Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Episod traumatizant la Spitalul din Pitești: ”M-au amenințat că îmi ia copilul”

Motoi Ionela Denisa - Contributor

Bună mămici! Revin cu o întâmplare pot spune. Sunt Moțoi Ionela Denisa și sunt mămica unei frumoase fetițe de aproape 7 luni dar până în botezul celei mici într-o zi de miercuri ne-a făcut febră și atât eu cât și soțul ne-am speriat oribil. A fost poate cel mai greu an din viața mea. A fost un an pe care dacă aș fi putut l-aș fi șters, dar aș păstra doar amintirea nașterii fiicei noastre, acea minunata zi de iunie, o zi călduroasă și minunată.

Până în botezul celei mici, într-o zi de miercuri, ne-a făcut febra și atât eu cât și soțul, fiind primul copil, am decis să mergem cu cea mică la Spitalul Orășenesc Nou Mioveni, unde, colac peste pupăză, ajunși acolo a trebuit să mă internez și nu mai aveau niciun loc.

Între timp pitica îmi făcea frisoane și episoade febrile, plângeam încontinuu și nu înțelegeam de ce tocmai mie se întâmplă. Mai veneau asistenți și doamne care mă încurajau și sperau să fie doar o sperietură. Țin și acum aminte că o doctoriță novice, din punctul meu de vedere, Albu Cristina venea și tot timpul mă punea să o dezbrac și să o îmbrac la loc. Săracul copil, în fine, până la urmă i-au pus o mască de oxigen deoarece chipurile îi scăzuse saturația și au fost nevoiți să mă trimită la Spitalul de Pediatrie Pitești. Tot așa, când mi s-a zis decizia finală mi-a căzut cerul în cap și pe un ton sfidător. Nu credeam că mai există așa "doctori" reci. După ce am anunțat rudele și pe mama că plec, am ajuns acolo la Pitești, cu ambulanța, iar între timp soțul ne astepta să o pupe pe cea mică, mai ales că urma să o vadă abia după o săptămână. Ajunsă la UPU acolo am așteptat și am rugat asistentele să îmi dea o gură de apă. A trebuit să aștept până m-a preluat o așa zisă doctoră, "una" Toader Dana, care numai doctoră nu era: obosită și plictisită de muncă. După lunga așteptare să îi iasă testul Covid 19 al fetitei negativ ne-a preluat și ne-a dus într-o cameră de la etajul 6. Cred ca cel mai antic spital! Au fost nopți când nu mă înduram să o las pe cea mică deoarece era baia în fundul holului și nu știam cum să gestionez situația.

Problema s-a pus până să plec a venit doamna Toader și văzând că mă opun internării pe propria semnătură a forțat nota chemând o doamnă de la Protecția Socială să mă amenințe că îmi va face probleme și posibil să îmi ia și copilul. Pe motive prostești, poate le pot numi absurde. Până la urmă, forțată de împrejurări a trebuit să îndur batjocura și umilința făcută de cele așa zise doamne și am tăcut doar sperând că până la final să scap din acel spital plin de bacterii și în care probabil nu a mai băgat nimeni bani investind în el.

Problema a fost că odată ce am fost internată cu cea mică am aflat cu stupoare că tot de acolo a luat și o bacterie Escheria Ecoli cu care ne tot luptăm să o eliminăm și nici acum nu știu dacă a scăpat de ea sau nu. A fost un episod traumatizant și nu recomand nimănui sa ajungă acolo, mai bine sa luați drumul Bucureștiului. E un efort care face toți banii, mai ales că este vorba atât de sănătatea noastră cât și a puilor noștri!

Citește și:

 

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

3 (5)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2022 Qbebe