Atunci când cinele romantice şi evadările de weekend sunt înlocuite cu nopţi nedormite, un portofel din ce în ce mai gol şi un omuleţ care solicită întreaga atenţie nonstop, se pare că realitatea vieţii cu copii este mai puţin atrăgătoare decât o prezintă filmele, revistele şi chiar ceilalţi părinţi.
Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Universitatea Harvard spune că "Cuplurile sunt extrem de fericite înainte de avea copii, apoi nivelul de fericire scade, pentru a atinge un alt maximum în perioada de adolescenţă a copiilor. Adevărul este că nivelul iniţial de fericire a cuplului mai poate fi atins atunci când copiii ajung la maturitate şi pleacă de acasă." Profesorul Gilbert mai spune că majoritatea cuplurilor au conceput crezând că micuţii le vor aduce fericire doar pentru că, la fel ca celelalte mari satisfacţii ale vieţii, şi copiii necesită investiţii emoţionale şi financiare. El a susţinut în conferinţa sa "Fericirea şi cauzele sale" că cercetările efectuate în Europa şi SUA au arătat că celibatarii sunt mai puţin fericiţi decât cuplurile căsătorite, dar că cei căsătoriţi erau mai fericiţi înainte de a avea copii.
"Statisticile arată că persoanele căsătorite sunt aproape în fiecare aspect al vieţii mai fericite decât persoanele necăsătorite, indiferent dacă sunt singure, divorţate sau în relaţii de coabitare. Persoanele căsătorite trăiesc mai mult, câştigă mai mulţi bani, au parte de mai mult sex şi se bucură de sex mai mult. Se pare şi că aşteptarea copiilor creşte nivelul de fericire a cuplurilor, însă odată cu naşterea sau apariţia acestora, nivelul de fericire scade vertiginos.", spune Gilbert.
Totuşi, Richard Tunney, profesor de psihologie la Universitatea din Nottingham, îl contrazice pe Gilbert, argumentând că oamenii au fost proiectaţi să se reproducă, prin urmare a nu avea copii nu ar trebui să fie cheia unui parteneriat fericit. "Din punct de vedere evoluţionist, suntem programaţi să procreăm", spune Tunney, "de aceea nu are sens să spui că a avea copii ne face nefericiţi. Totuşi, în ţări precum Marea Britanie, este greu să ai copii. Nivelul financiar este afectat dramatic, sistemul preşcolar este deficitar, iar carierele femeilor au de suferit. Însă, aceste neajunsuri nu sunt vina faptului de a avea copii în sine, cât a sistemului social." Alte studii efectuate în Olanda în anii '90 au arătat de asemenea, că nivelul fericirii cuplurilor căsătorite care au 2 copii este mult inferior celui al cuplurilor căsătorite fără copii.
Şi totuşi, care sunt cei mai comuni factori care pot distruge căsnicia după apariţia copiilor?
1. Nivelul financiar scade dramatic
Deşi pare destul de urât ceea ce se susţine, se pare că banii au legătură cu nivelul de fericire. Apariţia unuiu copil înseamnă, de cele mai multe ori, că mama îşi întrerupe cariera pentru o perioadă de timp, acesta fiind motivul principal pentru care veniturile scad. Chiar şi în prezenţa indemnizaţiei de creştere a copilului, nivelul financiar al familiei scade considerabil din două motive: aportul financiar redus al unuia dintre membrii cuplului şi apariţia unor cheltuieli suplimentare semnificative. Iar dacă optimiştii susţin că „banii nu aduc fericirea", odată cu apariţia unui copil optica majorităţii se schimbă. Iar problemele financiare constituie motive de frustrare, îngrijorare şi discuţii tensionate în orice cuplu. La aceste discuţii se adaugă şi...
2. Oboseala permanentă
Nu cred să existe părinţi care să poată spune altceva decât că în primele luni de viaţă ale copilului nu s-au simţit altfel decât obosiţi. Desigur, dacă sunt sinceri. Adevărul este că nopţilor nedormite din cauza emoţiilor primelor zile alături de bebeluş le urmează nopţile nedormite din cauza colicilor bebeluşului, apoi crizele din timpul creşterii dinţilor. Şi uite aşa, aproape pe nesimţite, veţi descoperi că a trecut un an de zile în care somnul a fost insuficient, oboseala s-a acumulat, iar nervii au explodat. Se pare că una dintre cele mai eficiente forme de tortură a prizonierilor de război în vederea divulgării secretelor militare nu era bătaia, ci privarea de somn. Imaginaţi-vă câte vorbe nedorite veţi rosti către partener atunci când oboseala cronică va întuneca raţiunea. Iar unele cuvinte, chiar nu mai pot fi retrase.
3. Lipsa sexului
Pentru majoritatea cuplurilor de proaspeţi părinţi, sexul este o amintire dragă din timpul sarcinii. Cel puţin în primele luni după naşterea copilului. În această perioadă, mama trece printr-o serie de transformări greu de procesat, atât în ceea ce priveşte trupul ei care nu a revenit încă la forma de dinaintea sarcinii şi probabil nu o va mai face vreodată, cât şi psihicul, emoţiile, schimbarea priorităţilor, lipsa timpului. Prin urmare, când soţul menţionează cuvântul „sex" sau are intenţii sexuale, cearta este aproape. Problema nu este cea pe care o percep majoritatea bărbaţilor, adică „nu o mai interesez / nu mă mai iubeşte / nu mă mai doreşte". Problema este corpul ei traumatizat, preocuparea pentru bebeluş (nu uitaţi că bebeluşul depinde în totalitate de ea) şi oboseala continuă. Pe scurt, fără sex sau fără viaţă sexuală regulată timp de câteva luni.
Tu ce părere ai?
Urmareste-ne pe Google News
