De ce se trezesc bebelușii atât de des noaptea în primul an de viață

Somnul bebelușilor nu seamănă cu somnul adulților. În primele luni, ritmul lor biologic este încă în formare, iar tiparul de somn nu este stabil. Specialiștii arată că abia după primele 3 luni începe să se secrete melatonina, hormonul care ajută la reglarea somnului, motiv pentru care trezirile dese sunt frecvente și, de multe ori, firești.

În plus, fiecare copil are propriul ritm, iar nevoile de somn diferă chiar și între copii de aceeași vârstă.

„Bebelușul meu se trezește din oră în oră noaptea”. Ce spun pediatrii despre regresia somnului și cum o gestionează părinții

De ce se trezesc noaptea copiii de mai puțin de un an?

Una dintre cele mai simple explicații este foamea. Nou-născutul mănâncă puțin și des, iar dacă este alăptat, laptele se digeră rapid. Din acest motiv, mulți bebeluși se trezesc noaptea pentru a fi hrăniți, iar acest comportament este normal în primele luni de viață.

Dar sunt și alte motive frecvente pentru care somnul este întrerupt precum disconfortul fizic, apariția dinților, colicile, constipația, răcelile sau alergiile. Toate acestea pot provoca treziri repetate și agitație nocturnă. La acestea se adaugă și nevoia de apropiere, pentru că unii bebeluși se liniștesc doar atunci când simt prezența părintelui.

Un alt factor important este faptul că bebelușul nu face încă bine diferența dintre zi și noapte. Uneori, el poate dormi mai mult ziua și poate deveni mai activ seara sau în timpul nopții. Expunerea la lumină naturală în timpul zilei și o rutină consecventă îl pot ajuta treptat să își regleze ceasul intern.

Cât trebuie să doarmă un copil în primul an de viață?

Nu există un număr perfect de ore valabil pentru toți copiii, însă specialiștii subliniază că somnul trebuie evaluat în funcție de vârstă și de ritmul fiecărui copil. În primele luni, bebelușii dorm în reprize scurte, distribuite atât ziua, cât și noaptea, iar trezirile dese nu înseamnă automat o problemă.

De fapt, până la 6 luni, rareori se poate vorbi despre o tulburare de somn propriu-zisă, pentru că acest somn fragmentat poate face parte din ritmul fiziologic normal.

Pe măsură ce creierul se dezvoltă, perioadele de veghe devin mai lungi, iar somnul începe să se organizeze mai bine. 

Așadar, în primele 0–2 luni, bebelușii au nevoie, în general, de 14–17 ore de somn pe zi, împărțite în 4–6 somnuri pe parcursul zilei și al nopții. Somnul este încă dezorganizat, iar perioadele de veghe sunt foarte scurte, de aproximativ 45–60 de minute. Din acest motiv, somnurile pot dura doar 20–30 de minute, iar trezirile frecvente sunt normale în această etapă.

Între 2 și 12 luni, somnul începe să se organizeze treptat. Bebeluşii au nevoie de aproximativ 12–16 ore de somn pe zi. Între 2 și 5 luni apar, de regulă, 3–4 somnuri de zi, iar după 6–7 luni majoritatea copiilor ajung la 2–3 somnuri pe zi, pe lângă somnul de noapte. Pe măsură ce cresc, perioadele de veghe se prelungesc, iar somnul de noapte devine mai lung și mai stabil.

Bebe nu doarme? Cea mai comună greșeală pe care o face majoritatea părinților

Regresia somnului: o etapă normală, dar obositoare

Mulți părinți observă că, după o perioadă în care copilul părea să doarmă mai bine, apar din nou treziri frecvente. Acest fenomen poartă numele de regresie a somnului și este considerat o etapă fiziologică a dezvoltării. Ea apare frecvent în jurul vârstelor de 4 luni, 8-10 luni, 12 luni, 18 luni și chiar în jurul vârstei de 2 ani.

Regresia somnului este legată de maturarea neurologică și de noile achiziții ale copilului. Pe scurt, cel mic învață lucruri noi, iar creierul lui este foarte activ. Rostogolirea, ridicarea în șezut, statul în picioare, apariția dinților sau anxietatea de separare pot tulbura temporar somnul.

În multe cazuri, aceste episoade durează între 7 zile și 2 săptămâni, deși durata poate varia de la un copil la altul.

Totul despre legănat și învățarea copilului să doarmă singur

Legănatul, contactul apropiat și ritualurile liniștitoare pot funcționa foarte bine în primele luni. Acestea îl ajută pe copil să se calmeze și să asocieze momentul serii cu odihna. Totuși, pe măsură ce crește, este util ca bebelușul să fie ajutat să adoarmă într-un mod cât mai previzibil, printr-o rutină repetitivă și blândă.

Rutina de seara de somn pentru copiii mici include baie, lumină redusă, liniște, o poveste scurtă, cântec de leagăn sau hrănire la ore relativ constante. Rutina nu garantează nopți perfecte, dar îl poate ajuta pe copil să înțeleagă că urmează momentul somnului. În paralel, un mediu de somn confortabil și sigur rămâne esențial.

Bebelușul meu plânge de fiecare dată când îl pregătesc de nani. De ce?

Care sunt tulburările de somn la copii?

Nu orice trezire nocturnă este un semn de alarmă. Totuși, există situații în care somnul fragmentat poate ascunde o problemă reală. O tulburare de somn este luată în calcul atunci când dificultățile depășesc limitele considerate normale pentru vârsta copilului și sunt însoțite de alte semne, precum adormirea foarte dificilă, agitația accentuată sau simptome respiratorii.

Printre problemele care merită investigate se numără și tulburările de respirație în somn, inclusiv apneea de somn. Specialiștii menționează că 1 din 10 copii se află la risc pentru o tulburare de respirație în timpul somnului, ceea ce arată cât de importantă este evaluarea medicală atunci când apar simptome persistente.

Când este indicată vizita la medic?

Este bine să ceri sfatul medicului atunci când copilul se trezește foarte des, pare să sufere, plânge inconsolabil, are semne de boală sau este vizibil obosit și iritabil pe parcursul zilei. De asemenea, evaluarea medicală este importantă dacă suspectezi reflux gastric, dificultăți de respirație, alergii sau alte probleme care îi pot afecta odihna.

Specialiștii susțin că refluxul gastric, astmul infantil sau anumite erupții cutanate pot întreține regresia somnului prin disconfortul pe care îl provoacă.

Pe scurt, trezirile nocturne sunt foarte frecvente în primii ani de viață și, de cele mai multe ori, fac parte din dezvoltarea normală a copilului. Foamea, nevoia de apropiere, disconfortul, apariția dințișorilor, schimbările de rutină și regresiile de somn sunt printre cele mai întâlnite cauze.

Cu răbdare, o rutină blândă și atenție la semnalele de alarmă, nopțile pot deveni treptat mai liniștite atât pentru copil, cât și pentru părinți.