În medicină se întâmplă să mai fie și greșeli. Acuma să ne bucurăm că pacienta este bine. Cu dovezile pe care le aveți să știți că puteți da clinica în judecată! Va dura mult, dar veți avea câștig de cauză.

Cred că fiul meu de 3 ani a fost diagnosticat greșit cu autism. Ce să fac?

Sunt genul de om care evit pe cât posibil conflictele și mai ales tribunalul, dar nici nu am putut trece cu vederea acest episod și să stau cu mâinile în sân. După ce m-am calmat cu totul, am luat dosarul cu analize și am mers din la clinica respectivă. Acolo era o altă doamnă recepționistă. Pentru mine, nici nu mai conta cu cine vorbeam, important era să scap de povara de pe inimă.

Am scos analizele făcute în clinica în care mă aflam și le-am comparat cu cele ulterioare.
- Uitați doamnă, patru clinici, printre care și laboratorul de analize al unui spital din alt județ infirmă rezultatele dumneavoastră! Comparați-le, uitați-vă la date! Uitați-vă și la copilul acela al cărei veneau fost ciuruite timp de câteva săptămâni! Ce spuneți?

- Doamnă, știți, se mai fac și erori. Eu nu sunt responsabilă de rezultatele analizelor pe care mi le arătați. S-ar putea să fi fost o încurcă de nume, de dosar, cine știe?
- Așa este, cine știe câte nopți am plâns? Cine știe câte fire de păr alb mi-au ieșit la 27 de ani? Cine știe cât a suferit copilul acesta târât din clinică în clinică? Cine știe cât am cheltuit?
- Vă rog să menținem o tonalitate mai joasă a vocii, doamnă.

- De ce? Să nu afle pacienții aceștia aflați pe scaune unde au venit și cum încurcați dosarele și viețile oamenilor? Nu merită nimeni să treacă prin așa ceva!

Fiind un om cu demnitate, mi-am strâns analizele, am luat fetița în brațe și am plecat. Nu știu cât de bine am procedat. Știu doar că de atunci nu am mai făcut analize de rutină, doar când a existat cu adevărat o problemă medicală.

Sper doar să cântăriți foarte bine orice diagnostic medical sau rezultat primiți. Nimic nu este bătut în cuie. Și cadrele medicale, precum și cea mai performantă aparatură poate da greș. Ascultați-vă intuiția sau sfaturile primite de la familie și de la persoanele care vă vor binele și luați decizii cu calm.