Dragi părinți, depresia postpartum este REALĂ! "Bebelușul meu a avut nevoie de transfuzii de sânge timp de 6 luni. Depresia m-a lovit abia atunci când el era în afara oricărui pericol"

Depresia postpartum este cât se poate de reală și de periculoasă și se poate ivi când te aștepți mai puțin. Este și cazul unei mame care a mușcat din amărăciunea acestui sentiment abia după ce copilul ei, care avusese nevoie de transfuzii de sânge în primele șase luni de viață, abia când acesta se afla în afara oricărui pericol.

Courtney Yaeger își spune povestea de viață pentru a veni în ajutorul altor mămici care trec prin clipe cumplite și pentru a arăta că în viață orice are o rezolvare.

Meseria ei de bază este de asistent radiolog, ceea ce înseamnă că Courtney nu era străină de ecografiile în sarcină. Cu un RH negativ depistat la analize, femeia știa că acest lucru îi va aduce complicații în timpul sarcinii. Dar nu s-a gândit niciodată cât de mari vor fi acele complicații.

În timpul primei sarcini, doctorii i-au explicat care erau riscurile incompatibilității de RH ale sângelui ei și soțul ei. Corpul mămicii poate produce anticorpi meniți să atace celulele roșii ale fătului, dar cu ajutorul unei unui medicament prescris de către medic, Courtney a putut să ducă sarcina la bun sfârșit și copilul pe lume fără niciun fel de complicații.

„În timpul celui de-a doua sarcini, lucrurile s-au cam complicat. Am început să produc anticorpi, iar medicamentul nu s-a mai dovedit a fi eficient. Mergeam la analize de sânge și la ecografii odată la două săptămâni în prima parte a sarcinii, până când copilașul s-a născut fără complicații. Când am rămas gravidă cu cel de-al treilea fiu, Beau, lucrurile au devenit cu adevărat problematice”, susține mama.

Beau a avut nevoie de o transfuzie de sânge la 23 de săptămâni de sarcină

Cadre medicale ale spitalului New Haven au avertizat mămica asupra faptului că la 16 săptămâni de sarcină fătul deja suferea de anemie și avea un număr prea mic de celule roșii în sânge, lucru care ar fi cauzat decesul acestuia. La 23 de săptămâni de sarcină, doctorii au venit cu vești și mai proaste. Beau era anemic și avea nevoie de o transfuzie de sânge înainte să se nască.

Sarcina si factorul Rh-negativ

„Am fost mereu pregătită pentru cezariană de urgență”

Courtney susține că a trebuit să se fie mereu pregătită pentru o procedură de cezariană de urgență în cazul în care lucrurile ar fi luat o întorsătură urâtă. Echipa de neonatologi specializați în îngrijirea bebelușilor prematuri i-au vorbit mămicii și i-au explicat că fără acea transfuzie, riscurile de supraviețuire ale lui Beau erau extraordinar de mici.

„Am optat pentru anestezie epidurală pentru că în cazul în care aș fi avut nevoie de o operație de cezariană, măcar mi-aș fi văzut copilul venind pe lume. După ce mi-au făcut anestezia, m-am întins pe spate în sala de operații și am așteptat ca doctorii să își facă treaba pentru a-l salva pe Beau, făcând o transfuzie de sânge chiar înainte ca acesta să se nască!”, își amintește Courtney.

După această procedură, mămica s-a simțit bine și Beau a fost protejat de anemie pentru încă două săptămâni. A mai fost nevoie de încă șase astfel de proceduri iar după fiecare dintre acestea, după o noapte petrecută în spital, mama putea pleca acasă.

La 34 de săptămâni de sarcină procedura a devenit foarte riscantă, de aceea ultima transfuzie de sânge a fost făcută la 33 de săptămâni și nașterea a fost indusă la 35 de săptămâni. Beau s-a născut pe cale naturală fără niciun fel de medicație, iar mama s-a dovedit a fi mai mult decât curajoasă, în ciuda traumelor prin care trecuse.

Beau a avut nevoie de trei transfuzii de sânge suplimentare după ce s-a născut

Din nefericire, stare de sănătate a lui Beau nu a fost prea bună nici după ce s-a născut. A trebuit să petreacă șase zile la terapie intensivă din cauza icterului sever de care suferea, o altă complicație a incompatibilității RH.

Depresia postpartum - cauze, simptome si tratament

„Nu am putut să-l hrănesc timp de patru zile, iar la vârsta de trei săptămâni am observat că este foarte palid, lucru care putea indica anemia. Beau a avut nevoie de o altă transfuzie de sânge, dar până la vârsta de cinci luni s-a dovedit a fi un bebeluș sănătos și stabil din punct de vedere al sănătății fizice.

Abia atunci am simțit toată greutatea din ultimele opt luni incluzându-le pe cele de sarcină, apăsând pe mine ca un munte. Beau era în sfârșit sănătos, dar depresia portpartum și anxietatea puseseră stăpânire pe mine. Din fericire, am reușit să primesc ajutorul de care aveam nevoie, iar acum, la vârsta de 18 luni a lui Beau, pot spune că amândoi suntem fericiți și sănătoși!”, mărturisește mama.

O poveste de viață puțin spuse emoționantă care arată că lupta unei mame pentru copilul ei nu ține cont de nimic, doar de rezultatul final și anume sănătatea fizică a bebelușului, cu toate sacrificiile mamei.