Nu sunt persoana care să spele rufele altora în public, pentru că este clar că o casă de oameni ascunde secrete, care de care mai șocante și pe care, vrei nu vrei, le descoperi când faci ordine și curățenie în ea. Am dat de pompe de penis, prezervative folosite, droguri, pete inexplicabile pe lenjeriile de pat. Am dat peste petreceri de adolescenți când părinții nu sunt acasă, peste amante și amanți. Am auzit certuri îngrozitoare. Mi s-au spus secrete pe care le voi ține până în mormânt.
Pentru că o menajeră profesionistă nu îți va deschide sertarele, dar una cu adevărat perfectă, le va deschide, va organiza totul în ele și nu te va judeca pentru ce găsește acolo. Nu am fost perfectă, dar am încercat să nu judec.
Însă cel mai tare lucru pe care l-am descoperit este faptul că mai toți suntem la fel când vine vorba de ce secrete credem noi că ascundem în noptiera de lângă pat. Sunt aceleași peste tot: prezervative, vibratoare, ciocolată, ”iarbă”, loțiuni de corp, șervețele și pastile de tuse.
Nimănui nu-i pasă de jucăriile voastre sexuale sau de țigările ”speciale”. Mie una nu îmi păsa. Nu îmi păsa nici de medicația pe care o luau clienții mei. Pentru că mereu mă gândeam că acel sertar cu ”secrete” putea să fie al meu. Și acel sertar este ceea ce au nevoie oamenii să treacă de la o zi la alta. De ce aveau nevoie de ce era acolo nu era treaba mea. Ștergeam praful, adunam bănuții (pe care îi puneam mereu undeva la vedere, pentru că nu erau ai mei să îi iau) sau ambalajele goale și puneam totul la loc exact așa cum era. Eram acolo să curăț. Și eram plătită suficient de bine ca să nu mă intereseze o monedă. Nu am furat niciodată nimic. Recunosc că uneori mai luam o prăjitură, o bomboană sau un fruct lăsate pe platouri în bucătărie, dar lăsam mereu un bilețel mulțumind pentru ele.
Chiar dacă poveștile pe care le-aș avea ar fi foarte interesante, nu sertarele au fost cele care m-au fascinat. Ci relațiile dintre oamenii din a căror viață am ajuns să fac parte. Uneori mă simțeam vinovată cu privire la detaliile pe care le observam. Nu detalii cu privire la posesiunile lor, ci la rutina lor zilnică și la interacțiunea cu familia și prietenii. Mulți dintre clienții mei erau aceeași și când am închis afacerea, după 8 ani.
Deși, de cele mai multe ori, casele în care făceam curat erau goale, cu părinți la muncă și copii la școală, în urma lor rămâneau amprentele lor, și la propriu și la figurat. Ecografii lipite pe frigider, vitamine prenatale ... care dispăreau brusc și însemnau pierderea unei sarcini. Devastator. Curățat litiere de pisicuțe sau pătuțuri de cățeluși, care dintr-o dată dispăreau și inima mea mă durea când mai găseam și după săptămâni blană pe sub sau prin canapele și fotolii. Cu ani în urmă câinele meu a murit și am ajuns să fac curat într-o casă care avea un cățel. Am cerut voie stăpânului să spăl și câinele atunci când fac curat, numai de dragul câinelui meu care nu mai era.
Am văzut cum clienții mei divorțează, își pierd slujbele, se luptă cu cancerul. Am fost martora la declinul unei boli și al unui om minunat care s-a stins sub ochii mei și nefericirea familiei sale. Am văzut stresul părinților de copii cu nevoi speciale. Am fost martoră la urmele de zile de naștere, petreceri, etape în dezvoltarea copiilor, de la dinți căzuți și caca la oliță. Am curățat în tăcere, neobservată partea fizică a oamenilor, în jurul dezordinii din viața lor. Am reușit să le fac viața puțin mai curată și ordonată, dar și mai ușoară. Le-am respectat spațiul personal și poveștile.
Am strâns în sufletul meu micile detalii emoționale. Precum marcajele pe pereți care indicau înălțimea copiilor, carduri cu mesaje de dragoste pe buchetele de flori, poze vechi ascunse printre cărți, picturi și desene de-ale copiilor puse pe frigider. Am găsit bucurie mare în a aranja jucăriile de pluș ale copiilor. M-am asigurat că nu deranjam cu nimic și că lăsam în urmă ordine, fără a le deranja ”dezordinea” lor zilnică și emoțională. M-am asigurat că le câștig încrederea și am făcut-o, așa că nu se ascundeau de mine.
Le-am văzut defectele, greșelile, rufele murdare. Le-am văzut efortul și încercările de a menține un echilibru într-o viață agitată. Uneori cele mai faine lucruri pe care le observam erau micile detalii, precum un șervețel cu muci aruncat pe masă, un lubrifiant pe noptieră, un teanc de facturi uitate pe cafetieră, o pereche de chiloți de adolescent căzuți lângă coșul de rufe. Îmi aminteau că nu curăț doar o casă, ci o ”acasă”. Și vezi și lucruri frumoase, dovezi de iubire și de confort emoțional. Frumusețea vieții este, de fapt, în detalii. Și cred că ăsta este cel mai important lucru pe care l-am învățat după atâția ani ca menajeră. Bine, asta dar și care este procentul de oameni care au jucării sexuale și lubrifianți în noptieră. 🙂
Citește și:
- Cele mai ordonate și mai dezordonate zodii. Cine are cea mai mare curățenie în casă
- Soacra isi critica nora pentru ca nu face curatenie in casa. Ce ii raspunde fiul merita dat mai departe
- Am 9 copii și casa mea este lună! Nu există scuză pentru a nu face curat
Poveste tradusă și adaptată după articolul scris de AMBER LEVENTRY pentru Scary Mommy.
Urmareste-ne pe Google News
