Părinții mei sunt căsătoriți de aproape 35 de ani. Iată ce m-au învățat despre cum să faci o relație să meargă

Părinții îi sunt model în privința construirii unei relații de cuplu solide

Kovie Biakolo (originară din Nigeria) este jurnalist și, într-o confesiune pentru „Thought Catalog”, aduce în prim-plan faptul că părinții ei, căsătoriți de 35 de ani, îi oferă un adevărat model legat de cum poți face o relație să meargă:

„...Vara aceasta, am recitit cartea tatălui meu despre familie și căsnicie. A scris-o acum cinci ani, cu ocazia împlinirii celor 30 de ani de la căsătorie. Citind-o, mi-am amintit că părinții mei nu sunt perfecți. Este practic vorba despre ceva de care îți dai seama încă din copilărie, dar care ți se confirmă mai târziu, când devii adult. Realizezi- mă emoționez de fiecare dată când fac asta- că și părinții tăi au fost persoane cu visuri și speranțe (unele dintre ele nu s-au îndeplinit niciodată) înainte să te aducă pe tine pe lume.

În ciuda imperfecțiunilor, a suișurilor și coborâșurilor, părinții mei continuă să fie împreună după aproape 35 de ani. O căsnicie este de fapt un angajament plin de semnificații și o călătorie marcată de obstacole. Pe parcursul „călătoriei” părinților, am aflat câteva lucruri care țin de dragoste și de asumarea unui angajament. Este ceva care te scoate din minți, dar care este totodată atât de frumos.

Am descoperit că dragostea și angajamentul se îmbină, dar că pot fi și lucruri separate. Pare ciudat să afirmi asta în zilele de azi, când există o adevărată obsesie pentru sentimente și pasiune. Chiar dacă iubești pe cineva, nu înseamnă neapărat că ar trebui să vă căsătoriți. Cred că, pentru a putea funcționa, o căsnicie nu are nevoie doar de dragoste.”

Să întâlnești pe cineva pe care să-l poți iubi și alături de care să rămâi ține atât de șansă, cât și de alegere

În cadrul confesiunii sale pentru sursa citată, vorbește despre cele mai importante aspecte care stau la baza unei relații de durată. Printre acestea se numără spiritul de sacrificiu și dorința de a-ți duce la îndeplinire un angajament:

„Am învățat că primul lucru care trebuie să-i fie asociat iubirii este spiritul de sacrificiu. Dacă ești norocos/norocoasă, multe persoane îți vor spune că te iubesc. În acest caz, trebuie să te întrebi dacă atât tu, cât și persoana respectivă, ați fi gata să vă sacrificați una pentru cealaltă și ce ați fi dispuse să sacrificați. Trebuie menționat că „totul” este un răspuns pe care ați prefera să-l dați, dar dacă nu se poate, este preferabil să rămâneți sinceri. 

Am învățat că să te întâlnești cu cineva doar de dragul de a face asta este total lipsit de sens. Să întâlnești pe cineva pe care să-l poți iubi și alături de care să îți iei un angajament ține atât de șansă, cât și de a ști să alegi. De asemenea, are legătură cu ceea ce ești și cu ceea ce îți dorești. Înainte de orice, nu este o cursă. Într-adevăr, părinții mei au avut șansa să se întâlnească încă din tinerețe. Nu este însă obligatoriu să fie așa pentru toată lumea. 

Am învățat că să-ți iei un angajament față de cineva nu presupune îngrădirea libertății, ci mai degrabă șansa de a lucra la ea. Este ușor să spui că o căsnicie este „un fel de sclavie” și să faci glume în acest sens. În realitate, este o alegere pe care o face o persoană- dacă să iubească sau nu pe cineva- spunând: „Te aleg pe tine. Să încercăm să fim împreună ca să vedem cum merg lucrurile.”

Iertarea este esențială într-un mariaj

Pe lângă dragoste, spiritul de sacrificiu și angajamentul, alte „secrete” pentru ca o relație de cuplu să meargă sunt: iertarea, respectul, bunătatea.

„Am învățat că iertarea este extrem de importantă când ne raportăm la dragoste și la angajament. Se întâmplă așa întrucât fiecare dintre voi aveți defecte și de aceea ajungeți să greșiți. Poate că lucrurile vor deveni mai simple și din acest punct de vedere, dar numai după ce depășiți și momente dificile. Iertarea este de bază într-o căsnicie. 

Am învățat că oricât de puternic/ă te-ai simți și oricât de atașat/ă ești de anumite valori, dragostea și angajamentul reprezintă un risc. Nu poate fi 100% certitudine. Tot ceea ce aveți este o promisiune, care se poate schimba însă. 

Am învățat că nu există o „formulă” care se aplică pentru dragoste și pentru angajament, dar că sunt lucruri esențiale de care să țineți cont. Printre ele se regăsesc respectul, bunătatea, capacitatea de a înțelege anumite valori, de a fi alături de cel care suferă și promisiunea de a fi parte a angajamentului. Nu este la îndemână, dar odată ce ajungeți la el, trebuie să-l păstrați.”

Am învățat că, după ce s-a spus tot ce a fost de spus, indiferent de tipul de dragoste dintre părinții tăi, nu trebuie neapărat să fii la fel ca ei

Cea care a insistat asupra aspectelor de care să se țină seama pentru ca o relație să meargă își încheie confesiunea astfel: că părinții tăi pot fi o sursă de inspirație pentru cum poate arăta o relație romantică, dar că nu trebuie să insiști să o construiești exact așa cum au făcut-o ei. 

„Am învățat că și râsul contează și că nu i se acordă încă suficientă importanță când vine vorba despre dragoste și angajament. Gândește-te că o relație înseamnă și să te certi cu celălalt pe teme diverse, precum banii, politica sau pur și simplu pe o pernă. Dar dacă toate acestea ar putea fi transformate în povești care să stârnească râsul, cu siguranță că parcursul vostru va fi mai lin.

Am învățat că persoana pe care o iubești și pentru care ți-ai luat un angajament este cineva alături de care vei rămâne pentru foarte mult și alături de care o să te și plictisești- dar într-un sens bun; trebuie să fie cineva cu care să poți discuta despre orice. Cu alte cuvinte, trebuie să-ți fie prieten.

Am învățat că, indiferent de tipul de dragoste dintre părinții tăi, nu trebuie neapărat să fii la fel ca ei. Nu trebuie să ai și tu parte exact de aceeași dragoste pe care o au acum sau pe care au avut-o, nici să le repeți greșelile.  

Nu este însă greșit nici să îți dorești să ai parte de ceea au ei sau măcar de o parte din asta. Cred că esențial este să fie vorba despre acel tip de dragoste și despre acel angajament pe care ți le dorești cu adevărat. Și, profitând și de șansă, alege-le când le găsești. Sau când te vor găsi ele pe tine.”