5 momente cruciale care te vor defini ca mamă

Fiecare mamă are propriul său fel de a simți expriența unică a maternității, cu bucuriile și suferințele sale. Unele femei așteaptă cu un entuziasm debordant momentul în care își vor ține puiul în brațe, altele sunt anxioase și agitate, temându-se continuu să nu i se întâmple ceva micuțului lor.  Sunt mame care fac mai bine față provocărilor pe care le presupune îngrijirea unui copil, în vreme altele se confruntă mai multă vreme cu depresia post-natală, iar primele luni după naștere sunt foarte dificile pentru ele. 

Indiferent cât de aparte considerăm că este experiența noastră maternă, câteva momente sunt trăite cu aceeași intensitate de toate femeile care dau naștere unui copil. Felul în care ne adaptăm pe măsură ce micuțul nostu crește și se desprinde de noi este, de asemenea, un punct de încercare pentru toate mamele, indiferent cât de puternice sunt.

Acestea sunt momentele definitorii, care transformă efectiv o femeie într-o mamă adevărată. 

1. Momentul în care îți ții copilul în brațe pentru prima dată

Nimic nu se compară cu acest sentiment. De fapt, este vorba de un amestec de emoții, de bucurie extremă, uimire, teamă  și convingerea că te afli în fața a ceva miraculos pe care vrei să-l protejezi cu orice preț. Te simți epuizată și ușurată, în același timp și trăiești o iubire incredibilă, copleșitoare. Este ceea ce psihologii numesc ”bonding”, conexiunea instantă dintre mamă și copil, acel sentiment complex care o face pe mamă să fie mereu prezentă când bebelușul are nevoie de ea, să alerge în miez de noapte la patul lui, la cel mai mic scâncet. 

Acest atașament primar, instinctiv este cel care determină o mamă să-i poarte de grijă micuțului, să-l hrănească și să-l vegheze, indiferent de cum se simte și de sacrificiile pe care le face. Bonding-ul nu se întâmpla la fel la toate mamele. Studiile au arătat că 20% dintre părinți nu simt un atașament imediat față de copil, ci trebuie să treacă zile sau chiar săptămâni ca să se dezvolte acest sentiment. Nu este un motiv de îngrijorare sau de vină, pentru că atașamentul față de copil se formează diferit, în funcție de personalitatea mamei și de situațiile particulare din viața sa.  Dar, indiferent când apare acest sentiment, prima clipă în care o femeie își ține pruncul în brațe este, cu siguranță, unul dintre momentele cruciale în ”cariera” sa de mamă. 

2. Momentul în care realizezi că maternitatea nu este o sarcină ușoară

Multe femei se lasă seduse de imaginile stereotipe din reclame, cu mame zâmbitoare și copilași care dorm liniștiți în brațele lor. Ori își spun că sunt suficient de puternice ca să se descurce fără probleme în primele luni ale maternității.

Realitatea este însă un duș rece. Să ai grijă de micuțul tău, să-i dedici zilele și nopțile tale înseamnă o transformare totală, un adevărat ritual de trecere spre o nouă etapă a existenței tale. Nopțile nedormite, momentele de spaimă când micuțul este bolnav, problemele legate de alăptare, faptul că nu mai ai nici o clipă liberă pentru tine. renunțarea la obiceiurile care îți făceau plăcere înainte, toate acestea își pun amprenta pe femeia care a devenit mamă. 

În astfel de momente îți dai seama că oricât de bine ai planificat lucrurile sau ai încercat să anticipezi dificultățile, nimic nu se compară cu cu ceea ce trăiești aici și acum. 

Să fii mamă este un dar, însă este și o mare responsabilitate, care te transformă în adevăratul sens al cuvântului. Nici o femeie nu este mamă din start, ci devine astfel, pentru că maternitatea este ca o școală în care capeți ablități noi. îți întărești personalitatea și înveți adevărate tehnici de supraviețuire. 

3. Momentul în care ai grijă de copilașul tău bolnav

Se spune că teama te poate schimba într-o cu totul altă persoană și este complet adevărat. Nimic nu se compară cu sentimentul de neliniște al unei mame care are grijă de copilul ei bolnav. Chiar dacă nu este decât o banală răceală, mamele percep înzecit senzațiile copilului, se simt cuprinse de anxietate în fața oricărui simptom al micuțului lor. 

O mămică aflată la primul copil se poate simți de-a dreptul paralizată de frică, interpretând orice semn de boală a copilulul ca pe ceva catastrofal, căruia nu-i poate face față. Nu este de mirare că mamele tinere își sună toate rudele și toate prietenele, intră pe toate site-urile de parenting și aleargă la spital la cel dintâi strănut al celui mic. 

Unii consideră astfel de reacții exagerate, dar realitatea este că gradul de anxietate al unei proaspete mame este mult mai mare ca al unei femei fără copii sau al mamelor deja experimentate, cu copii mari. 

De aceea, momentul în care ai grijă de puiul tău bolnav pentru prima dată este unul dintre cele care te definesc ca mamă. Îți ascute simțurile, te face să cauți soluții, te pune în fața fricilor tale, pe care ești nevoită să le înfrunți și să le depășești. Mai mult decât orice altă situație îți dezvoltă spiritul de sacrificiu și te face să-ți reconsideri prioritățile, punând accent pe lucrurile care contează cu adevărat și conectându-te cu partea ta cea mai profundă. 

4. Momentul când te desparți prima dată de copil pentru o perioadă mai lungă

După doi ani în care ai stat clipă de clipă cu micuțul tău, faptul de a-l lăsa la creșă sau în grija altcuiva nu este deloc un lucru ușor. Psihologii vorbesc despre anxietatea de separare la copil. dar realitatea este că și mama trece printr-o stare de neliniște profundă, care poate amplifica teama copilului.

Felul în care faci față acestui moment important din viața ta de mamă te ajută să-ți definești comportamentul matern. Pentru că multe mame nu pot trece peste acest moment traumatizant și se transformă în acel tip de ”helicopter parent” sau ”tiger mom” care  controlează fiecare aspect din viața copilului, îl inhibă dezvoltarea autentică și îl modelează după aspirațiile proprii, fără să țină cont de individualitatea sa. 

Alte mame  sunt excesiv de anxioase, dezvoltând acel model de parenting bazat pe teamă, care îi creează copilului un sentiment de nesiguranță permanentă și convingerea că lumea din jurul său este un constant pericol. Sunt acel tip de părinți care nu pot da drumul copilului să crească, pentru că sunt mereu terorizați că ar putea fi răpit, accidentat sau că altceva grav o să i se întâmple. Mamele anxioase transferă sentimentele lor asupra copilului, care va deveni retras, inadaptat și dependent. 

Iată de ce modul în care facem față despărțirii de copil este de o importanță capitală, iar capacitatea noastră de a asigura un balans corect între control și libertatea pe care i-o lăsăm este esențială. 

5. Momentul în care copilul tău se confruntă cu suferința

Indiferent că a fost respins de alți copii, că s-a certat cu un prieten sau că a fost rănit în dragoste, momentul în care copilul vine la tine cu inima frântă te face să suferi și tu alături de el și să simți că vrei să răstorni munții, doar să-i fie bine.  Felul în care abordezi suferința celui mic este crucial pentru tine ca mamă și face distincția între un părinte care înțelege și acceptă că copilul său este o entitate separată de sine, care trebuie crescută și împuternicită și un părinte blocat în propia sa teamă de a crește. 

Un lucru simplu, pe care mulți părinți nu-l acceptă, este că suferința poate avea beneficii pentru copil. Cu toții fugim de durere, dar, uneori, vine peste noi și nu avem cum s-o ocolim. Modul în care facem față momentelor dureroase este cel care ne dă o abilitate extraordinară: reziliența, capacitatea de a ne ridica ori de câte ori suntem doborâți la pământ. O mamă puternică știe că sunt momente când nu poate face nimic să-și apere copilul, să-l ferească de suferință, pentru că nu este cu el 24 de ore din 24. De aceea, trebuie să-l ajute să-și dezvolte acele abilități sociale care îl fac să-și croiască singur drumul în relații, în situațiile provocative ale vieții. 

O mamă sensibilă știe să-și asculte copilul, să fie mereu lângă el când acesta îi cere ajutorul. Fără să-i ignore sentimentele și fără să-și impună propriile păreri, îl ascultă cu atenție, îl învață cum să-și înțeleagă emoțiile, îl îndrumă pas cu pas pe calea maturizării sale.  Până la un punct, a fi mamă înseamnă să-ți protejezi copilul cu toate puterile tale, să-i oferi siguranță și un mediu armonios în care să crească, să-l ajuți să dezvolte abilități extraordinare, precum empatia, capacitatea de a face față dificultăților și de a găsi soluții, responsabilitatea. De la un punct încolo, a fi părinte înseamnă puterea noastră de a lăsa copiii să se desprindă de noi, de a-i învăța să zboare și să-și găsească singuri propria lor cale, oricât de greu ne-ar fi să rămânem în urmă. De fapt, aceasta este doar o senzație, pentru că munca de mamă nu se termină niciodată. Mereu vor exista sfaturi de dat, îmbrățișări de primit și momente unice pe care să le petrecem cu copiii noștri. ,

 https://www.sheknows.com/; https://www.webmd.com/; https://www.huffpost.com/