Faptul că am devenit mamă este cea mai mare reușită a vieții mele, dar și cel mai mare sacrificiu

„Mi-am văzut copiii crescând și transformându-se pe zi ce trece. Recent, mi-am dat seama că nu doar ei s-au schimbat constant, ci și eu. 

Să devii mamă presupune să te rupi de vechile obiceiuri și să implementezi unele noi. De pildă, dintr-o femeie care dormea mai mult dimineața, am ajuns o femeie care se trezea la fiecare 3 ore, ca să-și hrănească copiii.

Apoi, am fost o mamă care și-a trimis primul copil la grădiniță, după ce aproape 5 ani am stat împreună zi de zi. 

Am fost și o mamă care a trebuit să-și pedepsească copiii, sau să le spună „nu” din când în când.  Am fost o mamă strictă pe alocuri, dar și o mamă permisivă. Am încercat mereu să fac tot ce e mai bine pentru copiii mei.

Am fost și o mamă preocupată, îngrijorată cu privire la prietenii pe care și-i vor face copiii mei. Mai ales atunci când am observat că nu se integrează prea bine în grup. M-am temut să nu se izoleze de ceilalți sau să nu fie excluși din anumite grupuri.

Toate lucrurile acestea au reprezentat doar niște etape, de care câteodată îmi e dor. Mi-e dor ca fiul meu cel mare să fie din nou mic și să mă îmbrățișeze strâns cu mâinile sale micuțe. Să mă strige prin casă cu o voce ascuțită și insistentă  „mamă”.

Îmi e dor să mă joc cu ei în grădina din spatele casei sau să ne cuibărim cu toții pe canapea.

Timpul trece mult prea repede și nu putem să îl oprim. Când mă uit înapoi, la viața mea și la rolul de mamă, nu-mi vine să cred cât de mult m-am schimbat. 

Am trecut prin multe lucruri ca mamă a trei copii, care se maturizează din ce în ce mai repede. Pot să spun că de când am devenit mamă, trăiesc cea mai mare binecuvântare, dar și cel mai mare sacrificiu.

Însă merită orice sacrificiu”.

Ce spuneți, mămici? Asta simțiți și voi? Indiferent dacă aveți copii mici sau mari, indiferent în ce etapă de viață vă aflați, prețuiți timpul cu cei dragi, pentru că nu se mai întoarce.