Știți ce sunteți voi, dragi părinți? Cei care cresc nemurirea. Știți când devine mai ușor? Niciodată.

Aici vă puteți scrie gândurile, oboselile, frământările, dorințele și să ajungeți, astfel, cu ele, către toți ceilalți ca voi. Pentru că meseria de părinte devine mai ușoară numai atunci când poți spune ”- Hei, și eu am trecut prin asta!”. Nu numai că vei deveni autor publicat la Qbebe, dar vei avea și satisfacția grozavă de a atinge sufletele și mințile a milioane de părinți.

Trimite text

Mama mea știa să îmi facă doar ouă fierte și tot a fost cea mai bună mamă din lume

Liana Radulescu - Contributor

Ieri am ieșit în parc cu Amalia după ce am luat-o de la școală. Este suficient de mare acum să pot să stau liniștită pe o bancă în timp ce ea socializează cu colegii ei. Și stând pe bancă acolo, oarecum camuflată în telefonul meu am căscat urechile la mamele din jurul meu și la cobversațiile pe care le aveau. Am surprins o conversație care m-a inflamat puțin, pentru că în continuare se pare că nu știm altceva decât să ne bârfim și să ne judecăm între noi, în loc să ne susținem. 

Trei mame stăteau pe banca de lângă mine și o bârfeau pe a patra, care, din conversația lor, părea să le fie prietenă bună. Am să încerc să redau aproximativ o parte din conevrsația lor. 

- ”Eu nu știu cum crește copilul ăla numai cu piure, orez și paste.”, spune una dintre ele.
- ”Să știi. Eu îi gătesc în fiecare zi și tocănițe și supe, ieri i-am făcut două supe cremă și două feluri de cărniță la cuptor. Și o plăcințică cu mere.”, spune a doua mamă.
- ”Atâta știe ea să gătească, vă spun. Spune mereu că nu are timp și că oricum ăla mic nu mănâncă altceva. Și că preferă să iasă cu el în parc sau să se joace.”, spune și a treia
- ”Da, ce mănâncă e la fel de important. Poți să le faci pe toate. Nu să ții copilul numai pe 3 feluri de mâncare.,” revine prima mamă.

Nu știu care este povestea celei de-a patra mame și nici nu mă interesează. Poate are un job full-time, poate chiar nu știe să gătească sau nu vrea să pună preț pe felurile de mâncare ci pe calitatea acesteia și valoarea nutritivă, poate că pentru ea este mai important să petreacă timp cu cel mic decât ore întregi în bucătărie. Oricare ar fi motivul ei nimeni nu are dreptul să o judece, pentru că este acolo, prezentă în viața copilului ei și din ”bârfele” așa-ziselor ei prietene, este clar că este o mamă dedicată, mai ales că știe ce înseamnă timp petrecut cu copilul și cât este de important pentru dezvoltarea emoțională a acestuia. 

Nu m-am putut abține și le-am spus:

Mama mea știa să îmi facă doar ouă fierte și tot a fost cea mai bună mamă din lume

Și am plecat să o iau pe Amalia acasă, pentru că aveam o senzație de stomac greu după ce le-am auzit conversația. Pentru că așa și este. Am avut cea mai grozavă mamă din lume, nu pentru că îmi făcea mâncăruri complicate sau diverse, ci pentru că m-a iubit și a fost mereu prezentă lângă mine, pentru că ne jucam împreună, pentru că mă ajuta la teme indiferent cât era de obosită, pentru că mă asculta când aveam ceva de zis, pentru că lăsa deoparte tot ce făcea prin casă, curățenie sau gătit ca să fie cu mine când aveam nevoie de ea. Nu îmi amintesc neapărat ce mâncare îmi făcea, știu că erau simpliste, piureuri, ciorbe, supe. Însă îmi amintesc că mereu când îi spuneam să mergem în parc sau să ne uităm la un film împreună îmi spunea: ”ok, îți fierb niște ouă și cu niște cașcaval și roșii și facem ce vrei tu”. Asta pentru că era cea mai rapidă opțiune de alimentație completă și sănătoasă. Găsea echilibrul. Și asta este tot ce contează. Nu ”plăcințica de mere”.

mama si fiica mancand micul dejun la masa din bucatarie

Mergem în continuare pe ideea că ”dragostea trece prin stomac” și mamele din România se zbat în fel și chip să epateze cu tot felul de preparate culinare extravagante prin care să încânte copiii. Iar pe ei puțin îi interesează ce le pui în farfurie, atâta vreme cât este ce le place și, în general, le plac lucrurile foarte simple. Dacă ai un copil mâncăcios, mănâncă orice și, din nou, nu îi pasă că ai gătit piept de rață la abur, stat a marinat două zile cu broccoli tras în unt sărat și sos de smântână sau un banal șnițel de pui cu piure. Iar copilul mofturos clar va alege șnițelul. Eu cred că este mult mai important să fii mama care atunci când copilul intră în bucătărie și tu gătești și îți spune ”mama, hai să ne jucăm” să oprești oalele și să te joci cu el, decât mama care îi trântește ușa în nas și îi spune că n-are timp că îi face de mâncare. 

Dragi mămici, fiecare dintre noi căutăm echilibrul maternității, care este complet diferit de al celorlalte. Și nu este etic, nu este cinstit și nici de bun-simț să bârfim echilibrul altor mămici. Fiecare alege cum să abordeze maternitatea adaptându-se la ele, la mediul lor familial și la propriul copil. Circumstanțele sunt atât de diferite și de diverse, încât emiterea de judecăți din partea unor mame asupra altor mame care mi se par a fi crime, mai ales că știm ce presupune creșterea unui copil și înțelegem cât este de greu. Așa că, vă rog data viitoare când simțiți impulsul a a judeca o altă mamă, mai gândiți-vă o dată și în loc de a o bârfi, mai bine spuneți un lucru de laudă, un lucru care o face pe acea mamă să fie mamă. Vă veți simți mai bine și voi în pielea voastră și, poate, cu astfel de mici schimbări, copiii noștri vor crește într-o lume mai tolerantă și mai relaxată.

Citește și:

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

3.3 (12)
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
© 2022 Qbebe