Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Iubita fostului meu soț i-a dat găuri în urechi fiicei mele fără să mă întrebe

Nu știu alții cum sunt, dar eu și fostul meu soț aveam o relație mult mai echilibrată de când am divorțat acum 2 ani. Ne înțelegem foarte bine, nu mai avem animozități și singurul lucru pe care îl avem în comun și care ne interesează este bunăstarea fiicei noastre. Însă, de vreo 8 luni, fostul meu soț s-a îndrăgostit. Iar iubita lui a început treptat să se insereze în viața fiicei mele și, de curând, a făcut un gest care pe mine m-a șocat și la care nu știu cum să reacționez.

S-a întâmplat chiar week-endul. Amalia este în vacanță, așa că tatăl ei m-a rugat să o las cu el și cu iubita lui la mare în week-end. Nu sunt nebună și nici paranoică de felul meu, așa că mi s-a părut o idee bună. Nu o am la inimă pe iubita lui, mi se pare că uneori este extrem de agasantă și insistentă și vrea mereu să aibă dreptate. E o fată deșteaptă, dar puțin prea infatuată. Însă o accept, pentru echilibrul de care eu și tatăl Amaliei avem nevoie pentru a îi oferi fiicei noastre un mediu sănătos de dezvoltare emoțională. Așa că am spus da si vineri dimineață m-am trezit cu ei la ușă. Iar până duminică seara singurele vești pe care le-am primit au fost două poze cu marea trimise de fiica mea și o conversație scurtă cu ea, încântată după ce a fost la Delfinariu. 

Duminică seara am deschis ușa extaziată și bucuroasă că fiica mea este acasă, când tatăl ei a adus-o. Am luat-o în brațe fericită. Însă zâmbetul mi-a pierit imediat când am văzut urechile fiicei mele. Lobii urechilor erau roșii și acolo trona câte un cercel. Am rămas cu gura căscată, ca peștele pe uscat. Când am întrebat ce s-a întâmplat, fostul meu soț a spus cu veselie în voce, de parcă i-ar fi luat vată pe băț: ”I-am pus cercei în urechi. Nu așa că îi stă bine?”. 

Eu sunt o persoană echilibrată și calmă și urăsc conflictele. Și nu am vrut să fac o scenă de față cu Amalia și nu înainte să aflu de la ea ce s-a întâmplat. Așa că am spus un Pa! răstit tatălui ei și am discutat cu Amalia, care, când am întrebat-o de ce nu m-a întrebat și pe mine, mi-a spus că Irina (aka iubita fostului meu soț) i-a spus că a vorbit cu mine și că eu am fost de acord. 

- Păi, și de unde ți-a venit ideea asta, mami? Că nu te-am auzit niciodată spunând că îți dorești găuri în urechi?
- Irina mi-a spus că e păcat ca o domnișoară așa frumoasă ca mine să nu aibă cercei. Și mi-a arătat mai multe modele. Mi-au plăcut ăștia, că sunt cu pești. I-am luat de la un chioșc de pe faleză. Era lângă salonul de tatuaje unde mi-am făcut găurile. Nu a durut atât de tare pe cât aș fi crezut. Am plâns doar puțin. 

Nu am apucat să captez bine ceea ce mi-a spus, că primul meu gest a fost să mă uit la urechile ei cu atenție. Cerceii nu erau din argint, așa că urechile deja începuseră să se înroșească și anunțau o infecție. I-am scos imediat din urechi, am dezinfectat bine și am luat fata la cel mai apropiat magazin de bijuterii să își aleagă o pereche de cercei din metal prețios. Are o obsesie cu pești, mai ales că e zodia pești dar și mare fană Finding Nemo. Mai jos am pus poză cu cerceii aleși cu tatăl ei și cerceii pe care i-am luat amândouă.

Citește și: 

După ce m-am liniștit, m-a apucat paranoia. Un salon de tatuaje? Ce-o fi fost în mintea lor? Dacă a luat Amalia vreo boală? A doua zi am făcut programare la medic să se uite la urechile ei și să îmi spună dacă ar fi indicat să îi fac analize. Deja nu mă mai supăra faptul că eu nu am fost întrebată, sau că Amalia a fost mințită cu nerușinare, supărarea mea a atins cote maxime pentru că i-au pus sănătatea fetei în pericol. Și acum nu știu cum să abordez problema. Nu vreau să generez conflicte, dar nici nu vreau să creadă că totul este ok și că pot lua decizii pentru fiica mea fără să mă întrebe și să îi pună sănătatea în pericol în asemenea hal. Voi cum ați proceda?

concurs contributors qbebe

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (2)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2021 Qbebe