După 14 ani de văduvie, am avut curajul să iubesc din nou. El m-a mințit a ajuns să-mi fure din casă

Am mers înainte pentru băieții mei și i-am ajutat să pornească pe un drum în viață. Acum unul este inginer, celălalt antrenor de fotbal pentru juniori. Dar când eu am rămas singură în casă, seara, cu tăcerile grele și amintirile în pereți, și am simțit din plin cum se închide lumea în jurul meu.

Am crezut că am găsit sufletul meu pereche! Era mai ceva ca Făt Frumos pe cal alb...

Timp de 14 ani nu am făcut niciun pas să scap de singurătate. Am făcut ce făceau femeile văduve și m-am ocupat de copii, de grădină, de casă, de părinți. Am avut și un frate foarte bolnav care s-a stins.

Am ascuns dorul sub preș și n-am îndrăznit să spun nici măcar mie că poate, într-o zi, aș vrea să iubesc din nou.

Apoi l-am cunoscut pe el. Nu vreau să dau nume pentru că simt acum că nu merită să fie rostit. A apărut el în viața mea, cu flori în mână la fiecare întâlnire, galant, calm, atent.

Avea o privire caldă și parcă avea mereu vorbele potrivite la el.

Ce mai face Bobby din Dallas? A depășit etapa doliului și trăiește a doua tinerețe cu iubirea vieții lui, o doamna cu 4 divorțuri la activ

Mă răsfăța cu ciocolată, mă ajuta să fac cumpărăturile, mă plimba. Vorbea cu blândețe, mă asculta, îmi dădea senzația că în sfârșit, cineva mă vede. După ani de văduvie, mi s-a părut un miracol.

Visul frumos s-a transformat ușor-ușor într-un coșmar

Încet-încet, a început să vină mai des și chiar să rămână peste noapte din când în când la mine. Mi-a zis de câteva ori „aici mă simt acasă”. Îmi făcea complimente, îmi spunea că sunt o femeie puternică, frumoasă, că e norocos că m-a găsit.

Iar eu am început să cred că viața mi-a oferit o a doua șansă. Doar că, pe nesimțite, lucrurile s-au schimbat.

A început „omul meu”, așa cum îmi plăcea să îi spun, să lipsească câteva zile, apoi săptămânal. Deși era și el ieșit la pensie, îmi spunea că are „treburi urgente” prin alte orașe. Scuzele erau foarte bine construite, dar vag formulate și cam greu de crezut...

Îmi fura din casă să îi ducă soției lui bani și bijuterii...

Curând am început să observ și că lipsesc lucruri din casă. Copiii mei m-au avertizat rând pe rând că nu îl plac. Băieții mei îmi spuneau că are o energie negativă. Și chiar avea! Pentru că a început să lipsească câte un lănțișor, o pereche de cercei, câte 200-300 de lei pe care îi țineam în sertar.

Am crezut că uit eu sau că am devenit neatentă, ori poate nurorile mele le-au împrumutat când veneau în vizită.

Adevărul a ieșit la iveală în cel mai dur mod posibil: într-o zi, am primit un telefon. La celălalt capăt al firului era o femeie cu voce plăcută, dar tristă, care mi-a spus calm: „Bună ziua, sunt soția lui.” M-am blocat și nu știam cum să reacționez, dacă să închid sau să ascult.

Mi-a spus că sunt căsătoriți de peste 30 de ani, că au o fată mare și trei nepoți. Că el dispare des de acasă și că, de ceva vreme, bănuia că are o relație paralelă.

L-am pus pe soțul meu să aleagă între mine și mama lui băgăcioasă, care ne strică relația

Mi-a spus că nu mă învinovățește, că și ea a fost păcălită. În plus, el nu avea afaceri, tocmai de aceea a început să își pună semne de întrebare când a copleșit-o cu cadouri (bijuteriile mele) și bani.

Din nou singură! Ultimii ani ai vieții mi-i voi petrece cu demnitate

M-am așezat pe pat și am rămas acolo mult timp, fără să plâng, fără să vorbesc, fără să respir normal. Ce rușine! De ce nu am stat eu singură în continuare? De ce nu m-am trezit la realitate la timp?

Nu i-am cerut explicații lui pentru că am înțeles că doar a profitat de bunătatea mea, de liniștea casei mele, de încrederea unei femei care nu mai știa cum e să se simtă iubită.

După 14 ani de văduvie, am avut curajul să iubesc din nou. El m-a mințit a ajuns să-mi fure din casăAstăzi sunt din nou singură, doar că nu mai sunt naivă. Am învățat că, oricât de blând ar părea un om, faptele lui trebuie să vorbească, nu cadourile și vorbele frumoase.

Am învățat că unele minciuni pot fi purtate ani la rând, fără pic de remușcare. Și totuși… nu regret că am iubit din nou și nu mi-am păstrat sentimentele doar pentru soțul meu care niciodată nu mi-ar fi făcut așa ceva.