Așa, să vă spun. Am 34 de ani. M-am căsătorit la 18 ani cu iubitul meu din liceu pentru că am rămas însărcinată. Am născut gemeni. Acum băieții mei gemeni au 16 ani. Dupa 4 ani am divorțat și l-am cunoscut pe actualul meu soț cu care am un băiat care acum are 10 ani. Băieții mei l-au ignorat mereu pe cel mic și oricât am încercat să îi fac să îl iubească, nu am reușit. Până acum câteva luni nu au existat însă conflicte majore. Însă de peste jumătate de an simt că îmi pierd răbdarea și puterile. Dintr-o dată frații mai mari au devenit extremi de agresivi cu el, dar și cel mic, simțindu-se amenințat, se apără și atacă și el.
Să vă spun ce s-a întâmplat ieri, ce m-a determinat, de fapt, să vă scriu. Și eu și sotul meu lucrăm joburi full-time și în timpul zilei de când gemenii au făcut 12 ani îi lăsăm singuri pe copii, gemenii demonstrându-mi că pot avea grijă și de fratele lor. Îi mai verifica o vecină când erau mai mici. Acum se descurcă. Ei bine, ieri la muncă am fost sunată de Poliție. Se pare că gemenii s-au bătut cu fratele lor mai mic, scandalul fiind atât de mare încât vecinii au sunat la Poliție. Problema nu ar fi fost atât de mare dacă acum două luni nu s-ar fi întâmplat fix același lucru, numai că cel mic a ajuns cu capul spart la urgențe și atunci a fost contactată și Protecția Copilului care ne-a pus sub supraveghere, sănătatea copilului fiind pusă în pericol. De atunci îi duc pe gemeni la terapie și încerc să discut cu ei și să descopăr de unde vine această ură pentru fratele lor. Am început să lucrez mai des de acasă, comunic des cu cei de la Protecția Copilului care sunt extrem de amabili și spun că înțeleg situașia șă că nu trebuie să îmi fac griji, că mă descurc foarte bine. Eu și soțul meu suntem foarte atenți la comportamentele lor. Însă, de fiecare dată când suntem noi prezenți se comportă cu cel mic impecabil. Ăsta mic refuză să îmi spună ceva, cred că de teamă că cei doi mai mari îl vor pedepsi.
Soțul meu a venit aseară super nervos acasă și mi-a spus că este numai vina mea că nu știu să îmi educ copiii.
Că băieții mei sunt niște psihopați și că al lui are numai de suferit. Că își ia copilul și pleacă, pentru că îi este teamă că o să îl găsească într-o zi mort acasă. Eu am rămas șocată de ceea ce mi-a spus. Gemenii nu ar fi în stare de așa ceva. Și data trecută, când cel mic și-a spart capul, a fost un accident. Frații se mai bat, și eu mă băteam cu sora mea în fiecare zi și spărgeam vaze și geamuri, ne zgâriam, ne învinețeam. Eu cred că fac tot posibilul să gestionez cât pot de bine criza asta, pentru că știu că adolescenții sunt dificili, iar băiatul cel mic nu mai este așa mic, și nu mai poate fi manipulat de frații lui mai mari așa cum vor. Și de aici apar conflictele. Băieții așa sunt, mai violenți, mai gălăgioși și eu cred că totul se va stinge la un moment dat și chiar am încredere că cei trei vor avea o relație foarte echilibrată când vor crește. Însă soțul meu nici nu vrea să audă.
Aseară mi-a spus hotărât că vrea să ne separăm și că dacă nu îi controlez pe gemeni, ajungem la divorț. Azi dimineață și-a făcut o parte din bagaje și eu nu știu ce să fac. Terapeutul gemenilor mi-a spus că nu este nimic în neregulă cu ei, că sunt niște adolescenți normali și că tensiunea dintre ei și fratele lor este și ea normală. Și că trebuie să fiu calmă, să încerc să îi supraveghez cât pot de mult, să discut mereu cu ei și să am răbdare, că o să treacă. Așa că asta fac, însă nu știu ce să fac cu soțul meu. Ce sfaturi aveți pentru mine, dragi mămici? A mai trecut cineva prin așa ceva? Voi ce ați face în locul meu?
Citește și:
Surse foto: www.istockphotos.com
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.