Nașul copilului meu îmi face avansuri de ani de zile. Mergem în vacanțe împreună, nu s-a întâmplat nimic niciodată, dar mă simt agresată constant

Suntem ca o familie. Sau cel puțin așa părea

Mă numesc Cătălina și am un mare of, care a început cu o mare bucurie. Ce bucuroasă am fost când am aflat că prietena mea și soțul ei vor să fie nașii copilului nostru!

Noi două ne înțelegeam foarte bine, ca fetele cu micile noastre secrete, băieții ieșeeau împreună la bere. Era o prietenie de vis. Pe scurt, eram și încă suntem două familii aproape de nedespărțit.

Ne petrecem concediile împreună, aproape în fiecare weekend stăm la grătar, nici sărbătorile mari nu le facem cu părinții noștri. Crăciunul și Paștile le facem ori la noi, ori la ei, ori la o cabană aleasă de comun acord.

De când s-a născut fiul nostru, suntem și rude, pentru că ei ne-au nășit copilul iar ea este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Genul de femeie care îți sare în ajutor la miezul nopții dacă ai o criză de plâns.

Iar el, soțul ei, la început nu părea nimic deosebit la el. Oricum nu îi acordam importanță ca unui bărbat, îl priveam strict ca fiind soțul prietenei mele, dar de la o vreme nu mai e doar atât...

„Soțul surorii mele, cu 20 de ani mai mare decât mine, îmi face avansuri și nu știu ce să fac”

Primele semne au fost subtile. Prea subtile

De o vreme, cumătrul meu reușește să mă facă să mă simt mică, rușinată, vinovată. Nici măcar nu am făcut ceva greșit, dar el face și mă face să mă simt prost. Soțul prietenei mele îmi face constant avansuri, care au ajuns prea departe, pentru că a vazut că nu spun nimic!

Tac mâlc, dar nu de teamă sau că mă simt eu măgulită că mă bagă în seamă, ci de rușine și pentru binele familiilor noastre!

Totul a început cu glume, complimente nevinovate, mici apropouri despre cum mă îmbrac, cât de sexy par, ceea ce nu era deloc adevărat. Sunt o femeie care alege mereu o ținută decentă, mai ales de când am născut. Chiar și când vin ei pe la noi nu mă fac prea comodă în haine de casă. Apoi au început atingerile.

Avansurile au devenit o obișnuință

Atingerile, la început păreau normale, mai ales că ne intersectam mai mereu. Doar că au fost lucruri care mi-au ridicat semne de întrebare. Mâna care se așază pe umăr și rămâne un pic prea mult, ori privirea care se oprește exact acolo unde n-ar trebui, pe pieptul meu.

La birou, îmi face masaj la umeri din senin, iar în mașină dă muzica mai tare atunci când o melodie de dragoste cântă la radio.

Avansurile au „avansat” să zic așa și au început mesajele trimise târziu în noapte, de pe contul lui personal, când prietena mea dormea.

Mesaje cu un conținut destul de explicit în care descrie cum ar arăta o întâlnire amoroasă între noi... Mesaje pe care le șterg de rușinea soțului!

Lucrurile între mine și soția lui au rămas la fel. Suntem prietene bune, ne confesăm una alteia și mereu îl laudă ce soț bun este, cum are grijă de ea, îi face poftele, o răsfață. Sincer și acest lucru m-a oprit să îi spun despre avansurile lui. Pentru că par familia perfectă. De ce aș strica eu acest lucru?

Avansurile au început să se petreacă chiar de față cu prietena mea și cu soțul meu. A început să mă strige „frumoaso”, „nevasta mea de birou”, de față cu toată lumea! Ce rușine!

De ce nu pot să-i spun adevărul prietenei mele

Prietena mea e atât de îndrăgostită de el, încât nu îi pot spune nimic. Mi-e teamă că va crede că exagerez, că nu mă va crede deloc sau mai rău, că se va despărți de el! Totuși, de ce nu îi spun?
Pentru că avem o afacere împreună. Pentru că de noi doi depinde bunăstarea familiilor noastre.

Partenerii noștri au joburi în cadrul aceleiași firme, de „familie”, dar petrec timp departe de noi. Ea este operator call center, și stă mai mult la birou, iar soțul meu este șofer livrator la firma pe care am deschis-o împreună și stă mai mult pe drumuri.

Cumătrul meu vine cu mine la întâlniri, pe drum, la birou, la discuții cu potențialii clienți suntem mereu împreună prin prisma firmei.

10 bărbați faimoși care și-au înșelat soțiile cu bonele copiilor

Mă simt vinovată, deși n-am greșit cu nimic

Dacă vă întrebați dacă am cedat, nu! Nu s-a întâmplat nimic între noi, nici măcar o sărutare! Nici nu mă uit în ochii lui când îmi pune mâna pe picior în mașină sau când ma atinge mai tandru decât ar trebui. Știu că el insistă, ca să cedez, dar nu se va întâmpla. Și mai știu că tăcerea mea întreține iluzia lui.

Dar mă tem că, dacă aș vorbi, s-ar sfârși totul, atât afacerea noastră, cât și prietenia mea cu ea, familia extinsă, tot! Și eu aș pica de vină pentru tot!

Cu toate acestea, simt că nu mai pot să tac și să mă prefac! Mi-a ajuns! Mă simt murdară! Nu știu ce voi face, dar trebuia să mă eliberez de povara asta și să caut un sfat de la persoane din afară, care au poate mai multă experiență de viață!