Am rămas prea mult într-o relație toxică. Acum fiica mea de 13 ani nu mai crede în iubire și spune ca nu vrea sa se căsătorească niciodată

Atunci am avut o revelație și mi-am dat seama că nu societatea, nu filmele, nu TikTok-ul și nici prietenele ei nu i-au modelat această viziune. Ci EU și alegerile mele proaste...

Mi-am pus propria fiică în situații stânjenitoare. Nu mai suportă bărbații...

Am stat prea mult într-o relație toxică. Nu cu tatăl ei, deși și acolo aș putea scrie un roman. Tatăl ei este prezent în viața fiicei mele, o vizitează, o primește la el cu soția lui, o iau în vacanțe, au o relație foarte frumoasă.

Din fericire, el este un model masculin sănătos în viața ei. Dincolo de neînțelegerile pe care le-am avut între noi, eu o îndemn să țină legătura cu el.

Nu vreau să cresc un agresor. Vreau să cresc un OM. Sunt mamă de băiat și mi-e teamă. Dacă într-o zi va face rău?

Problema este bărbatul cu care am stat ani buni, concubinul meu, care ne-a făcut să trăim un coșmar, să fierbem zi după zi la foc mic.

Din păcate, eu am închis ochii. Am tăcut și am sperat că o să fie bine. Am așteptat să se schimbe, să nu mai bea. Am crezut că dacă trag eu de relație, dacă îi dau exemple de normalitate, fetița mea nu o să fie afectată. Din păcate, m-am înșelat.

Fostul meu concubin bea. Dar nu bea un pahar, două! Până nu termina două sticle de doi litri jumătate de bere, nu se simțea bine. Cu alcoolul încețoșându-i mintea, normal că făcea scandaluri. Nu țipa la ea, țipa la mine, dar o jignea. Subtil, o făcea să se simtă ultimul om.

Cu fiecare notă mai mică luată, cu fiecare kilogram pus, o jignea. „Lasă că avem nevoie și de ciobani și de gunoieri, continuă să iei 5 și 6” sau „Bagă cât poți, te faci cât mama ta, chiar dublă” sunt doar câteva dintre cuvintele oribile pe care i le spunea.

Mai mult, o punea în situații stânjenitoare. O rugam să mănânce la masă cu noi, deși ea refuza pentru că îl auzea plescăind și o deranja profund. Plus că era atent la fiecare înghițitură și o îndemna să mănânce, că mai aduce el de la țară carne și legume, că vede că nu ne ajungem... Atât aducea, pentru că în casă nu punea niciun ban. Nu plătea facturi sau întreținere pentru că „nu suntem pe același nume”, refuzul unei cununii venind tot din partea lui.

Sub pretextul că o scoate pe afară, el bea pe drum, făcând-o să se simtă prost

Erau zile când o rugam să iasă cu el afară, pentru că eu terminam mai târziu munca, dar la un moment dat mi-a spus că nu mai vrea. Mi-a mărturisit că el se oprea pe drum să bea bere din doze și sticle și ea mergea în urma lui, rușinată. În plus, se lua la harță cu vânzătorii pe motiv că totul este prea scump, când voia și ea o înghețată sau un suc...

Am crezut că e important „să fim o familie”, să „dau bine” în ochii lumii, eu venită după un divorț și judecată suficient de către cunoscuți. Acum, uitându-mă în ochii fetei mele, văd cât am greșit.

Când mi-a spus că singurul bărbat pe care îl respectă este bunicul ei, tatăl meu, care a fost calm, blând și prezent, am realizat că la vârsta ei a reușit să tragă propriile concluzii din viața pe care i-am arătat-o. Nu a fost nevoie să-i spun ceva rău despre cum mă înțelegeam cu el pentru că a simțit, a văzut. Și a tras linie.

Când propriul tată devine cel mai mare „dușman" al copilului tău! Fostul meu soț ne-a pus fiul în pericol în timp ce era beat criță

Modelul pe care îl văd copiii în familie le influențează întreaga viață

Nu scriu aceste rânduri ca să mă pun pe mine într-o lumină bună. Nu merit. Am greșit. Însă vreau să avertizez și alte femei ca mine, care cred că „încă puțină răbdare” va schimba totul. Sau care trăiesc cu convingerea că micuții nu sunt afectați.

Dar, din păcate, sunt. Copiii simt tot. Iar iubirea pe care o vor în viață, ca adulți, se modelează după ce văd acasă, nu după ce le povestim noi.

M-am despărțit de acel bărbat, era mai mult decât necesar. Și acum încerc să repar, să mă repar pe mine și să-i arăt fiicei mele că iubirea poate fi și altfel. Sunt convinsă că își va schimba opiniile în timp. Momentan atâta vreau: să nu-i fie frică de iubire și să nu creadă că toate relațiile înseamnă compromisuri, durere, rușine sau renunțare la sine.

Dacă ai un copil, gândește-te că fiecare alegere pe care o faci în relația în care te afunzi, se imprimă în viața lui. Și rănile din copilărie ies la suprafață abia atunci când copilul devine mare și refuză iubirea. Pentru că n-a văzut niciodată ce înseamnă ea cu adevărat.