La scoala cu TOPAILA

Topaila, Topaici,
Un pisoi si doi arici
Se gatesc inca de seara
Ca de maine merg la scoala.

Ghiozdanul e pregatit;
Carti au luat pentru citit,
Iar pentru pauza mare
Si-au luat ceva de mancare:

Iepurii un morcovel,
Pisoiul un soricel,
Iara cei doi frati arici
Si-au pus la pachet furnici.

Si s-au dus toti la culcare
Ca maine e o zi mare,
Dar sa vezi, pe cand dormea,
Topaila ce visa:

Se facea ca in ghiozdan
Iese-un morcov nazdravan
Ce-i spuse:'-Cat ai clipi
Te-nvat sa citesti , sa scrii!

La scoala nu te mai duci
Din mine daca-o sa musti!'
'-Uraaaaaaaa!' zise bucuros
Si morcovul tot a ros.

Dimineata,Topaici,
Pisoiul,cei doi arici
Erau gata de plecare
Cu ghiozdanele-n spinare.

-Topaila, hai la scoala!
Hai , ca-ntarzii prima oara!
-Lasa , frate Topaici,
Ca eu voi ramane- aici!

Stiu deja ca sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc,
Ca azi-noapte-un morcovel
M-a lasat sa musc din el!

-Asta nu-i adevarat!
Nu-ti dai seama?Ai visat!
-Ba nu ! O sa demonstrez
Ca ce spun nu inventez!

-Bine , hai cu noi la scoala
Sa vedem cine se-nsala!
Si-au pornit incetisor
Spre scoala de la izvor.

In scurt timp , gata-au ajuns.
Cartile pe banca-au pus
Si-o-asteptau cu nerabdare
Pe doamna invatatoare.

Cand clopotelu-a sunat,
Doamna-n clasa a intrat.
Mai intai s-a prezentat
Si catalogu-a strigat.

Apoi, pentru fiecare,
A avut o intrebare,
Ca sa vada la-nceput
Fiecare ce-a stiut.

Cand Topaila-a urmat,
Doamna n-a mai apucat
Sa-l intrebe mai nimic,
Ca el iute a grait:

-Astazi am venit aici
Sa-i arat lui Topaici
Ca stiu deja sa citesc,
Sa scriu si sa socotesc.

Si fara sa se gandeasca
Lua o carte sa citeasca,
Dar cand se uita in ea
Doar puncte negre vedea.

-Astea parca sunt furnici!
-Unde? striga un arici...
-Chiar aici, pe-aceste foi
Parca-a fi un musuroi!

Si ariciul , curios,
De fapt , mai mult pofticios,
A luat cartea si-o privi,
Insa brusc in ras pufni.

-Nu-s furnici, sunt litere
Ca in toate cartile.
Vezi ca te-ai facut de ras?
Ai visat , cum noi ti-am spus!

Toti au ras de Topaila
In hohote si fara mila,
Iar el , foarte necajit,
De la scoala a fugit.

-De prieteni mi-e rusine!
Or sa rada mult de mine!
Mai bine sa ma grabesc
Alt culcus sa imi gasesc.

Si mergand spre poienita
Se-ntalni c-o veverita:
-De ce esti tu suparat?
Veverita l-a-ntrebat.

-Cum sa nu fiu necajit!...
Dac-ai stii ce am patit...
M-am facut rau de ocara
In prima mea zi de scoala.

-Nu te cred! Poate gresesti!
Hai , te rog, sa-mi povestesti,
Ca eu n-o sa rad de tine
Si-o sa vezi ca v-a fi bine.

-Am vazut ca m-a-nvatat
Un morcovel fermecat,
Ce in vis mi-a aparut,
Tot ce era de stiut.

Recunosc , m-am inselat!
Morcovul ce l-am mancat
Nu era chiar fermecat,
Dar parea adevarat.

-Haide , fii increzator!
Iti voi fi de ajutor
Sa treci peste acea rusine.
Nu mai plange!...Hai cu mine!

La casuta din artar
Am un mic Abecedar
Si, de vei fi silitor,
O sa-nveti foarte usor.

Nu-ti prea vine sa ma crezi?
Iti spun sincer , nu visezi!
Sa nu-ti fie cu mirare,
Si eu sunt invatatoare!

Trei zile din zori in seara,
Topaila , ca la scoala,
Alfabetu-a invatat
Si tare s-a bucurat.

-Cred ca azi esti pregatit,
Mergi la scoala linistit!
La citit te descurci bine,
N-or sa mai rada de tine!

In acest timp, Topaici,
Pisoiul si-acei arici
Prin padure-l cautau
Si ingrijorati erau.

-Oare ce i s-a-ntamplat?
-Poate-un urs l-o fi mancat!...
Pe cand il plangeau de mila,
Iata-l vad pe Topaila

Venind sprinten pe carare
Si urland in gura mare:
-Sa citesc am invatat!!!!!
-Off! zic ei.Iar ai visat!

-Nu! Acum i-adevarat!
Veverita m-a-nvatat
Chiar acolo in artar
Dupa-al ei Abecedar.

Sa vedeti ca n-am mintit,
Dati-mi ceva de citit.
-Uite! zice un arici,
Cartea mea e chiar aici.

Atunci, vesel, Topaila
A dat fila dupa fila
Si-a citit cu voce tare
Spre a lor mare mirare.

- Bravo! Nemaipomenit!
Striga Topaici uimit.
Te rugam mult sa ne ierti
Ca am fost asa nedrepti!

- V-am iertat de la-nceput
Am fost mult prea increzut!
Insa am aflat ceva:
Nimic nu vei invata

Daca nu te straduiesti!
Si atunci cand o sa cresti,
De muncesti cu-adevarat,
Poti sa ai tot ce-ai visat.