Educația emoțională nu are o destinație finală, fără îndoială. Adult fiind, ajungi să te lași pradă emoțiilor, ceea ce face ca în spatele unor decizii să se ascundă sentimente neînțelese. Așadar, dacă adulții au probleme cu gestionarea emoțiilor, ce să mai spunem de cei mici? Ei bine, pentru ei, emoțiile sunt noțiuni pe care la început le învață "mecanic". Află că există frica, furia, tristețea și vinovăția, așa cum află și că cerul este albastru, jucăriile nu sunt de mâncat și că suzeta nu produce lapte. Odată învățate, copilul trebuie să le aplice și să le asocieze situațiilor corecte.
Aici intervine părintele, care trebuie să-i explice de ce este furios în acel moment, care este consecința acestei emoții și să impună limite. Atenție! Limitele nu sunt pedepse! În procesul de educare emoțională este important să-ți înfrânezi dorința de a aplica pedepse minore și mai degrabă să impui limite. Când limitele sunt încălcate recurgi la o pedeapsă pe care o poți "negocia" cu cel mic, astfel încât îndeplinirea să fie mai ușor de acceptat.
Și totuși, care sunt emoțiile pozitive ce trebuie să facă parte din viața copilului? Cum îl ajuți să înțeleagă ce-i transmite emoția și când exagerează? Asta urmează să afli!
Dragostea
Este considerată una dintre cele mai complexe emoții, tocmai de aceea este destul de greu de definit. Cea mai simplă modalitate prin care copilul tău poate învăța ce este dragostea, sau oricare altă emoție este urmărind acțiunile din mediul ce-l înconjoară. Cel mic învață orice prin puterea exemplului și modelele sale demne de urmat sunt mami și tati, pe care-i urmăresc la tot pasul. Astfel, o mare parte din educația emoțională pe latura afectivă constă în relația bună dintre părinți, care își canalizează sentimentele către mezinul familiei. Cu ajutorul tău, piticul va învăța să-și iubească apropiații, pe el însuși, dar și mediul înconjurător. Tot alături de tine va învăța și că o emoție pozitivă precum dragostea nu este de fiecare dată răsplătită pe măsură, iar asta conduce către dezamăgire, sentiment ce trebuie explicat la rândul lui.
Încrederea în sine
Copilului tău nu trebuie să-i lipsească încrederea în sine, emoție pe care trebuie să i-o cultivi din primii ani de viață. Trebuie să-l ajuți să înțeleagă că de cele mai multe ori este importantă călătoria, și nu destinația. Asta înseamnă și că trebuie să-l încurajezi la fiecare efort, chiar dacă nu câștigă de fiecare dată, sau nu reușește să rezolve o problemă de la prima încercare. Încrederea este o emoție pe care cel mic o ia ca atare și învață să o aplice singur când se simte pus în situații limită. Este important de reținut că încrederea nu se construiește pe o temelie slabă, fondată cu diverse favoruri din partea ta, ci pe un plafon puternic, pavat cu reușite, pierderi, curiozitate, provocări și mici greșeli.
Optimismul
Un copil optimist este un copil realist, ce vede de fiecare dată lumința de la capătul tunelului. Ei bine, și de această dată, tu ești modelul ce-l ajută pe copil să înțeleagă această emoție complexă. Dacă părintele este optimist și găsește soluții fără prea multe lamentări, atunci la fel va proceda și copilulul. Astfel, tot ce trebuie să faci este să fii un exemplu pozitiv pentru al tău copil; trebuie să renunți pe cât posibil la negativism, să-l încurajezi să-și asume riscuri, să acceptați împreună provocări de tot felul și să "digerați" informațiile noi înainte de a acționa. Optimismul este mai degrabă o emoție realistă, ce-l ajută pe copil să rămână ancorat în realitate.
Sensibilitatea
Mulți ar spune că sensibilitatea emoțională este un dezavantaj pentru copii, însă aceasta poate fi o emoție pozitivă dacă este folosită în mod constructiv. Micuțul tău dă dovadă de sensibilitate emoțională atunci când reacționează la anumite situații, sau la trăirile unor persoane. Desigur, aceasta variază de la copil la copil și este reglată în timp prin intermediul temperamentului. Un copil sensibil simte la nivel mai profund tensiunile din familie, sau din alte medii pe care le frecventează, tocmai de aceea tu, ca părinte, trebuie să faci tot posibilul să-i arăți copilului că nu este direct responsabil. De asemenea, având o sensibilitate aparte, trebuie să te asiguri că-i oferi multă grijă, atenție și afecțiune pentru ca el să-și poată gestiona eficient senzațiile.
Bucuria
Orice părinte își dorește un copil bucuros, nu-i așa? Da, pentru că această emoție reprezintă calea spre un parcurs pozitiv în viață. Cei mici se dezvoltă cu tendința de a se bucura din lucrurile mărunte. Îți amintești când copilul tău era bebeluș și se amuza copios atunci când vedea o minge căzând? Ei bine, la nivel de esență, trebuie să faci tot posibilul să păstrezi acest obicei. Părintele servește drept sursă de bucurie pentru copil, astfel încât sunt importante mijloacele prin care bifează și această sarcină. Limitează accesul la bucurii de moment, cum ar fi achiziționarea unei jucării noi și îndreaptă-ți atenția spre cele ce au efecte pe termen lung. De exemplu, alocă în fiecare seară câteva momente numai alături de cel mic, în care să discutați despre întâmplările din timpul zilei. Asta te ajută să-i permiți să-ți dezvăluie îngrijorările, frustrările, să-și înțeleagă mai bine anumite trăiri și, desigur, să vă consolidați relația părinte-copil. De ce? Pentru că atunci când copilul este bucuros, mami și tati sunt fericiți!
Dezvoltarea emoțiilor prin joacă
Cea mai eficientă metodă prin care putem să ajutăm copilul să se dezvolte emoțional și să se adapteze unei lumi pline de stimulente emoționale este joaca. Împreună puteți identifica emoțiile ajutați de noile pernuțe drăgălașe de la Petrom, o Gașcă de Haioși care va oferi celui mic un univers colorat format din personaje amuzante. Drăgăstosul, Somnorosul, Speriosul, Râzăciosul, Seriosul, Mofturosul, Visăciosul, Sclipiciosul, Secretosul sau Răutăciosul vor construi povești, vor forma dialoguri și îl vor ajuta pe cel mic să identifice mai ușor toate tipurile de emoții.
Surse: scientia.ro, psychologies.ro.