Soacra mea a chemat preotul acasă să mă convingă să-mi dau jos unghiile cu gel și să merg la biserică. Crede că-mi înșel soțul pentru că fac naveta la muncă

Nu vreau să merg la Biserică la comandă! Nu că nu aș avea credință, dar nu merg obligată!

De când a murit socrul meu, lucrurile s-au schimbat radical. Soacra a devenit mult mai rigidă, mai manipulatoare față de soțul meu și, aș spune, obsedată de ideea că trebuie să fim „curați înaintea Domnului”. Îmi repetă într-una că datoria mea e să merg în fiecare sâmbătă la biserică cu colivă, sau când se fac pomenirile, „să ținem sufletul răposatului în pace”.

Duminica trebuie neapărat să fiu la slujbă, indiferent că lucrez, sunt obosită sau pur și simplu nu simt asta. De ce? Să nu ne facem de râs în fața vecinilor. Acum că sunt femeie căsătorită, ce altceva am de făcut duminica decât să merg la biserică?

Am fost ștearsă dintr-o poză de familie pentru că nu sunt mamă. Soacra mea mi-a spus că o să apar și eu când voi face un nepot

Nu este vorba că n-aș fi credincioasă. Cred în Dumnezeu, mă rog în felul meu, am respect pentru lucrurile sfinte, în unele zile chiar țin post (oricum alt fel de mâncare decât cel de post nu găsesc în frigider miercurea și vinerea). Dar nu sunt habotnică. Nu cred că dacă nu mă duc în fiecare weekend la biserică sunt o femeie rea. Soacra mea, în schimb, crede altfel. Mă judecă greșit și mă acuză de niște lucruri groaznice...

Soacra mea a chemat preotul acasă în speranța că voi merge mai des la biserică

Acum câteva săptămâni, soacra mea a chemat preotul acasă, sub pretextul că vrea să facă o sfeștanie. De fapt, a vrut ca părintele să „mă aducă pe calea cea bună”. După slujba propriu-zisă la care am luat parte, părintele m-a tras deoparte să-mi spună că nu e bine să-mi fac unghii cu gel și că o femeie căsătorită trebuie să fie „decentă, supusă, fără mândrie și podoabe trupești”.

Am rămas fără cuvinte. Nu e prima dată când soacra mea îmi spune că o „noră serioasă” n-are ce căuta cu unghii colorate și blugi mulați în casa ei, acum îmi transmite acest lucru printr-un preot... I-am explicat părintelui că toate femeile se înfrumusețează în ziua de azi și că eu nu consider că este un păcat atât de mare.

După un discurs de jumătate de oră, presărat cu versete biblice, mi-a transmis: „te aștept la biserică vineri, după slujbă, la o spovedanie și discutăm mai multe”.

Soacra mea a vrut să-mi alăpteze copilul în locul meu! Ce a făcut în prima noastră vizită după naștere m-a lăsat fără cuvinte

Soacra mea vrea să mă las de muncă! Îi bagă soțului meu în cap că îl înșel cu colegii cu care fac naveta

Episodul cu părintele nu a fost cireașa de pe tort, cel mai greu a fost altceva. Soacra mea a început să-i bage în cap băiatului ei că-l înșel, pentru că merg cu microbuzul la muncă. Fac naveta cu microbuzul firmei, cu mai mulți colegi, femei și bărbați, dar îmi văd de treabă. Desigur că în microbuz sunt și bărbați. Iar pentru ea, asta înseamnă „ispită”.

A ajuns până acolo încât îi spune soțului meu că ar fi mai bine să renunț la serviciu, că „ne ajunge salariul lui” și că ar fi mai sigur să stau acasă, să ajut la treburile gospodărești și să mă „așez la casa mea”.

Dar eu nu vreau asta! Ci vreau să muncesc, să am banii mei, să îmi port unghiile cum îmi plac, să nu simt că trebuie să îmi cer scuze că exist într-un fel diferit decât și-ar fi dorit ea.

Nici măcar nu mă mai pot certa cu soțul meu despre asta. El este, săracul, prins între noi, dar mi se pare că și el începe să se schimbe, să tacă și să mă privească altfel. Nu știu dacă îmi mai ia apărarea în gând sau dacă încep și el să creadă că sunt o femeie care „n-ar trebui să fie așa”.

Nu sunt vreo păcătoasă doar pentru că nu mă duc sâmbăta cu coliva la biserică și nici nu sunt o femeie ușoară doar pentru că urc într-un microbuz. Nu sunt o soție rea, pentru că vreau să fiu independentă, dar în casa soacrei mele, sunt o rușine. Și încep să mă întreb cât voi mai putea trăi așa.