Cele mai inteligente animale de pe planetă

Caracatița

Face parte dintre animalele nevertebrate, mai exact din specia moluște cefalopode. Caracatițele uimesc în primul rând prin modul în care se camuflează când sunt în mediul lor natural. Spre exemplu, creează impresia că sunt pietre, dar de fapt se deplasează foarte încet prin apă și trec neobservate pe lângă prădători.

Caracatița obișnuită, Octopus vulgaris, are aproximativ 500 de milioane de neuroni, 2/3 dintre aceștia fiind localizați în tentacule, iar restul în creier. De aceea, are capacitatea de a lua decizii și de a colecta informații din mai multe surse. Așa se explică de ce caracatițele reușesc, de exemplu, să coopereze cu peștii pentru a vâna sau să-și găsească drumul spre habitatul lor după călătorii lungi. În același timp, chiar și când sunt în captivitate, se străduiesc să găsească soluții ca să se elibereze. De pildă, nu este exclus ca o caracatiță dintr-un acvariu să se folosească de pietrele de acolo pentru a încerca să spargă sticla.

Oamenii de știință atrag atenția asupra următorului fapt: anumite specii de caracatiță se numără printre cele mai inteligente animale datorită comportamentului pe care îl au față de puii lor. Spre exemplu, caracatițele din specia Graneledone boreopacifica, care trăiesc în ape adânci, își ocrotesc ouăle câțiva ani. Nu pleacă de lângă ele nici măcar pentru a se hrăni și, de aceea, în perioada în care își clocesc ouăle, femelele pierd în greutate, iar pielea lor devine tot mai deschisă la culoare.

Câinele

Este unul dintre cele mai inteligente animale nu numai prin modul în care se adaptează și în care acționează ghidându-se în funcție de instinct, ci și prin capacitatea de înțelegere, de comunicare cu oamenii și prin disponibilitatea de a coopera cu ei. Din aceste motive, de multe ori câinii sunt puși în valoare în cele mai diverse domenii de activitate, cum ar fi:

• Medicină: prin antrenamente speciale, câinii detectează anumite tipuri de cancer după mirosul corpului și al secrețiilor persoanelor bolnave. Practic, sunt capabili să identifice mirosul degajat de compușii volatili organici, adică de substanțele produse de organismul uman în caz de cancer de sân, colorectal, ovarian, de prostată, de plămâni sau de piele;
• Salvarea vieților după un dezastru natural: după ce sunt antrenați, câinii pot face față unor misiuni dificile de salvare, de exemplu căutarea în apă a supraviețuitorilor sau a cadavrelor, căutarea oamenilor sub grămezile de zăpadă provocate de avalanșe, căutarea supravețuitorilor și a rămășițelor omenești sub clădirile prăbușite la cutremure etc. Ceea ce îi ajută foarte mult este și mirosul deosebit de dezvoltat, în anumite cazuri acesta fiind de până la 10.000- 100.000 de ori mai puternic decât cel al oamenilor;
• Pentru activitățile desfășurate de poliție: printre cele mai căutate specii de câini în poliție se regăsesc, de exemplu, ciobănescul german, ciobănescul belgian, labradorul retriever, dogo argentinian, Doberman Pinscher etc. Aceștia sunt antrenați pentru misiuni de căutare și salvare, pentru detectarea drogurilor și a materialelor explozibile, pentru găsirea victimelor decedate etc.

Cimpanzeul

Aproximativ 98% din ADN-ul uman este prezent și la cimpanzei, animale originare din Africa subsahariană. În primul rând, își dovedesc nivelul ridicat de inteligență prin soluțiile pe care le găsesc pentru a-și obține hrana și pentru a se îngriji. De exemplu, se folosesc de pietre pentru a sparge nuci, îndepărtează frunzele de pe ramuri pentru a găsi larve de insecte, zdrobesc frunze pentru a le utiliza pe post de „bureți” ca să-și curețe corpul. De asemenea, cimpanzeii sunt dornici să coopereze sau să intre în competiție pentru a face rost de hrana dorită. 

În al doilea rând, cimpanzeii adulți se străduiesc să-și învețe puii limbajul semnelor pentru a-și asigura comunicarea în familie. Totodată, aceste animale au capacitatea de a se recunoaște pe ele însele în oglindă și de a-și concentra atenția asupra celor din preajma lor. De pildă, oamenii de știință de la centrul pentru primate din Kyoto susțin că puii de cimpanzeu, când au în jurul vârstei de 2 luni, își urmăresc mamele cu privirea când acestea se deplasează.

Nu în ultimul rând, altă dovadă a inteligenței cimpanzeilor este și aceasta: suferă după ce un membru al familiei lor moare. Un exemplu în acest sens este că femelele nu ezită să care în spate corpul neînsuflețit al puilor.

Corbul

Reprezentant de seamă al familiei corvidelor, corbul se distinge prin creierul mare în raport cu greutatea sa corporală. Are o memorie foarte bună, așa că reține traseele pe care le parcurge și, dacă simte că este în primejdie, evită zonele periculoase. În plus, memorează chipurile umane și astfel își dă seama când trebuie să-i ocolească pe cei ce reprezintă o amenințare pentru el. 

Una dintre cele mai inteligente specii de corbi este corbul de Noua Caledonie (insulă din sudul Oceanului Pacific), ce recurge la diverse instrumente pentru a face rost de hrană. De pildă, pentru a ajunge să mănânce larvele unui gândac de copac, prinde cu ciocul un băț, cu care lovește copacul în care se află larvele respective. Apoi introduce bățul în scorbura în care se ascund acestea și le prinde.

Delfinul cu botul gros

Pentru că are creierul cu cele mai mari dimensiuni dintre toate speciile de delfin și neuroni similari cu cei ai omului,  nu este de mirare că delfinul cu botul gros are o memorie foarte bună. Spre exemplu, își amintește sunetele emise de un alt delfin după o despărțire îndelungată, chiar și de zeci de ani. De altfel, delfinii cu botul gros au capacitatea de a utiliza, pe lângă limbajul propriei specii, și alt limbaj: cel pe care îl folosesc în general delfinii pentru a comunica între ei. 

Inteligența remarcabilă a delfinului cu botul gros reiese și din faptul că se recunoaște singur în oglindă, identifică modificările de pe corpul său și știe să recunoască imagini văzute la televizor.

Mai mult, acest tip de delfin se numără printre cele mai inteligente animale și pentru că are capacitatea de a se adapta situațiilor cu care se întâlnește pentru a supraviețui. De pildă, delfinii cu botul gros din zona de coastă a Floridei găsesc soluții pentru a-și procura hrana în ciuda schimbărilor semnificative ale mediului din regiune.

Elefantul

La fel ca alte animale inteligente, și elefantul are o memorie foarte bună, inclusiv pe termen lung, ceea ce îl ajută nu numai în construirea relațiilor cu alți membri ai turmei din care face parte, ci și pentru supraviețuirea în condiții dificile. De exemplu, elefanții din preajma deșerturilor din statele africane Mali și Namibia rezistă acolo pentru că țin minte unde sunt sursele de unde își pot procura apa. 

O trăsătură aparte a elefanților este și empatia. Printre comportamentele empatice observate de-a lungul timpului de oamenii de știință se regăsesc:

• Cooperarea pentru a-i ajuta pe cei aflați în situații dificile;
• Asigurarea protecției pentru elefanții răniți sau bolnavi;
• Ocrotirea puilor care nu sunt lângă mamele lor;
• Realizarea unor acte de sacrificiu pentru binele turmei sau al puilor;
• Străduința de a-i ajuta să se hrănească pe cei care nu sunt în stare să realizeze un asemenea demers;
• Implicarea în ritualuri funerare pentru puii morți: un astfel de comportament este sesizat la elefanții din Asia, mai exact din statul indian Bengal. Într-o astfel de situație, mai mulți elefanți se adună lângă trupul puiului trecut în neființă și îi ating trompa și/sau colții, îl păzesc, îl acoperă, îl îngroapă și apoi îl jelesc.

Papagalul gri african

Este considerat la fel de inteligent ca un copil de 5 ani. Papagalul gri african uimește în special prin faptul că are o memorie foarte bună, astfel că poate reține sute de cuvinte și, mai mult decât atât, își aduce aminte lucruri din trecut. 

Alte abilități care demonstrează că este o pasăre foarte inteligentă sunt:

• Recunoaște și identifică forme și culori;
• Poate înțelege diferența dintre „mic/mare”, „sus/jos” etc;
• Este capabil să-și exprime emoțiile: de exemplu, când este trist sau speriat, un papagal gri african își pierde apetitul, scoate sunete similare celor întâlnite la un om care plânge și/sau începe să-și smulgă penele. 

Papagalul- prietenul și animalul de companie perfect al unui copil cu autism?

Porcul

Inteligența acestui animal este comparată adesea cu aceea a delfinilor, a câinilor sau a primatelor. Printre cele mai interesante aspecte care țin de inteligența porcilor pot fi amintite:

• Abilitățile remarcabile de comunicare: porcii utilizează diverse sunete pentru a comunica între ei;
• Abilitățile de a veni cu soluții pentru a rezolva o problemă: spre exemplu, utilizează scoarță de copac pentru a încerca să sape ca să-și facă un adăpost;
• Abilitățile sociale: porcii își pot construi relații strânse unii cu alții. De asemenea, fac diferența între persoanele cunoscute și cele străine;
• Abilitatea de a se orienta în spațiu: de pildă, reușesc să se descurce pentru a ieși dintr-un labirint;
• Inteligența emoțională: se pot confrunta cu emoții precum entuziasmul, bucuria sau tristețea. 

Porumbelul

Această pasăre este considerată inteligentă întrucât reține multe informații, având o memorie vizuală foarte bine dezvoltată. Așa se explică de ce porumbeii sunt considerați mesageri de încredere încă din cele mai vechi timpuri, transportând mesaje pe distanțe de sute de kilometri și ajutând oamenii să comunice între ei. În ultimele decenii, această abilitate a porumbeilor este adesea pusă în valoare în cadrul unor misiuni de salvare. Spre exemplu, mai multe păsări au fost antrenate în SUA la finalul anilor '70 în proiectul „Sea Hunt” pentru a putea ajuta Garda de Coastă să găsească supraviețuitori în apă prin identificarea vestelor de salvare. 

Potrivit unui studiu apărut în „PLOS ONE”, abilitățile vizuale de excepție sunt cele care le permit porumbeilor, după o pregătire minimă, să identifice diferențele dintre tumorile benigne și cele maligne ale sânului pur și simplu văzând imagini provenite de la radiografii. 

Urangutanul

Nu poate fi exclus de pe „lista” celor mai inteligente animale deoarece:

• Folosește diferite instrumente pentru a-și îndeplini un anumit scop: de pildă, urangutanii utilizează obiecte dure pentru a sparge ceva, se folosesc de bețe ca să se scarpine, ca să-și construiască adăpost pentru a se proteja de ploaie etc;
• Se poate recunoaște în oglindă;
• Încearcă să găsească o soluție pentru a rezolva o problemă: spre exemplu, un urangutan poate, folosindu-se de brațele sale lungi, să distragă atenția unui om ca să fure mâncare, obiecte etc;
• Își exprimă empatia: urangutanul sesizează când un reprezentant al speciei sale este trist și are nevoie de ajutor. 

În afară de animalele prezentate anterior, printre cele care atrag atenția oamenilor de știință datorită abilităților speciale se numără și:

• Balenele ucigașe (orcile): au un sistem complex de comunicare, ce le ajută să relaționeze între ele și să colaboreze ca să vâneze;
• Ratonii: se bucură de o memorie de excepție, putând să rețină informații și mai mult de trei ani. De asemenea, știu să găsească soluții pentru a rezolva o problemă, spre exemplu identifică un adăpost în care să se simtă în siguranță sau reușesc să scoată capacul unei pubele pentru a face rost de hrană;
• Șobolanii: de exemplu, sunt capabili să găsească drumul spre ieșire într-un labirint, să memoreze un traseu, se recunosc între ei etc.