Când copilul devine „arma" unui părinte împotriva celuilalt. Ce este alienarea parentală și cât de mult rău poate face, de fapt

Când copilul devine „arma" unui părinte împotriva celuilalt. Ce este alienarea parentală și cât de mult rău poate face, de fapt
Mariana Voinea

Copilul tău nu mai vrea să vorbească la telefon cu celălalt părinte? Refuză vizitele sau se închide în el când îl întrebi de ce s-a supărat? În spatele unei asemenea schimbări pot exista motive pe care nu le cunoști. Uneori, copilul ajunge să sufere din cauza conflictelor dintre adulți și nu mai știe cum să se comporte cu fiecare dintre ei.

Situația este cu atât mai delicată după un divorț sau o despărțire tensionată. Copilul poate simți că trebuie să aleagă între părinți, deși îi iubește pe amândoi. În anumite împrejurări, îndepărtarea poate avea legătură cu înstrăinarea părintească, un comportament recunoscut de legislația românească drept formă de violență psihologică. Cum îți dai seama ce se întâmplă și ce poți face pentru a-ți proteja copilul?

Ce este alienarea parentală și cum poate fi influențat copilul împotriva unui părinte

Ce înseamnă alienarea parentală? Imaginează-ți un copil care începe să își respingă unul dintre părinți după ce a auzit, în repetate rânduri, lucruri negative despre acesta. În România, legislația folosește termenul de „înstrăinare părintească”.

Nu le mai spuneți părinților separați că „important e să câștige copilul”. Copilul pierde când devine „armă"

Încercarea de a îndepărta copilul de celălalt părinte poate începe cu remarci aparent neînsemnate. Unul dintre părinți îi spune copilului că mama sau tatăl nu îl mai iubește, că l-a abandonat ori că este vinovat pentru toate problemele familiei. Dacă afirmațiile de acest gen se repetă, copilul chiar  începe să le creadă, chiar dacă nu corespund realității.

o fata cu o jucarie de plus in brate suparata in timp ce pe fundal parintii ei se cearta

Alteori, unul dintre adulți împiedică întâlnirile cu celălalt părinte, refuză să îi transmită mesajele sau îl face pe copil să se simtă vinovat pentru că își dorește să petreacă timp cu acesta. Copilul poate ajunge să ascundă faptul că s-a simțit bine alături de mama sau tatăl său, de teamă să nu îl supere pe părintele cu care locuiește.

Totuși, nu orice refuz al unui copil de a-și vedea părintele înseamnă alienare parentală. Dacă a fost victima unui abuz sau a neglijării, copilul poate avea motive întemeiate să refuze contactul. De aceea, fiecare situație trebuie analizată cu grijă. 

Cum este afectat copilul care se simte obligat să aleagă între părinți

Un copil care primește constant mesaje negative despre unul dintre părinți poate ajunge să trăiască sentimente contradictorii. Deși simte că vrea afecțiunea amândurora, poate începe să creadă că apropierea de unul reprezintă o trădare față de celălalt.

fetita imbracata in alb cu un urs de plus alb in brate este suparata parintii ei se cearta

Copilul poate deveni trist, nesigur sau se poate simți vinovat pentru ceea ce se întâmplă între părinții săi. Va evita să vorbească despre ceea ce simte sau poate manifesta furie față de părintele pe care anterior îl căuta cu drag.

În unele cazuri, efectele se pot prelungi până la maturitate. Copilul care crește într-un asemenea conflict poate avea dificultăți în a construi relații bazate pe încredere. Nu este exclus să afle abia după mulți ani că anumite convingeri despre unul dintre părinți s-au format sub influența celuilalt.

Credeam că sunt mama perfectă, până în ziua în care fiica mea m-a eliminat complet din viața ei

Înstrăinarea părintească este recunoscută de lege. Ce măsuri poate lua instanța

Legislația românească a fost modificată în 2024, prin Legea nr. 123 din 30 aprilie, publicată în Monitorul Oficial nr. 414 din 7 mai 2024. Actul normativ a introdus în Legea nr. 272/2004 noțiunea de „înstrăinare părintească”, încadrată drept o formă de violență psihologică asupra copilului.

Legea face referire la situațiile în care un părinte sau o altă persoană responsabilă generează ori întreține intenționat o atitudine de respingere nejustificată sau disproporționată a copilului față de unul dintre părinți.

Instanța poate constata existența înstrăinării părintești la solicitarea unuia dintre părinți, a procurorului sau a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

Ulterior, judecătorul poate dispune măsuri privind relațiile personale ale copilului cu părinții, ținând cont de interesul superior al minorului.

fetita isi duce mainile la urechi pe fundal parintii ei se cearta

În funcție de situația constatată, instanța poate dispune măsuri privind relațiile copilului cu părinții și consilierea psihologică. Legea prevede și penalități pentru nerespectarea anumitor obligații, cu reguli speciale în cazurile de înstrăinare părintească.

În cazurile mai delicate, pot fi analizate inclusiv măsuri care afectează exercitarea drepturilor părintești. Acestea nu se aplică automat, simpla acuzație de alienare nefiind suficientă.

„Cum am supraviețuit după ce soțul meu ne-a părăsit. Credeam că viața mea s-a terminat...”

Ce poți face dacă bănuiești că fostul partener încearcă să îți îndepărteze copilul

Dacă te afli într-o asemenea situație, încearcă să afli mai întâi de ce copilul refuză apropierea. Ascultă-l fără să îi sugerezi ce ar trebui să răspundă și fără să îi minimalizezi sentimentele. Reacția lui poate avea mai multe explicații, care trebuie înțelese înainte de a trage concluzii.

Evită să îi vorbești urât despre celălalt părinte, chiar dacă între voi există neînțelegeri serioase. Nu îi cere copilului să transmită reproșuri și nu îl transforma în confidentul problemelor de cuplu. Pentru el, aceste responsabilități sunt foarte greu de gestionat.

Dacă observi schimbări importante în comportamentul lui, poți solicita sprijinul unui psiholog cu experiență în lucrul cu familiile aflate în conflict. Atunci când relațiile personale sunt împiedicate în mod repetat, poți cere îndrumare de la DGASPC și consultanță juridică.

Dacă observi că relația copilului cu unul dintre părinți s-a schimbat brusc, nu te grăbi să cauți un vinovat. Încearcă mai întâi să înțelegi ce îl supără și de ce se teme. Uneori, o discuție purtată cu răbdare și sprijinul unui specialist pot face diferența. Cel mai important este ca cel mic să se simtă ascultat și protejat, indiferent de problemele dintre adulți.

Surse foto: magnific.com, istock.com, magnific.com, magnific.com, magnific.com

Surse articol: universuljuridic.ro, psychologytoday.com, juridice.ro

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Vă rugăm să completați câmpurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa
    © 2026 Qbebe