Legea 273/2004, privind procedura adoptiei internationale, prevede ca „adoptia poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului".
Un cetatean strain poate adopta doar daca locuieste in Romania de minimum 5 ani.
Inainte de 2004 au existat mai multe legi care nu reglementau foarte bine sistemul adoptiilor si de aceea au aparut si numeroase abuzuri. Centrele in care erau sute de copii s-au desfiintat, acestora luandu-le locul centrele de plasament de tip familial.
Au urmat apoi presiunile din partea Angliei de a fi restrictionate adoptiile internationale din Romania, ca urmare a dezvaluirilor despre banii care circulau in acest sistem. Astfel, statul roman a sistat adoptiile internationale, insa doar in acte, pentru ca in tot acest timp au mai fost adoptati peste 1000 de copii.
Abia din 2005, adoptia este cu adevarat stopata si se infiinteaza in acest sens Oficiul Roman pentru Adoptii.
Pareri impartite
Odata cu aparitia restrictiilor privind adoptia internationala, parerile oamenilor s-au impartit. Astfel, unii considera ca legea incalca dreptul fundamental al copilului de a avea o familie. De asemenea, discrimineaza atat copiii cat si pe cei care doresc sa adopte prin nerespectarea principiului care sta la baza promovarii si respectarii drepturilor copilului privind egalitatea de sanse si nediscriminarea.
Pe de alta parte, sunt persoane care sustin ca este mai bine ca un copil sa fie adoptat in interiorul tarii, deoarece este mai usor de urmarit cel putin doi ani ani dupa adoptie, asa cum prevede legea.
In cazul in care un copil va fi adoptat de un cetatean strain, el va primi cetatenia tarii respective. In aceasta situatie va fi extrem de greu de urmarit evolutia sa.
O sursa de coruptie
Este de notorietate faptul ca functionari ai statului vindeau copii abandonati cetatenilor straini care plateau zeci de mii de euro pe ei. Totul se facea la negru, astfel ca oricine isi dorea un copil putea sa vina in Romania sa cumpere unul.
A existat, bineinteles, si perioada in care familiile numeroase isi vindeau copiii, exploatandu-i ca pe o sursa de venit.
Daca in strainatate, chiar si familiile cu mai multi copii adopta, la noi, in general, adoptia o fac cei care nu pot avea copii, poate si din cauza nivelului de trai.
In tari precum Marea Britanie, Franta, durata de asteptare pentru adoptie variaza intre 4 si 5 ani. Iar daca in astfel de tari au fost adoptati si copii cu handicap, in Romania, acestia au foarte putine sanse sa ajunga intr-o familie.
Urmareste-ne pe Google News
