Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Cum se poate să îți lași fetița de 9 ani peste noapte la o prietenă si să fie lasată nesupravegheată și fără mâncare?

Maria Torok - Contributor

Sunt absolut oripilată și nervoasă! Fetița mea de 9 ani are o prietenă foarte bună. Sunt apropiate încă de la 2 ani de când au început amândouă grădinița. Acum trec clasa a III-a și sunt nedespărțite. Noi, mamele lor, nu prea am reușit să ne apropiem foarte mult. Mama fetiței este cu 10 ani mai tânără ca mine și nu prea avem nimic în comun. Eu sunt ciudată din cauza copilăriei mele și nu prea am abilități de socializare, iar ea este foarte expansivă, energică și mult prea băgăcioasă. Așa că am stat departe una de cealaltă și ne-am limitat doar la mici conversații când lăsam fetele la o sesiune de joacă sau ne întâlneam prin parcuri.

Cum de o săptămână a început vacanța și fetele au crescut, la insistențele lor, am decis să le lăsăm pentru prima oară să doarmă una la cealaltă. Și mama prietenei fiicei mele s-a oferit să găzduiască ea prima sesiune de sleepover. Zis și făcut, i-am făcut bagajul fiicei mele. I-am pus acolo o pungă de chips-uri, un pachet de Oreo și o sticlă de apă. Ca să fie fun pentru ele. La astfel de ocazii au voie să mănânce prostioare. Și am dus-o la apartamentul prietenei ei care stă la câteva blocuri depărtare de noi. Era în jur de ora 18.

Am ajuns acasă și ca orice mamă care are o seară numai pentru ea m-am apucat de curățenie. Glumesc! M-am trântit în pat și am dat drumul la Netflix. Soțul meu a făcut o salată, am mâncat ceva și cred că am adormit la un film că m-a trezit telefonul.

Era Ama care mă suna. Ora era 12.30 noaptea.

fetita imbracat in pijamale stand in pat

Plângând mi-a spus că s-a tăiat la deget și că îi curge sânge și că nu știe ce să facă. I-am spus să se ducă la mama prietenei ei imediat, să o trezească. Dar mi-a spus că nu e nimeni acasă, că sunt numai ele două. I-am spus că venim imediat. Între timp am sunat la 112. L-am luat pe soțul meu și am fugit disperați. Ne-au descuiat ușa. Ama era în baie pe jos, suspinând, cu un prosop în jurul degetului arătător, iar prietena ei vorbea la telefon plângând și ea. Au venit paramedicii, au pansat-o. Din fericire, nimic grav.

Însă grav era pentru mine faptul că erau singure acasă, nemâncate și speriate.

Între timp a apărut și mama prietenei mele cu soțul ei, foarte jovială și lipsită de orice urmă de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplase.
- ”Bine că nu este mai rău. Hai că nu s-a întâmplat nimic grav. O să îți treacă, Ama!” a spus relaxată. Eu pur și simplu nu aveam cuvinte. Soțul meu era și el șocat. Nici măcar nu mai aveam puterea să o întreb de ce le-a lăsat singure. Ce naiba a fost în capul lor? Am luat-o pe Ama în brațe și am plecat, fără să mai zicem nimic.

Am aflat apoi de la Ama că părinții prietenei ei au plecat la jumătate de oră după ce am lăsat-o la ei. Și că nu le lăsase nimic de mâncare și că Ama s-a tăiat la deget încercând să taie un castravete, pentru că li se făcuse foame. Mâncaseră ce pusesem eu în rucsac și niște brânzici de casă pe care le găsiseră în frigider. Apoi le-a izbit foamea iar la 12 noaptea și nu mai aveau decât niște castraveți și felii de cașcaval.

Ama nu mi s-a părut a fi foarte afectată de eveniment, ea era extaziată, desigur, că au rămas singure acasă. Și poate că nu m-ar fi deranjat asta neapărat, pentru că și eu încerc să o ajut să fie cât mai independentă. Însă faptul că nu le-a lăsat ceva de mâncare, că nu s-a îngrijit de o nevoie de bază a unor copii, care chiar dacă au 9 ani, tot copii sunt, mi s-a părut strigător la cer. Și nu știu dacă voi mai avea vreodată încredere să o las pe Ama la ei. Pentru că sunt șocată și încă nu pot crede că o mamă poate să facă așa ceva. Oare exagerez?

Citește și:

Surse foto: pixabay.com

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

1 (0)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2022 Qbebe