„Îmi duceam copilul la grădiniță convinsă că este în siguranță, dar era dezbrăcat și filmat .” Mărturia tulburătoare a unei mame al cărei băiețel de 3 ani a fost filmat de educatoare în ipostaze nepotrivite
Cristina Bălănici, o mamă româncă stabilită în Spania, a descoperit că fiul ei în vârstă de trei ani a fost dezbrăcat și filmat de educatoare la o grădiniță locală. Deși inițial a atribuit refuzul copilului de a merge la cursuri unei dificultăți de acomodare, cazul a ieșit la iveală în urma semnalelor de alarmă trase de mai mulți părinți. Cutremurător ce pățea copilașul...
Cristina și-a povestit experiența într-un interviu publicat pe canalul de YouTube GALBEN moderat de Dorin Galben.
Din spusele femeii, fiul ei s-a numărat printre copiii despre care părinții susțin că au fost dezbrăcați și filmați de două ajutoare de educatoare, în vârstă de aproximativ 19–20 de ani. La momentul actual, cazul face obiectul unui proces penal în Spania, iar 19 familii participă la demersurile judiciare.
„Copilul pentru noi 100% era protejat atât acasă, cât și la școală”
La început, părinții nu și-au dat seama că este vorba despre ceva grav, deoarece semnele nu erau clare. Rafael plângea de fiecare dată când trebuia să meargă la grădiniță, iar mama lui observa pe corpul băiatului o cremă lipicioasă pe care nu o cunoștea. Totul s-a schimbat când o altă mamă a scris pe grupul părinților că a observat lucruri ciudate și la fetița ei.
10 intrebari si raspunsuri despre gradinita
„Copilul meu l-am dus și, la primele două luni, mereu era cu plânset, că nu dorea, nu-i mai plăcea. Cu toate că la grădiniță, când a fost la doi-trei ani, era super ok, super bine, partea asta era cu plânsete. Și nu numai el, mai multe mame care am venit de la grădiniță la școala asta, aceiași părinți, aceiași copii, au avut aceeași chestie. Noi ne gândeam că acomodarea e mai grea, e mai anevoioasă.”
„Eu am observat și eu ceva chestii stranii la Rafael. Copilul meu nu mai purta pampers, nu mai purta nimenea pampers, dar era o cremă care nu trebuia să fie acolo, o cremă așa, mai lipicioasă. Noi nu aveam idee de ce e crema aia acolo. Fiecare mamă câte ceva a văzut în neregulă, dar creierul mereu caută ceva logic. Păi, dacă în incinta școlii nu ești tu protejat, atunci unde să mai fii?”
„Niște copii au relatat că de fiecare dată când li se punea acea cremă erau filmați”
Părinții au început să pună mare accent pe ceea ce spuneau copiii. Fetița de la care pornise prima discuție nu se referea la o colegă de grupă, ci la una dintre tinerele care supravegheau copiii după plecarea educatoarei principale. Mama mărturisește că că două ajutoare de educatoare se ocupau în acel interval de masă și de odihnă.
„Fetița aia i-a relatat mamei ei că i-a pus o altă fetiță crema acolo. Aceasta a crezut că ar fi fost o fetiță tot din grup, adică mici, se jucau între ei, ca educatoarea să fie mai atentă. Și ajunge luni și își dă seama că, de fapt, fetița nu era o fetiță mică, era un ajutor de educatoare. Erau două fete, de 19–20 de ani, care se află că, de fapt, fetele astea le puneau crema copiilor.”
„Niște copii au relatat că de fiecare dată când li se punea acea cremă erau filmați, era mereu camera îndreptată către ei. Automat, crema când se punea, copilul era fără haine, că n-aveai cum să pui crema copilul având haine. Dar copilul n-aveai cum să mi-l dezbraci. Și erau filmați. Ei, aici deja a devenit o problemă foarte mare.”
Primele zile ale copilului în grădiniţă
„Noi ne-am strâns un grup mare de părinți”
Când mărturiile copiilor au început să coincidă, părinții au decis s-au adresat conducerii instituției. Cristina povestește că directoarea a chemat poliția și că cele două tinere au fost scoase din clădire printr-o ieșire din spate. 19 familii au mers mai departe cu demersurile judiciare.
„Noi ne-am strâns un grup mare de părinți, mare a fost. Ne-am dus la școală, directoarea a chemat poliția, pentru că știa că dacă noi, părinții, ne ducem către fetele acelea, n-o să iasă lucru bun. Poliția le-a scos pe poarta din spate, le-a scos pe fetele alea două. Directoarea a dat niște explicații, că ea nu știa, că nu depinde de ea, că e o altă organizație în incinta școlii.”
„Noi suntem 19 părinți, între care de fapt eram mai mulți, dar în procesul judiciar au mers 19 în total, 19 familii. E un proces penal mare, grav. Noi am dat interviuri în Spania la mai multe canale principale. Cel mai mult m-a dus așa, cumva, în fundul iadului faptul că pentru copiii ăștia lucrurile astea ajunseseră cumva o normalitate.”
„Eu cu avocatele mele vorbeam despre prezența camerei”
Din punctul de vedere al mamei, una din cele mai delicate întrebări a fost motivul pentru care copiii erau filmați. În discuțiile cu avocatele sale a apărut ipoteza că imaginile ar fi putut avea legătură cu materiale de exploatare sexuală a minorilor distribuite contra cost. Procesul este încă în desfășurare.
„Fiecare având avocatul său, eu cu avocatele mele sunt două, vorbeam despre prezența camerei. Ele mi-au spus că mai mult ca sigur merge vorba despre video, despre pornografie infantilă care se vinde pe piața neagră pentru bani grei. Noi trăim într-un secol unde copilul e atât de neprotejat și atâtea ororuri se întâmplă pe fața pământului. Noi, majoritatea părinților, avem frică de cine? De un bărbat. Oameni buni, astea erau două fete de 19–20 de ani.”
„Acest caz penal se află în desfășurare. Acest caz penal, ca să fiu mai clară, se desfășoară în trei faze. Prima fază e faza de investigare, care sunt doi ani. După aceea, faza de redare a tuturor lucrurilor întâmplate și știute și neștiute, redate în hârtii, și ultima fază e procesul final în sine. Noi am trecut abia de prima fază, care a durat doi ani.”
„Când copilul tău vine și îți spune o chestie, credeți-l pe copilașul acela”
Experiența prin care a trecut familia Cristinei a schimbat și felul în care privește reacția părinților atunci când un copil spune ceva greu de crezut. Din spusele ei, unele familii au ales să nu meargă mai departe, unele mame motivând că le este rușine. Mama lui Rafael spune însă că tocmai în astfel de situații copilul are nevoie ca adultul să îl creadă și să acționeze.
„Oameni buni, când se întâmplă o chestie cu copilașul vostru, puteți să-mi spuneți orice, numai de rușine nu merge vorba acolo. Când copilul tău e agresat, abuzat, cum vreți voi, cum poate să meargă vorba acolo de o rușine? Acolo poate să meargă vorba de ură, de furie, de jale, de milă față de copilașul ăla. Rușine are ăla care a făcut, ăla rușine să aibă.”
„Eu am decis să spun această istorie pentru că îmi doresc să anim părinții care poate se luptă cu aceeași situație în care mă aflu eu, poate mai rea. Nu lăsați, oameni buni, mâinile în jos. Luptați pentru copiii voștri, că-s lumina ochilor. Luptați și faceți-le dreptate pe fața pământului, pentru că Dumnezeu ți l-a dat în grija ta ca tu din el să faci om și să-l protejezi. Dacă tu nu lupți pentru copilul tău, tu degeaba te mai numești părinte.”
Lupta în instanță a Cristinei Bălănici este departe de a se fi terminat, iar familia ei speră încă într-o hotărâre dreaptă din partea judecătorilor. Trauma este foarte mare, mai ales că abuzurile ar fi avut loc chiar în spațiul unde părinții își lăsau micuții fără nicio grijă, convinși că se află pe mâini bune.
Privind în urmă, mama lui Rafael vine cu un avertisment crucial pentru toți părinții: analizați orice modificare în atitudinea celui mic, luați-i în serios vorbele și nu respingeți nicio destăinuire, oricât de șocantă sau greu de imaginat ar părea la prima vedere.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
