Terapia prin povesti

Efectul calmant al povestii

Orice poveste poate avea un oarecare efect terapeutic atat asupra copilasului cat si asupra celui ce o citeste. De exemplu, dupa o zi lunga si agitata atat pentru parinte cat si pentru copil, la sfarsitul zilei, inainte de culcare sau chiar si mai devreme, lectura unei povesti poate induce o stare de calm, de linistire, mai mult decat o baie fierbinte. De aici si practica povestii ca somnifer, a binecunoscutei "bedtime story" (poveste inainte de culcare).

Copilul abuzat se poate regasi in personajul fiului de Imparat

Cele mai multe povesti contin expresii ca: "peste 7 mari si 7 tari" sau "la capatul Pamantului", "pe celalalt taram" unde tot ce ne dorim se poate implini. Faptul ca exista teme reale inserate in acest spatiu si timp imaginar (de exemplu conflictul parinte-copil: fiul cel mic al Imparatului, cel mai nedreptatit, pleaca sa isi incerce si el norocul si este ajutat de toata lumea care ii iese in cale) copilul poate invata ca nimic nu e imposibil si ca daca doreste cu adevarat, poate. De exemplu pentru un copil care a fost abuzat si fizic si psihic si care a pierdut mult din dorinta de a trai si de a se bucura, aceste povesti, care incurajeaza potentialul uman si cunosterea de sine, pot avea un rol pozitiv.

Povestea ajuta la recupererea copiilor cu probleme

In strainatate terapia prin poveste este un lucru destul de cunoscut pentru ca se foloseste  mult in institutiile de invatamant specializate. Aceasta terapie rezolva disfunctii sau probleme psihologice ca:

- dependenta prea mare de parinti

- timiditatea

- abuzurile active (agresarea fizica, sexuala) sau pasive (verbale)

- enuriazisul (urinarile nocturne in pat)

Ele pot ajuta mult si copiii care au trecut prin abuzuri afective cum ar fi decesul unuia dintre parinti sau divortul parintilor.

Varstele povestii

Psihologii spun ca in principiu povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca micutul sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri dureroase. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare "de unul singur". Evident, trebuie evitate povestile care contin orice forma de conflict, abuz sau cele care induc spaima, gen horror.

Pentru copiii mai mici, de 3,4 ani povestile potrivite sunt cele care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren etc. Pentru ei e important sa retina macar o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copilului i se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut. Daca copilul are peste 9 ani, povestile care contin relatari de experiente personale sau biografii sunt ideale.

"O zi ploioasa in Gradina Mamei-Pamant"

Povestile construite in mod special cu un scop terapeutic sunt cele straine, mari si foarte colorate gen: "O zi ploioasa in Gradina Mamei Pamant" sau "Calatoria Micii Seminte". Autorii nu sunt renumiti, uneori aceste povesti sunt create chiar de terapeuti. De exemplu acestea doua il pot ajuta pe copil sa isi castige increderea in sine si le intareste sentimentul de siguranta. Se pot gasi la librarii in sectorul special destinat cartilor de povesti sau se pot comanda online.

Einstein recomanda terapia prin povesti

Einstein a crezut cu putere in educarea prin stimularea imaginatiei si recomanda in mod insistent sa li se citeasca copiilor cat mai multe povesti. El spunea ca imaginatia e mai puternica decat stiinta. Povestile au acest dar de "a-si face treaba", in liniste, invizibil. Ele lucreaza cu toate "materialele" mintii si sufletului si devin parte din persoana pe care o schimba treptat.