Înainte de a aduce pe lume un copil, îţi analizezi propria copilărie, felul în care părinţii ţi-au oferit o educaţie şi afecţiune, modalităţile prin care rezolvau conflictele. Legat de evenimentele din propria copilărie, acum la maturitate cu siguranţă ai altă viziune, îţi dai seama de anumite greşeli pe care le-ai făcut sau judeci chiar şi felul în care părinţii tăi au reacţionat. Este firesc să îţi doreşti să faci lucrurile mai bine pentru copilul tău, dar asta nu înseamnă că eşti ferit de greşeli.
Societatea urcă pe un piedestal statutul de părinte, conturându-se ideea că în momentul în care o femeie devine mamă, aceasta trebuie să ştie să ia cele mai bune decizii când vine vorba de bunăstarea fizică şi emoţională a copilului, că stie cum să reacţioneze chiar şi în cele mai tensionate momente. În plus, femeia nu trebuie să îndeplinească doar rolul de mamă, ci să-l păstreze pe cel de femeie, de parteneră pentru bărbatul ei. Toate aceste roluri congruente pot insă creea frustrări.
Dacă înainte prioritatea era viaţa amoroasă şi cariera, spre exemplu, acum prioritatea o reprezintă copilul. Asta nu înseamnă că celelalte aspecte ale vieţii tale au disparut, sau că nu sunt foarte importante. Cum faci să nu îţi pierzi cumpătul şi să nu simti că îţi pierzi individualitatea?
Din experienţa mamelor, totul ţine de echilibru, de a pune în balanţă ceea ce este important, în fiecare zi. Femeile au tendinţa de a se sacrifica, de a fi eroine, atât în relaţie cu partenerul, cât şi cu propriul copil. Dar este oare cu adevărat nevoie? Se pare că nu. Tot ceea ce îşi doreşte un bărbat şi un copil, este să simtă că este iubit şi apreciat, că faci tot ceea ce poţi pentru a petrece timp cu ei. Asta nu înseamnă că trebuie să te aştepţi să te pricepi la toate, să fii în toate locurile în care este nevoie de tine, de fiecare dată. Dacă ai responsabilităţi la locul de muncă, copilul are nevoie de tine, iar viaţa ta de cuplu necesită atenţie, nu înseamnă că le poţi face în totalitate pe toate, în acelaşi timp. Fii mai blândă cu tine, apreciază-te pentru ceea ce eşti, şi nu te compara cu alte femei. Din exterior, viaţa altora poate părea mai uşoară, anumite femei, intenţionat sau nu, lasă să pară că au răspunsul la toate întrebările. În realitate, toate au aceleaşi temeri şi nesiguranţe.
Oricât de dedicată eşti ca mamă, o sa greşeşti. O să ai parte de situaţii în care nu ştii cum să reacţionezi, iar rezultatul favorabil ţine şi de temperamentul copilului tău, nu doar de tine. Nu îi faci niciun favor copilului dacă laşi stresul să te acapareze. Chiar dacă încerci să maschezi frământările pe care le ai, copilul simte, iar tu dacă pui presiune pe tine în fiecare zi, o sa clachezi, fizic şi emoţional.
Învaţă să ceri ajutorul! Este un exerciţiu bun şi pentru relaţia ta. Nu eşti păpuşarul familiei, nu trebuie să trasezi sarcini partenerului, ci trebuie să comunici cu respect şi afecţiune, să decideţi împreună ce lucruri trebuie să rezolvaţi. Nu te aştepta ca partenerul să intuiască ce nevoi ai, pentru că în momentul în care nu vine în întâmpinarea lor, tu vei exploda, îţi vei exprima nemulţumirea, iar riscul de a te certa este foarte mare. Fă-l să se simtă bărbat şi cere-I ajutorul. Roagă-l să facă diverse lucruri, pentru ca tu să nu te simţi copleşită. Dacă vă împărţiţi treburile, vă rămâne şi mai mult timp liber pentru voi şi familia voastră. Iar la sfârşitul zilei, orice bărbat îşi doreşte să stea acasă cu o femeie zâmbitoare şi relaxată, nu cu una irascibilă.
Ţine cont de faptul că în momentele în care te plângi de viaţa pe care o ai, te îngrijorezi şi de lucrurile care nu s-au întâmplat încă, timpul trece, iar tu rişti să pierzi momente preţioase. Dacă laşi stresul să te acapareze, nu o să mai ai disponibilitatea de a asculta cum se simte partenerul tău, să vezi toate detaliile frumoase ale evoluţiei copilului tău. Nu o să-ţi dai seama cum se schimbă de la zi la zi, pentru că eşti preocupată să fii în permanenta stresată, iar copilul tău are nevoie să râzi şi să te joci alături de el. Iar acest obicei poate creea dependenţă, şi fără să-ţi dai seama, uiţi să mai traieşti fără stres, acesta devenind componentă a personalităţii tale.
Atunci când te simţi copleşită, fă un pas înapoi, respiră adânc şi poziţionează-te mental într-o oază de linişte, unde eşti doar tu. Poate fi o pajişte verde, vârful unui munte sau o plajă pustie. Reconectează-te cu Eul tau şi lasă toate grijile în urmă. Gândeşte-te la toate motivele pentru care eşti recunoscătoare, la bucuriile de zi cu zi şi arată-le celor dragi recunoştinţa ta.
Urmareste-ne pe Google News
