Am simțit mai profund depresia postpartum când am născut un copil decât la sarcina gemelară

A explicat de ce nu s-a confruntat cu depresia postpartum după prima naștere

O mamă care are atât o pereche de gemeni, cât și o fetiță, a ținut să vină cu explicații pe acest subiect: de ce a resimțit mai puternic depresia postpartum când a născut un singur copil, spre deosebire de perioada de după nașterea gemenilor. Principalul argument pe care îl aduce se leagă de faptul că atât în perioada sarcinii gemelare, cât și postpartum, a avut parte de mult sprijin. Iată ce a povestit, potrivit „Insider”:

„Asistenta de la cursurile prenatale a arătat înspre mine. „Sper că ai parte de ajutor”, a spus ea. Nu a pus această întrebare întrucât făcusem un atac de panică în timpul primului curs la care am participat, ci pentru că eram însărcinată cu gemeni. 

„Ai nevoie de ajutor?”, m-a întrebat iar asistenta. Am început să mă gândesc. Aveam nevoie? Întrebarea ei m-a determinat să-mi analizez mai profund opțiunile pentru a mă asigura că urma să am parte de sprijinul adecvat. 

Ceea ce am ajuns să aflu după nașterea gemenilor a fost că societatea m-a păsuit cumva întrucât aveam o sarcină multiplă. Nu s-a întâmplat la fel și după câțiva ani, când s-a născut fiica mea. Nu m-am confruntat cu depresia postpartum cu gemenii, dar am trecut prin ea după ce am născut un singur copil.

Înainte ca gemenii să vină pe lume, când am participat la un curs legat de alăptare, o asistentă mi s-a adresat astfel: „Probabil că va fi nevoie să apelezi și la laptele praf”. De vreme ce eram hotărâtă să alăptez, faptul că un expert mi-a dat „undă verde” pentru suplimentarea cu formula de lapte a fost o adevărată binecuvântare. Fiind părinte pentru prima dată, nu realizam ce angajament implică alăptarea. Principala nevoie a nou-născuților este să fie hrăniți și a fost ca un dar să știu că nu doar corpul meu era unicul capabil să le asigure hrana. 

Până la urmă, mi-am născut gemenii pe cale naturală- dar cu administrarea de medicamente. Una dintre prietenele mele, care susținea nașterile acasă, mi-a zis, „Desigur că ai făcut epidurală, doar ai născut gemeni!” Atunci am schițat o grimasă, gândindu-mă că de fapt orice femeie are dreptul la o injecție epidurală. 

Eu și soțul meu am recurs la un pachet de sprijin care ne oferea și o doula, costurile au fost ridicate, însă beneficiile au fost neprețuite. În primele șase luni din viața gemenilor noștri, am avut parte de vizite frecvente ale membrilor familiei și ale altor persoane care ne-au ajutat. 

După ce am născut, m-am așteptat să mă confrunt cu inevitabila depresie postpartum, așa cum mă avertizase toată lumea. Cu toate acestea, pe măsură ce lunile treceau, eram liniștită- și chiar fericită. De fapt, lucrurile stăteau exact așa cum ar spera orice femeie după ce devine mamă. 

Cred că toate aceste detalii explică de ce nu am avut depresie postpartum după nașterea gemenilor, dar am resimțit-o pe deplin după ce am născut un singur copil.”

A trecut prin depresia postpartum după cea de-a doua naștere

La trei ani după ce a devenit mamă de gemeni, a adus pe lume și o fetiță. Însă după nașterea acesteia, lucrurile nu au mai stat la fel ca după nașterea copiilor mai mari, a recunoscut mama în cadrul confesiunii pentru sursa citată: 

„La trei ani de la nașterea gemenilor, am devenit din nou mamă. Am avut o naștere ca la carte. Fetița mea sugea cu ușurință și dormea noaptea. Cu toate acestea, la o lună de la naștere, simțeam că mă luptam ca să mă pot scula dimineața.

Când am născut gemenii, societatea m-a păsuit. După ce am născut un singur copil, lucrurile au stat cu totul altfel. Circumstanțele atenuante legate de timpul liber, de alăptare, de injecția epidurală și de angajarea unei persoane specializate care să mă ajute, toate dispăruseră. La un moment dat, una dintre prietenele mele mi-a spus: „Nu îmi vine să cred că nu ai avut o naștere în apă!” 

Mai exact, după ce i-am născut pe gemeni, existau permisiuni rostite, dar și nerostite, care îmi arătau că puteam să și greșesc. Fiind mamă cu un singur copil- și cu experiență- așteptările tindeau către perfecțiune. 

Cercetările arată că depresia postpartum este alimentată și de discrepanțele din așteptările mamei. După nașterea gemenilor, toată lumea era de acord că îmi era greu și mi se amintea că aveam nevoie de mult sprijin. După nașterea fiicei mele, totul era privit ca un aspect obișnuit. De fiecare dată când îmi petreceam timpul ca să am și grijă de mine sau când cheltuiam în plus pentru a beneficia de ajutor, mă simțeam copleșită de sentimentul de vinovăție. 

La fel ca pentru orice altă experiență, nuanțele nu lipsesc. Îmi este imposibil să afirm cu toată convingerea de ce am avut parte de o experiență pozitivă prima dată și de una negativă ulterior. În schimb, dorința mea este, în loc să li se acorde un tratament special părinților cu mai mulți copii, fiecare părinte să aibă șansa de a citi în privirea celor din jur și intenția de a întreba „Ai nevoie de ajutor?”