I-am mulțumit soacrei mele pentru modul în care și-a crescut fiul, înainte să moară. E cel mai bun lucru pe care l-am făcut

Femeia ne povestește toate etapele prin care a trecut în relație cu socra ei. De la momentul la care a cunoscut-o și până când aceasta a încetat din viață.

Când am cunoscut-o, nici nu știam că are cancer. Era extrem de optimistă și plină de viață

„Prima dată când am cunoscut-o pe soacra mea, am văzut că am în fața mea o femeie puternică și optimistă. Habar nu aveam la momentul acela că se lupta cu cancerul. Și probabil nici nu aveam să știu, dacă soțul meu nu îmi spunea.

Chiar dinainte să ne căsătorim, speram să devin nora ei, pentru că îmi plăcea foarte mult personalitatea ei. Optimismul său era contagios.

Familia nu își făcea prea multe griji în legătură cu faptul că are cancer, probabil pentru că o vedeau mereu optimistă, cu câmbetul pe buze. Mulți ani a putut trăi cu acest diagnostic fără probleme, așa că, toți am presupus că va fi bine în cele din urmă.”

Peste ceva timp, cancerul s-a răspândit, iar optimismul ei începea să piară

După ceva timp, cancerul femeii s-a răspândit. Toată familia a susținut-o și i-au spus să nu renunțe, dezbătând ce metode de tratament sunt cele mai eficiente.

„Curând aveam cu toții să învățăm o lecție dureroasă. Indiferent de cât de mult te lupți și cât de mult încerci, câteodată cancerul câștigă.

La un moment dat, vedeam cum soacra mea a început să-și piardă speranța. A început să spună că s-ar putea să nu fie alături de noi în ziua nunții. Așa că i-am spus soțului meu să ne mutăm ziua nunții mai devreme, ca să fim siguri că va fi prezentă.”

Starea ei s-a înrăutățit brusc, așa că ne-am mutat ziua nunții mai devreme

„Și așa am făcut. Însă, cu câteva săptămâni înainte de nuntă, starea ei de sănătate s-a înrăutățit dintr-o dată. Nu ne așteptam nici unul la o astfel de situație. Toată familia s-a adunat ca să meargă la ea acasă, să o vadă.

Când am ajuns acolo, am știut că trebuie să-i spun tot ce simt. Voiam neapărat să-i vorbesc sincer și să-i spun cât de mult o apreciez.

M-am apropiat de patul ei și am luat-o de mână. I-am mulțumit pentru modul în care și-a crescut fiul. I-am spus că este un brbat extraordinar, cel mai bun pe care îl puteam găsi și asta datorită ei, pentru că l-a crescut minunat. La rândul ei, mi-a mulțumit pentru că am fost sinceră. Asta a fost ultima noastră conversație.”

Am renunțat la nuntă și ne-am căsătorit lângă patușl ei, cu toată familia prezentă

„În următoarele 24 de ore starea ei s-a înrăutățit extrem de mult. Știam ce urmează, așa că i-am propus soțului meu să chemăm preotul acasă și să ne căsătorim chiar atunci, în prezența ei. Din fericire, a fost de acord. Apoi s-a dus la patul ei ca să-i spună planul nostru.

Atunci, a deschis dintr-o dată ochii larg și ne-a spus că se bucură să audă asta. Aceasta a fost ultima dată când am auzit-o vorbind.

Ceremonia a avut loc în ziua aceea, lângă patul ei. Toată familia a fost prezentă. Socrul meu mi-a spus că a văzut-o deschizând ochii în timpul ceremoniei, însă spre final, era prea obosită pentru a mai vorbi sau pentru a mai deschide ochii. Dar ne-a oferit un zâmbet, așa că am știut că era acolo cu noi.”

Câteva zile mai târziu a încetat din viață, cu toată familia lângă ea

„Câteva zile mai târziu, și-a dat ultima suflare. Am fost lângă ea, cu toții, ținând-o de mână.

Trei ani mai târziu, eu și soțul meu am făcut primul nostru copil, o fetiță pe care am botezat-o după soacra mea. Îmi pare rău că nu a fost prezentă în viața noastră ca să o cunoască, dar sunt recunosccătoare că a putut fi martoră la nunta noastră și că am putut să-i spun tot ce am avut pe suflet.”

La final, femeia mai povestește că de când soacra ei a decedat, a învățat cât de important este să spui oamenilor pe care îi iubești tot ce simți și crezi despre ei. Acum, le spune celor dragi mai mult că îi iubește și asta ne încurajează să facem și noi.