Din grija pentru copilul tau
ECONOMIDA

6 mituri despre vaccinare! Află adevărul din spatele lor

Dacă în vremurile îndepărtate miturile se făceau cunoscute mai ales prin viu grai, ceea ce implica o întârziere mai mare de propagare, în lumea modernă acest proces are loc cu o repeziciune uimitoare. Astfel, prin intermediul mediului online, ideile care stau la baza miturilor, „meme”, pot fi oricând accesate într-un spațiu de discuție comun: internetul. Printre aceste „meme” trebuie incluse și cele care țin de vaccinare. În ultimul deceniu, pe fondul cantității impresionante de informații care vin din toate părțile, dar și a unor credințe personale și a temerilor, se poate vorbi la nivel global de un adevărat trend în a respinge ideea vaccinării copiilor. Acest fenomen a fost sesizat și de experții Organizației Mondiale a Sănătății, care trag următorul semnal de alarmă: „Vaccinurile sunt disponibile, dar miturile create în jurul lor descurajează părinții din a-și imuniza copiii. Trebuie să demontăm aceste mituri și să promovăm pe scară mai largă beneficiile imunizării”. Cum se poate realiza această „demontare”? Prin facilitarea accesului la informații bine puse la punct, ușor de înțeles, cu privire la beneficiile și riscurile vaccinurilor. Un rol-cheie în acest demers îl joacă medicii. În aceste condiții, sfatul specialiștilor din lumea întreagă este ca părinții să țină permanent legătura cu aceștia pentru a nu rămâne sub influența unor mituri precum sunt și cele menționate în articolul de mai jos.

„Copilul este prea mic pentru a fi vaccinat”

În ultimii ani, această idee a fost vehiculată tot mai des și a ajuns să se consolideze prin repetare, astfel încât a luat forma unei adevărate temeri față de vaccinările din primul an de viață al copilului.
Pentru a putea să îți clarifici acest aspect și să îți dai seama că, în realitate, această perioadă este adecvată pentru debutul vaccinărilor, trebuie să ții cont de următoarele date legate de imunitatea acestuia:
• În timpul sarcinii, anticorpii trec de la mamă la făt prin intermediul placentei, ceea ce îi oferă o anumită protecție pentru momentul în care se va naște- Cât de puternică este această protecție depinde însă de nivelul imunității mamei

• Odată cu nașterea, bebelușul vine în contact cu bacteriile provenite din vaginul mamei, ceea ce îl va ajuta să-și construiască un sistem de protecție la nivelul florei intestinale, care va contribui și el la imunitate

• După naștere, o mare parte dintre anticorpii mamei trec în laptele matern

• Imunitatea pasivă pe care bebelușul o dobândește grație mamei, la naștere, nu va dura mult și va începe să se diminueze în primele săptămâni de la naștere

Practic, imunitatea cu care copilul tău vine pe lume îi oferă un anumit grad de protecție față de agenții patogeni, fiind „prima linie de apărare” în fața acestora. Cu toate acestea, unele dintre cele mai importante celule din cadrul sistemului imunitar (precum neutrofilele) nu sunt pe deplin mature, având încă răspunsuri slabe la stimulii inflamatori și o capacitate redusă de a acționa eficient împotriva bacteriilor sau virusurilor. În aceste condiții, bebelușii aflați în primele luni de viață nu se bucură încă de o funcționare optimă a celulelor sistemului imunitar, fiind mai expuși riscului de a contacta infecții.

De asemenea, pentru a se face trecerea de la imunitatea înnăscută la cea dobândită, este necesar ca bebelușul să-și producă proprii anticorpi de fiecare dată când va fi în contact cu un germen sau cu un virus, dar tot acest proces va fi de durată.

Astfel, pentru ca bebelușul să poată fi protejat de îmbolnăviri în toată această perioadă, până când imunitatea sa va fi pe deplin formată, are nevoie să fie vaccinat.


Decizia de a renunța la vaccinări sau de a le amâna nu ar face altceva decât să-ți expună micuțul la infecții de tot felul, unele dintre ele cu potențial fatal.

„Sistemul imunitar al copilului va fi copleșit întrucât sunt prea multe vaccinuri într-un interval scurt de timp”

În mod cert că ai auzit și tu această concepție, care s-a tot repetat și s-a răspândit, devenind un adevărat mit. Care este însă adevărul din spatele ei?
Sistemul imunitar al copiilor nu este de fapt niciodată suprasolicitat, întrucât celulele care îl compun se regenerează permanent.

În același timp, copiii vin în contact zi de zi cu agenți patogeni, anumite bacterii, de exemplu, trăind inclusiv în nas sau în gură, expunându-le sistemul imunitar la și mai multe antigene (acestea se referă la orice substanțe care, odată ce ajung în corp, nu sunt recunoscute ca proprii și de aceea se va declanșa un răspuns imun pentru neutralizarea și eliminarea lor). Spre exemplu, s-a constatat că o infecție virală de pe tractul respirator superior expune copilul la aproximativ 4-10 antigene, iar dacă este vorba despre o infecție mai severă, precum cea streptococică de pildă, numărul antigenelor poate ajunge undeva la 25-50.

În ceea ce privește vaccinurile, ele presupun introducerea în organism a unei versiuni dezactivate sau slăbite a unor bacterii sau virusuri, stimulându-l să producă anticorpi pentru a preveni infecția, învățând practic sistemul imunitar să lupte pentru a nu se declanșa îmbolnăvirea.

Sfatul specialiștilor este ca în niciun caz să nu se amâne vaccinarea copilului invocând motivul că sistemul său imunitar nu va face față antigenelor respective, întrucât înseamnă expunerea acestuia la un pericol inutil, cu atât mai mult cu cât ar putea interveni inclusiv omiterea vaccinurilor necesare pentru efectuarea schemei complete de vaccinare.

Ideal este, pentru ca toate informațiile utile despre vaccinurile pentru copilul tău să ajungă la tine, să ții permament legătura cu medicul pediatru și să soliciți sprijinul acestuia ori de câte ori ai nelămuriri sau îngrijorări pe această temă.

„Imunitatea naturală este mai bună decât cea dobândită prin vaccinare”

Este una dintre cele mai comune credințe personale manifestate în rândul celor care consideră că este mai bine ca un copil să contacteze o boală în copilărie. Punctul lor de vedere este că imunitatea dobândită prin confruntarea cu o infecție asigură o protecție mai bună decât aceea asigurată printr-un vaccin.

Medicii atrag însă atenția asupra următorului fapt: imunitatea naturală se dezvoltă în momentul în care se contactează o anumită infecție, dar riscurile generate de aceasta le depășesc semnificativ pe cele generate de imunizarea cu ajutorul vaccinării.

Să avem în vedere două situații: pojarul și infecțiile cu bacteria numită pneumococ.
În ceea ce privește pojarul, copilul va obține imunitatea naturală odată ce îl contactează. Studiile au arătat însă că această boală contagioasă vine însoțită și de diferite complicații, de la pneumonie (cea mai frecventă), până la crup (se mai numește și laringotraheobronșită și este o infecție virală a căilor respiratorii superioare) sau chiar encefalită (inflamația creierului), acestea fiind mai frecvente în rândul copiilor mai mici de 5 ani. Dintre acestea, pneumonia și encefalita pun cele mai mari probleme. De pildă, pneumonia poate să conducă la spitalizare și la tratamente pe termen lung, iar encefalita nu numai că presupune spitalizare, dar poate să aibă consecințe deosebit de grave (afectarea gravă a auzului, vederii, disfuncții de vorbire, paralizie etc.) sau chiar să provoace decesul.

Organizația Mondială a Sănătății a ajuns la concluzia că vaccinarea copiilor împotriva pojarului, în perioada 2000-2018, a contribuit la o reducere cu 73% a cazurilor de deces în urma complicațiilor survenite (la nivel global).

Referitor la infecțiile cu pneumococ, riscurile asociate variază, cele mai importante fiind:
• pneumonia pneumococică
• meningita pneumococică (infecția țesutului care învelește creierul și măduva spinării)
• otita medie acută
• bacteriemia pneumococică (reprezintă o infecție a sângelui, ale cărei simptome principale includ febra, frisoanele, stările de confuzie)

Dintre toate aceste boli, pneumonia pneumococică este cea mai frecventă și poate să fie urmată de recidive, chiar dacă micuțul a avut la un moment dat un episod de boală (nu oferă imunitate).
Având în vedere acest fapt, medicii insistă asupra efectuării vaccinului pneumococic, datorită lui copiii ajungând să fie protejați în fața tuturor complicațiilor menționate.

„Dacă îmi vaccinez copilul, va face autism”

Este probabil cel mai des vehiculat mit cu privire la vaccinare din ultimele decenii și își are originea în realizarea unui studiu britanic din anul 1997. Atunci Andrew Wakefield, medic gastroenterolog la un spital din Londra, a publicat în revista „The Lancet” un studiu prin care a încercat să susțină că vaccinul contra rujeolei, oreionului și rubeolei a dus la creșterea ratei autismului în rândul copiilor din Marea Britanie.

Inițial, medicul susținuse că virusul pojarului este responsabil pentru leziunile de pe colon din cadrul bolii Crohn, afectând permeabilitatea colonului, iar din acest motiv proteine neurotoxice ajung în fluxul sanguin și apoi în creier, declanșând autismul.

Pe măsură ce studiul său a fost analizat de mai mulți specialiști, s-a ajuns la concluzia că de fapt nu există nicio legătură între vaccinuri și autism. În primul rând, s-a observat că studiul medicului britanic a avut în vedere un număr mic de copii (12) și, în al doilea rând, avea numeroase erori de procedură și presupunea încălcări ale eticii. Având în vedere aceste descoperiri, lui Andrew Wakefield i s-a retras în anul 2010 dreptul de a profesa, iar studiul său a fost scos din revista „The Lancet”.

Un studiu danez amplu a dărâmat acest mit legat de corelația dintre autism și vaccinări, demonstrând că vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului nu crește în niciun fel riscul de a se dezvolta autism, nici măcar în rândul copiilor care sunt mai mult expuși acestui risc deoarece au deja un frate/o soră cu această afecțiune.

Pentru a se putea formula această concluzie, cercetătorii danezi au analizat un număr de 657.461 de copii, care au fost urmăriți în perioada cuprinsă între ianuarie 1999 și decembrie 2010. Până la finalul studiului, 95% dintre ei au fost vaccinați cu vaccinul contra rujeolei, oreionului și rubeolei. 6517 dintre copii au fost diagnosticați cu autism.

Analizându-se toate datele, s-a sesizat că micuții care nu primiseră niciun vaccin au fost mai degrabă diagnosticați cu această boală decât aceia care au fost vaccinați încă din primii ani de viață.
De asemenea, studiul danez a evidențiat că băieții sunt de până la 4 ori mai expuși decât fetele în a fi diagnosticați cu autism.

În urma concluziilor, coordonatorul studiului îi îndeamnă pe părinți să nu ocolească vaccinările copiilor de teama faptului că aceștia s-ar putea îmbolnăvi de autism, întrucât nu există nicio legătură între vaccinarea contra rujeolei, oreionului și rubeolei și declanșarea autismului.

Ca să fii la curent cu tot ce presupune vaccinarea copilului tău, nu ezita să te adresezi personalului medical, iar în privința autismului discută cu specialiști în domeniu.

Până în prezent, în ciuda numărului tot mai mare de copii ce suferă de autism, oamenii de știință nu au putut descifra cauzele clare care să explice apariția acestei afecțiuni, cu atât mai mult cu cât manifestările acesteia diferă mult de la individ la individ.

„Nu îmi vaccinez copilul pentru că vaccinurile sunt pline de substanțe toxice”

Această afirmație este mai mult decât un mit, devenind o adevărată obsesie printre părinți în ultimele decenii, pe tot Globul. Totul a pornit de la faptul că în vaccinuri se află, pe lângă antigene, compuși precum sarea de aluminiu sau formaldehida.

Medicii vin însă cu următorul semnal: cantitățile acestor substanțe, în vaccinuri, sunt foarte mici prin comparație cu acelea la care suntem supuși zi de zi. Practic, inclusiv copiii vin în contact cu ele în contexte la care nici nu te-ai fi gândit.

Spre exemplu, sarea de aluminiu este prezentă în apă, în conservanți și în alimente. Iată câteva date concrete venite de la specialiști: în primele 6 luni de viață, în corpul bebelușilor pătrund 4 mg de aluminiu, dacă vor primi toate vaccinurile. În aceeași perioadă însă, prin intermediul alimentației, ajung la ei următoarele cantități de aluminiu: 10 mg (prin laptele matern), 40 mg (prin laptele praf consumat în mod constant), 120 mg (prin laptele praf cu soia).

Referitor la formaldehidă, trebuie să știi că aceasta are un istoric îndelungat în privința folosirii la fabricarea diferitelor vaccinuri, fiind necesară pentru inactivarea virusurilor sau bacteriilor. Ea este însă diluată considerabil în timpul procesului de obținere a vaccinurilor, iar cantitatea reziduală care rămâne este inofensivă pentru organism.

Mai mult, formaldehida este și un produs natural al corpului uman, fiind implicată în producerea de energie și de aminoacizi, vitali în sinteza proteinelor.

Cu alte cuvinte, corpul copilului produce permanent formaldehidă, dar aceasta provine și din mediul extern (precum din produse pentru curățenie, materiale de construcții etc.). Organismul însă este capabil să o descompună și nu va face diferența între cea produsă în mod natural și cea provenită din exterior (inclusiv din vaccinuri).

Evitarea sau amânarea vaccinurilor pe motiv că organismul copilului va veni în contact cu substanțe toxice nocive nu este binevenită, expunându-l la pericolul creat de infecții care de care mai serioase.

„Bolile prevenibile prin vaccinuri au fost eliminate aproape complet din țara mea, așa că nu este nevoie să îmi mai vaccinez copilul”

Experții din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății au precizat în numeroase rânduri că vaccinările au favorizat niveluri tot mai scăzute ale prezenței anumitor boli prevenibile în multe țări ale lumii. Cu toate acestea, în alte țări bolile respective sunt încă destul de frecvente.

În condițiile unei intensificări tot mai mari a fluxului de persoane care călătoresc, există riscul ca bolile respective să ajungă cu ușurință și în țările în care au fost eradicate. Odată ce se întâmplă asta, cei care nu au fost vaccinați împotriva lor riscă să se îmbolnăvească și să răspândească boala respectivă, ajungându-se chiar la o epidemie.

Iată de ce părinții sunt sfătuiți să se ducă să-și vaccineze copiii în primul rând pentru protecția lor, înlăturând orice posibilitate, oricât de mică, de a contacta pe viitor o anumită boală.

Alt motiv pentru care vaccinarea nu trebuie stopată este grija față de cei din jur. De exemplu, anumite persoane nu se pot vaccina din cauza faptului că dezvoltă alergii severe la anumite componente din vaccinuri. Astfel de persoane devin susceptibile de îmbolnăviri, singura lor șansă fiind ca cei din jurul lor să fie imunizați și să nu poată răspândi boala.

Practic, vaccinarea nu este doar o soluție pentru protejarea vieții copilului tău, ci și a celor din jur, fiind dovadă de responsabilitate. Pentru a lua decizia corectă, consultă-te cu medicul tău și informează-te permanent, astfel încât să fii la curent cu toate noutățile legate de vaccinuri.

Surse: fda.gov, .mayoclinic.org, medicalnewstoday.com, ncbi.nlm.nih.gov, who.int

Surse foto: istockphoto.com, pixabay.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    7 mituri despre nou-nascuti (si adevarul din spatele lor)
    7 mituri despre nou-nascuti (si adevarul din spatele lor)

    Nu exista parinte care sa nu se recunoasca in scenariul urmator: nici n-ai ajuns bine cu micutul acasa si toti cunoscutii se ingramadesc in jurul vostru cu povete binevoitoare despre cum sa...

    7 mituri despre nou-nascuti (si adevarul din spatele lor)
    7 mituri despre nou-nascuti (si adevarul din spatele lor)

    Nu exista parinte care sa nu se recunoasca in scenariul urmator: nici n-ai ajuns bine cu micutul acasa si toti cunoscutii se ingramadesc in jurul vostru cu povete binevoitoare despre cum sa...

    Cele mai ridicole mituri de gravida… desfiintate. Cum se afla sexul copilului si de ce „nu e bine” sa faci baie!
    Cele mai ridicole mituri de gravida… desfiintate. Cum se afla sexul copilului si de ce „nu e bine” sa faci baie!

    Miturile femeilor gravide guverneaza obiceiurile de viata ale celor 9 luni de sarcina pentru multe dintre ele si difera de la tara la tara. Multe femei le respecta, chiar daca nu au dovezi...

    Telefonul mobil afecteaza erectia? Afla si alte 4 mituri despre penisuri
    Telefonul mobil afecteaza erectia? Afla si alte 4 mituri despre penisuri

    Telefonul mobil tinut in pantaloni poate cauza probleme cu erectia. Cel putin asa sustin cercetatorii de la Spitalul din Ottowa, Canada. Acestia au realizat un studiu mic, pe un esantion de...

    6 mituri despre orgasmul la femei
    6 mituri despre orgasmul la femei

    Orgasmul este unul dintre cele mai placute sentimente pe care le poate trai o femeie. Se spune ca celE mai multe dintre femei vor sa faca sex, datorita dorintei. Insa, se crede ca nu toate...

    7 mituri despre casnicie. Credeai si tu in ele?
    7 mituri despre casnicie. Credeai si tu in ele?

    Intr-o vreme in care numarul divorturilor il depaseste pe cel al noilor casatorii, oamenii au inceput sa isi reevalueze relatiile. Asa au aparut tot felul de idei preconcepute, mituri despre...

    Adevarat sau fals: 5 mituri despre constipatie
    Adevarat sau fals: 5 mituri despre constipatie

    Despre constipatie exista o multime de mituri si pentru ca oamenilor le lipsesc informatiile corecte si, in lipsa de fapte, apar zvonurile. Iar unele dintre miturile despre constipatie au...

    © 2019 Qbebe