Nașterea m-a făcut să mă simt ca într-o zonă de război. Nimeni nu m-a întrebat cum mă simt sau dacă mă doare ceva

Din păcate, pentru multe dintre mame nașterea naturală poate fi ușor comparată cu o scenă dintr-un război crud, nemilos în care ele sunt victimele.

Momentul travaliului și al expulziei reprezintă un motiv de îngrijorare pentru femeile însărcinate din cauza atitudinii cadrelor medicale care uneori este lipsită de empatie și a complicațiilor care pot apărea.

În cazul protagonistei noastre, Ella Viggers, nașterea naturală a fost traumatică. De la bun început, viitoarea mămică a refuzat anestezia epidurală și epiziotomia în timpul nașterii. Din păcate, lucrurile nu au mers chiar așa cum a planificat.

Ella mărturisește că aceste două intervenții din timpul nașterii o speriau foarte tare: epiziotomia și anestezia epidurală. În rest, ar fi acceptat orice, după cum mărturisește mama în vârstă de 35 de ani din Kingaroy, Queensland.

Provenind din mediul rural, mama a asistat de multe ori la nașterile animalelor din ogradă. Soțul ei Luke adesea glumea cu ea și îi spunea că ar putea singură să-și facă operație de cezariană după ce a asistat la atâtea gestații.

“Am pornit spre sala de nașteri atât de încrezătoare în personalul medical și în abilitatea moașelor de a empatiza cu femeile aflate pe punctul de a aduce pe lume un copil. Le vedeam ca pe niște majorete care susțin orice efort al mamei în timpul nașterii“, glumește ea.
Atunci când durerile sarcinii au devenit insuportabile, mama a cerut ca nașterea să îi fie indusă la 40 de săptămâni.

După ce au introdus gelul necesar declanșării nașterii, moașele i-au dat o pastilă de liniște și l-au trimis pe soțul ei acasă, susținând că nu se va întâmpla nimic până a doua zi dimineață.
“Intuiția îmi spunea că moașele nu au dreptate“, a mărturisi mama, temându-se că soțul ei era la o distanță de o oră și jumătate de mers cu mașina.

Peste câteva ore, femeia era în dureri cumplite dar nu se putea trezi. Din cauza pastilelor de liniște care îi fuseseră administrate nu putea cere moașelor să îl cheme pe Luke la spital.
Moașa principală chiar a asigurat-o că nu se află în travaliu activ, pentru că este foarte devreme. În plus, susținea că are și o tură foarte agitată, deci a sfătuit pacienta să se culce la loc.

Ella mărturisește că, după ce moașa a plecat, s-a târât până pe podeaua băii, unde a dat drumul la dușul cu apă fierbinte să curgă pe ea pentru a-i alina durerea de spate.
După ce a chemat-o încă o dată prin butonul pe care îl avea de la dispoziție, cadrul medical a venit doar pentru a-i administra morfină. Fiind îngrijorată de contracțiile, pe care le avea, i-a făcut și o examinare vaginală gravidei și i-a spus că de fapt are 6 cm dilatație.

Ella a implorat moașele să îi telefoneze soțul din momentul în care au început să o îmbrace în cămașa în care urma să dea naștere copilului.
“Simțeam nevoia să împing și scoteam sunete guturale“, își amintește ea despre noaptea din anul 2019 pe care nu o va uita niciodată.

La următoarea examinare, pacienta era dilatată 10 cm, iar la scurt timp i s-a rupt și apa.

Din acel moment, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. În lichidul pe care femeia îl pierdea, erau urme de meconiu, iar dacă ar mai fi așteptat, lucrurile s-ar fi înrăutățit.

“Medicul ginecolog a intrat în sala de nașteri și mi-a spus că dacă împing de două ori, voi naște copilul. Simțeam cum trupul micuț al bebelușului cobora tot mai mult în jos, dar nu era momentul să nasc. I-am cerut să mă lase puțin mai mult timp, dar nici nu a vrut să audă. M-a asigurat că bătăile inimii copilul erau normale“, își amintește ea.

Apoi au urmat momentele de groază. Medicul obstretician le dădea instrucțiuni moașelor, iar acestea se conformau. Ella a auzit dintr-odată “Acum te voi tăia“. Și-a dat seama că era vorba despre epiziotomia cu care nu a fost de la început de acord. Deși a strigat că nu vrea, medicul a luat o foarfecă și a încercat să taie în zona intimă.

“Asta nu e ascuțită, dați-mi alta“, a continuat. Mămica și amintește de durerea ascuțită foarte puternică pe care a resimțit-o în acel moment. În tot acest timp, Ella țipa.

Epiziotomie: tot ce trebuie sa stii

Cum moașele stăteau de o parte și de alta a pacientei, ținând-o de picioare, medicul ginecolog încerca să o ajute pe mămică să o nască pe bebelușa Thea.
“Eram într-un șoc total. Mă gândeam că nici când ajutam oile să fete nu procedam atât de brutal. Credeam că nu se mai procedează așa cu ființele umane din anii 1920“, explică ea.

După naștere, moașele au cusut-o. Mama își amintește fiecare împunsătură de ac cum intra și ieșea din pielea ei sensibilizată. Ella a rugat moașele să îi dea un calmant pentru a nu mai simți durerile din timpul procedurii.

“Nu ți-a fost administrat deja?“, a întrebat cu stupoare una din moase.

I-au făcut o anestezie locală și au continuat să o coasă până să își facă efectul. “La final m-am simțit ca și cum am ieșit dintr-o zonă de război. Nimeni nu mă întreba prin ce am trecut sau dacă mă doare ceva“, destăinuie ea.

Odată ajunsă acasă, Ella a crezut că va scăpa de acel sentiment înfiorător prin care a trecut, fiind în confortul propriului cămin și fiindcă a adus pe lume un bebeluș sănătos.
Din păcate, nopți la rând ea s-a trezit în țipete visând cum medicul ginecolog o taie pe viu. Uneori chiar resimțea din nou durerea sfâșietoare din acele momente îngrozitoare în fiecare părticică a corpului ei.

Atunci când Thea a împlinit 11 luni, Ella a rămas din nou însărcinată.
În loc să se bucure, a plâns în hohote iar soțul a găsit-o pe podeaua bucătăriei chircită și într-un blocaj emoțional.
“Ne-am dorit dintotdeauna mai mulți copii, dar ideea că aș fi putut trece din nou prin acele momente de groază a fost de nesuportat“, susține Ella.

Mămica a cerut ajutorul medicului de familie și a fost diagnosticată sindromul de stres posttraumatic. “Îmi amintesc cum asociam mămicile care nasc cu soldații din război“, explică ea.

Alături de alte 4000 de mămici care au trecut prin trauma nașterii naturale, Ella și-a expus povestea și a devenit un militant de valoare pentru drepturile femeii în sala de naștere. Femeia consideră că simplul fapt că și-a spus povestea dureroasă, a ajutat alte femei să nu treacă prin același experiențe traumatizante.

Cum te recuperezi emoțional după o naștere traumatizantă

Ella a dat naștere celei de a doua fiice, Lyla în anul 2020. A depășit momentul cu ajutorul psihologului de la Fundația Gidget și fără epiziotomie. Acum opt săptămâni a dat naștere celui de-al treilea copil, Oliver. În ciuda rupturilor de gradul 2, aceasta susține că experiența nu a fost nici pe departe la fel de rea precum la prima naștere.

Venirea pe lume a unui copil poate fi umbrită de multe ori de traumele prin care mămica trece la naștere. Îmi amintesc și acum vorbele lipsite de empatie ale moașelor, atât la prima mea naștere, cât și la a doua: “nu ai cum să naști fără durere, mămica“. Empatia cadrelor medicale și administrarea la timp a analgezicelor ar ajuta mama să nu resimtă durerile la capacitate maximă și ar evita traumele emoționale ulterioare.