Medicul ne-a interzis apropierea în timpul sarcinii și asta ne-a distrus relația. Am devenit mamă, dar mi-am pierdut soțul, care a găsit deja alte căi de plăcere

Medicul a interzis raporturile intime în sarcină. Atunci a început ruptura

Am 26 de ani și sunt la primul copil. Eu și partenerul meu de 29 de ani avem fetiță de opt luni, care reprezintă acum în acest moment, lumea mea. Oricum el nu mă mai bagă în seamă. Totul a început cam în luna a cincea de sarcină, când medicul mi-a interzis să mai întrețin relații intime, pentru că exista risc de complicații.

I-am arătat diagnosticul și soțul meu părea să înțeleagă. La nici două săptămâni fără mângâieri, s-a răcit. Simțeam cum se distanțează, cum fuge de compania mea, cum tace mult și stă tot mai puțin pe acasă, spunând că are mult de lucru.

După ce am născut, eu aș fi vrut să ne apropiem din nou, după cele 40 de zile de lăuzie, dar el... parcă nu mai voia. Iar când, rar, părea dispus, totul era grăbit, fără răbdare, fără căldură, chiar dureros pentru mine. Intimitatea se simțea ca și cum era o datorie, ca și cum bifam ceva, nu trăiam ceva.

10 lucruri care se întâmplă cu corpul tău dacă nu mai faci sex

Am descoperit numere de telefon de la diferite escorte și plăți cu cardul către conturi dubioase

M-am întrebat mult timp dacă e vina mea sau dacă nu mai sunt atrăgătoare. El este un bărbat foarte activ și dornic pe partea intimă, cel puțin înainte să rămân însărcinată. Credeam că m-a schimbat maternitatea atât de mult, încât nu mă mai poate privi la fel. Apoi, într-o zi, am făcut ce n-ar trebui să facă o femeie care are încredere în partenerul ei: i-am căutat în telefon.

Și-am găsit ceea ce nu credeam vreodată. Numere de escorte, căutări pe site-urile de specialitate, detaliile plăților făcute către conturile lor. Era totul negru pe alb în fața mea! Ca și cum era momentul să aflu! Am simțit cum îmi fuge tot pământul de sub picioare. Nu l-am confruntat deloc. Dar de atunci, ceva în mine s-a închis.

Câteva zile mai târziu, am început să caut dovezi și în alte locuri, dovezi palpabile. În torpedoul mașinii, am găsit un lănțișor finuț din aur care nu îmi era destinat. Pesemne una dintre domnișoarele cu care a avut raporturi intime l-a cucerit iremediabil!

Am născut un copil. Și, fără să-mi dau seama, am pierdut un bărbat

Cu noi se poartă frumos, nu mi-a dat deloc de înțeles că ar fi în stare să facă așa ceva, să îmi trădeze încrederea. Cu fetița se poartă minunat, cu mine e calm, dar absent. Plătește tot ce trebuie în casă, pot să spun că nu ne lipsește nimic material. Dar nici nu stă cu noi. Abia dacă vorbim despre lucruri elementare.

Spune că muncește mult, că vrea să câștige mai bine, motivând absența lui îndelungată de acasă. Dar mie îmi pare că fuge de familie. Acum nu îmi mai este teamă de escorte, ci mă gândesc să nu își fi făcut o amantă care să îl ia de lângă noi.

Soțul meu m-a părăsit când a aflat că am cancer și mi-a furat și toți banii din bancă

Am obosit și încă nu m-am hotărât  dacă să rămân sau să plec. Să țin cont că nu ne lipsește nimic „la vedere” sau să plec și să-mi caut liniștea, chiar dacă o să-mi lipsească totul? Deși e mică, fiica noastră îl caută cu ochii și mă simt vinovată că, în sufletul meu, a crescut această distanță între noi. Încerc să-i vorbesc, dar el se ferește.

Nu am spus nimănui ce am aflat, ce am văzut pentru că mi-e frică de divorț. Nu știu dacă m-aș descurca financiar singură. Dar mi-e și mai frică să trăiesc lângă un om care are o viață paralelă, și mă ține pe mine într-o vitrină de „mamă bună și femeie întreagă” pe care el nu o mai atinge.