Dragi tați, luați-vă inima-n dinți și faceți vasectomie!

Când au avut diabet gesațional și trebuiau să își verifice constant nivelul de insulină și să se injecteze singure? Oribil, nu-i așa? Va mai aduceți aminte cum le priveați neajutorați? Vă mai aduceți aminte când au petrecut mai mult timp la spital decât acasă pentru că sufereau de hyperemesis gravidarum (nu, asta nu e o vrajă din Harry Potter)? Când le era atât de rău încât își doreau să moară?

Vă mai aduceți aminte când v-ați privit partenerele dând naștere? Când au fost cusute și nu au mai putut să meargă sau să își țină bebelușii în brațe timp de câteva săptămâni bune? Parcă le simțeați durerea pe propria voastră piele...

Mai ții minte, drag tătic, când soția ta a fost „eviscerată” precum un pește pentru a i se scoate din burtă un bebeluș care se zbătea și urla din toți plămânii? Îți mai amintești când a pierdut sânge și a fost cusută ore întregi? Te mirai de puterea ei. Îți amintești cum a plâns de durere în timp ce alăpta și stătea trează toată noaptea cu un copil cu colici? Cât de uimitoare este ea? Atât de uimitoare!

Îți amintești cât de mult ai sprijinit-o? Cât de minunat ai fost? Acum, ea spune că nu ar mai face copii pentru că nu ar putea trece printr-o altă experiență de genul acesta. Pur și simplu corpul ei nu mai suportă.

Și, deși este fertilă doar o dată pe lună, este nevoită să ia să ia zilnic câte o pastilă care o face să se îngrașe, să aibă migrene și schimbări de dispoziție care, de multe ori, o împiedică să facă sex; sau să își introducă un dispozitiv în uter care trebuie înlocuit periodic; sau să își facă niște injecții la fiecare 3 luni care, la fel ca pilulele, ii pot provoca creștere în greutate, tulburări de dispoziție și așa mai departe? Știți despre ce vorbesc, tați minunați și fantastici!

Știți ce puteți face pentru femeile voastre? Știți cum le puteți face viața mai ușoară, având în vedere tot ce au îndurat și prin câte au trecut? Să vă luați inima-n dinți și să vă faceți vasectomie!