În calitate de părinte încerci să dai tot ce este mai bun pentru binele copilului tău. Îl hrănești, îl speli, îl ajuți cu temele, îl duci la antrenamente sau la cursuri și stai treaz toată noaptea când este bolnav, doar ca să numim câteva dintre responsabilitățile unui părinte. Așadar ultimul lucru la care te aștepți este să auzi că te urăște. Dar acest lucru se întâmplă, indiferent de cât de bun părinte ești.
Conform psihogului de copii din Halifax, Melanie Vanier, pentru copiii de vârstă mică reprezintă un comportament normal. Preșcolarii se gândesc doar la propria persoană, și nu la modul în care cuvintele lor pot răni sentimentele oamenilor. Nu au capacitatea de a discerne încă acest lucru. Preocuparea pentru cei din jur, dar și abilitatea de a-și controla emoțiile încep să se dezvolte abia în preajma vârstei de 4 ani, odată cu dezvoltarea vocabularului.
Prima reacție pe care este bine să o ai este să respiri adânc și să conștientizezi că vorbele sunt atât de dureroase pe cât la lași tu să fie, conform medicului Friedemann Schaub, expert în anxietate. Nu trebuie să privești cuvintele ca pe ceva personal și mai degrabă să te concentrezi asupra înțelegerii a ceea ce dorește copilul tău să exprime. Mai apoi, după ce te-ai liniștit și ți-ai adunat gândurile și emoțiile, te poți adresa copilului și îi poți răspunde.
Expertul în parenting Gail Bell consimte asupra acestei abordări; nu trebuie să discuți imediat limbajul copilului sau să reacționezi prea intens dacă îți spune un lucru dureros. Cuvintele răutăcioase provin în urma unei frustrări sau a faptului că cel mic nu știe ce să facă cu sentimentele sale și își dorește să te facă și pe tine să te simți rău.
Pentru moment pune o etichetă sentimentelor sale (observă că nu îți place decizia mea/ceea ce am făcut), iar ulterior îi poți oferi exemple de cuvinte potrivite pe care ar fi putut să le folosească.
Când un copil de vârstă mică spune că te urăște
Un copil de 6 ani are șanse mai mari să spună acest lucru fără a cunoaște semnificația din spatele cuvintelor sale și de obicei este vorba despre un strigăt de ajutor. Mai poate să fie vorba despre faptul că, odată cu creșterea, descoperă că limbajul îi poate oferi putere. Adeseori copiii au nevoie de persoana pe care o resping, așa că încearcă să fii înțelegător.
Cu alte cuvinte încearcă să descoperi ce dorește să îți comunice copilul și oferă-i timp pentru a putea înțelege ce simte cu adevărat. Poți face acest lucru adresându-i întrebări precum: de ce ești supărat pe mine? Te simți fără putere pentru că...Ești supărat sau nevos? Ce pot face ca să te ajut să nu te mai simți astfel?
Este extrem de important să înțelegi că aceste două cuvinte, te urăsc, reprezintă pur și simplu încercarea unui copil care nu știe să își exprime emoțiile în cuvinte pentru a se exrpima pe sine, este de părere medicul Friedemann Schaub, expert în anxietate.
Citește și:Copilul tau are voie sa isi exprime sentimentele negative
Când un adolescent spune că te urăște
Devine puțin mai dificil de gestionat situația în care copilul de vârstă mai mare îți spune că te urăște deoarece face acest lucru în mod conștient și intenționat. Medicul Friedemann Schaub susține că un copil mai mare știe cum să își exprime emoțiile, având la dispoziție mai multe resurse decât un copil mai mic.
În unele privințe, copilul de 13-18 ani poate să intenționeze mai mult rău pronunțând cuvintele te urăsc deoarece el sau ea știe ce înseamnă cu adevărat și își dorește să cauzeze durere sau să obțină o reacție din partea ta. Nu este vorba despre faptul că al tău copil găsește bucurie sau împlinire în a te răni, dar cunoaște clar care sunt implicațiile cuvintelor.
În această situație este recomandat să lași situația să se liniștească înainte de a vorbi cu copilul tău, eventual părăsește camera și plimbă-te puțin să te liniștești.
Lasă-l să înțeleagă că ești supărat și că ai nevoie de puțină singurătate. În vâltoarea momentului poți spune că îți dorești să înțelegi ce se petrece cu el, dar că atâta timp cât va fi nervos/nervoasă nu vrei să vorbești cu el/ea și propui un scurt moment de repaus pentru a discuta din nou mai târziu.
Odată ce ați avut timp să vă gândiți asupra situației, trebuie să porți o discuție serioasă cu privire la stabilirea unor limite. Explică cu calm copilului că nu ai de gând să tolerezi ca el/ea să îți spună asemenea vorbe dureroase, iar data viitoare vor exista consecințe (dacă situația se repetă, asigură-te că vor exista consecințe, de exemplu pierderea unui privilegiu - este esențial ca al tău copil să știe ce riscă și să i se reamintească acest lucru).
Fă-l să înțeleagă că dacă comunică în acest mod, doar provoacă durere. Pentru a ajunge la motivația sentimentelor adolescentului, încearcă să adresezi întrebări precum: știi cât de puternic este cuvântul ură, așa că de ce îl rostești? Ce putem face ca să nu se mai repete situația? Ce alte cuvinte poți folosi pentru a-ți exprima sentimentele? Care sunt consecințele cu care crezi că ar trebui să te confrunți data viitoare când îmi vei spune asta? Ce pot face ca să te ajut să nu te mai simți astfel?
Indiferent de vârsta copilului, nu exagera și nici nu îl trata cu tăcere. Cu siguranță nu trebuie să îi spui că și tu îl urăști, indiferent de cât de tentant poate părea. Îl poți determina să se îndoiască de dragostea ta. Dacă totuși îți scapă aceste vorbe, este crucial să îți ceri scuze și să spui că erai supărată.
Nu uita, tu ești adultul aici, așa că este de așteptat să te comporți ca atare. Nu este o idee bună nici să îl întrebi cum îndrăznește să spună asta după tot ce ai făcut pentru el/ea deoarece nu vei face decât să îl faci să se simtă rușinat și vei agrava situația.
În cazul în care comportamentul copilului tău se transformă într-un tipar care nu poate fi oprit este indicat să discuți cu medicul care poate să îți recomande un specialist în comportament.
Surse:
www.todaysparent.com; www.rd.com; www.psychologytoday.com
Urmareste-ne pe Google News
