Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Între dragoste și ură este doar... un strop

În fiecare familie există (mai mult sau mai puțin) un așa zis ritual al somnului care se aplică cu sfințenie (sau nu) copilului din dotare.

Ei bine, în familia mea, partea cea mai adorată de copil este băița de seară.

Atmosferă feerică, spumă, jucării de tot felul, cărticele de baie, o mămică implicată 99% în bălăceala veselă și plină de valuri. Dacă vă întrebați ce fac în procentul de 1%, răspunsul este mai mult decât evident: mă uit ușor îngrozită de câtă apă este în jur și mă gandesc oare cat timp mă va costa această bucurie a copilului.

În fine, totul lapte și miere, râsete cristaline, bălăceală în toată regula, baia a devenit piscină... dar șoc și groază, țipetele năvălesc, soțul dă crispat ușa de perete să vadă ce a pățit odorul ? O fi căzut, s-a lovit tare? Ce se întâmplă?! Păi se întâmplă că mami vrea SĂ ÎL SPELE PE CAP!

Nu știu la alții cum este, dar la al meu copil de la dragoste la ura pentru apă este doar un strop.

Și, cum copiii nu vin cu instrucțiuni de folosire personalizată, te apuci și întrebi mămici din cercul de prietene, scrii pe grupuri specializate de pe rețelele de socializare, citești cărți, reviste, consulți medici, psihologi, vraci și vrăjitori. Înțelegeti, deci faci tot ceea ce ține de tine și... degeaba.

Am încercat de toate, zău:

  • pălărie de baie - haioasă și interesantă în afara băii;
  • prosop la ochi – nu, că nu vede și prosopul e de șters, nu se ia în cadă;
  • spălatul prin învăluire (tati îl ținea ocupat cu joaca, mami era vrăjitoarea cea rea) - bucurie, râsete și voie bună până la primul strop de apă pe cap;
  • explicații - transpiri, părul trebuie să fie curat, știi dacă ai părul murdar pot apărea niște chestii, așa ca niște gândăcei mici, mici care se numesc păduchi și te gadilă rău (eh! nu judecați, disperarea este mare), stai cu capul aplecat sau cât mai pe spate, șamponul este fără lacrimi și oricum sunt atentă să nu îți dau pe față, dar hai, că ție îți place mult apa... bla bla bla;
  • recompense - primești cinci minute de desene în plus;
  • promisiuni- mâine îți iau mașinuța pe care ți-o dorești, oricare, dar te rog, măcar azi să nu ne mai audă vecinii;
  • pedepse - îți iau toate jucăriile!!! ;
  • conștientizare împletită cu ridicarea în slăvi - mami, dar ești așa de frumos, vai și uite ce bine și a curat miroși, dar vai, părul e transpirat și mâine mergi la grădi și nu e păcat să nu miroasă și părul așa frumos ca tine etc.
  • pregătirea copilului - uite azi faci și baie pe cap... Nuuu.. Ba da, puțin, termin repede... Hai...

Indiferent ce am încercat, în cap de mă puneam, de lacrimi și crize nu scăpam. Puteam doar să mă înarmez cu răbdare, să mai iau un calmant și să rog soțul să pregătească zona de război prin… antifonare:
Tati, închide geamurile, baricadează ușa (de la intrare ... de posibili vecini.. poliție...protecția copilului.. toate scenariile, normal ), dă muzica tare.... poate, poate acoperim țipetele...( zău ca mai aveam puțin și îmi cumpărăm dopuri de urechi, că pastile de calmare mi-am luat deja)!

Ce mai, tot blocul și trei străzi vecine știau că facem baie copilului!

Dar, cum nu mă las cu una cu două, am tot citit și răscitit până când am dat de o doamnă care vorbea frumos și ireal de cât de ușor poți obține cooperarea copilului dacă îl pregătești dinainte, dar nu așa oricum, ci temeinic, zi de zi, cu precizia unui ceas elvețian că în ziua x o să facă baie pe cap.
Îmi iau inima în dinți, resemnată deja că tot aceeași luptă mă așteaptă și zic s-o fac și pe asta...
Ma gândesc mult ce zi să aleg, când să îi zic, cum să o fac... Planific tot, ce să mai...
Aleg duminica (chipurile că sigur suntem acasă, să înceapă săptămana curat, dar pe undeva cred că m-am gândit și la… sfințenia zilei).
Și încep pregătirea (în timpul băiței):

  • Azi e luni, știi duminică faci baie pe cap. (ton neîncrezător, speriat pe alocuri de ce mă așteaptă duminică)
    Copilul râde și se joacă liniștit.
  • Și tot așa marți, miercuri, joi, vineri.
  • Azi e sâmbătă și mâine, duminică, o să faci și baie pe cap.
    Copilul începe să fluture din gene, pune botic și începe deja să se transforme, gata de plâns.
    -Dar stai, de ce plângi, că e sâmbătă, mâine faci baie!!!! (Doamne, ce realizare, acum plânge cu o zi înainte!!!)
  • Vine și Sfânta zi de Duminică.
    -Hei, mai știi ce am stabilit (da, not fair, el săracul o secundă nu și-a dat acordul). Uite, azi e duminică și faci baie la cap!
    Și.. pam, pam!.... Se dezlănțuie furtuna!!!!

Hmm.. dar de ce.. că părea simplu.. că doamna a fost convingătoare... eu chiar am crezut... că se poate...dar nu mai pot, îl las așa nespălat, gata!
Totuși, eu mai încerc, nu mă las, oricum nu mai am alte soluții. Și uite așa, am retrăit scenariul de mai sus... vreo lună.

Până într-o zi când:
-Mami, azi mă speli pe cap?!
- Ăăă... (mă ia prin surprindere), nu, azi e sâmbătă. Maine faci baie la cap.
Duminica următoare și nici în cele ce au urmat, vecinii nu au mai știut că e ziua cu baie pe cap.

Cum a fost prima zi fară scandal? Ireală, surprinzătoare, zici că schimbasem copilul!!!

copil in cada la baita in apa cu multa spumaNu a mai plâns, nu a mai țipat, nu a mai dat din mâini, însă în primele duminici a schimonosit puțin fața, ca și cum urma să plângă. Atunci îl încurajam și îi ziceam să fie mândru de el că este curajos și bineînțeles băgăm viteza a 6-a să termin cât mai rapid. Alte câteva duminici a făcut cam la fel. Apoi și chiar și în ziua de astăzi mă mai întreabă uneori “azi fac baie pe cap?” și, nu neg, este fericit când nu e duminică, însă dacă chiar e ziua cea sfântă acceptă liniștit îmbăierea.

Da, este o metodă de durată, care sigur variază de la copil la copil, dar care până la urmă dă roade. Mi se pare chiar mai puțin traumatizantă pentru cel mic (pentru noi, părinții, îmi pare a fi la fel de grea ca orice încercare până la momentul în care minunea se realizează) chiar dacă pe parcurs drumul mai este încă presărat cu lacrimi și suspine. Ce cred cu tărie că este elementul cheie care dă roade ?! Perseverența! Dacă te apuci de planul acesta, este musai să îl duci pană la capăt, fără scuze (venite din partea ta sau a copilului), chiar și plauzibile. Dacă doar o dată nu îi faci baie în ziua aleasă, nu faci altceva decat să îi oferi celui mic o portiță de scăpare și va știi că e loc de întors și cu altă ocazie.

Eh! Și, poate că o să vi se pară "a fost odată ca-n povești", însă, zău, că nu am "încălecat pe nicio căpșună" și nu vă zic "o mare și gogonată minciună." Încercați!

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

4.6 (65)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2021 Qbebe