Cum au descoperit doi copii că mama lor are o tumoră pe creier
Mamă a trei copii, Jane, în vârstă de 46 de ani, a fost diagnosticată cu o tumoră cerebrală de 3 cm în noiembrie anul trecut, după ce a suferit de spasme oculare severe timp de aproximativ doi ani. În timpul pandemiei de coronavirus, femeia nu și-a putut consulta medicul de familie, iar purtarea măștilor a făcut că spasmele de pe față să treacă neobservate. Soțul și copiii ei începuseră să observe că ochiul ei era închis în fotografii - dar au presupus că era obosită sau că era din cauza blițului.
„Spasmele oculare se întâmplau din când în când în ultimii doi ani. De asemenea, ochiul meu începuse treptat să se închidă, lucru pe care nu l-am verificat la medicul de familie din cauza pandemiei. Soțul și copiii mei comentau pe marginea acestui lucru atunci când mă vedeau în fotografii, dar cu toții am presupus că eram obosită sau poate că fusese cauzat de bliț”, povestește femeia, potrivit Scottish Daily Express.
Când în sfârșit a reușit să ajungă la un control oftalmologic, medicii au observat spasmele sale oculare și i-au recomandat să facă un RMN. Astfel, a fost depistat un meningiom de 3 cm pe trunchiul cerebral al lui Jane, care se află pe nervul optic și se înfășurase în jurul arterei carotide. Acest lucru a cauzat stenoză, care îngustează arteră cu aproximativ 50%, astfel încât ochiul drept al lui Jane nu se poate deschide complet.
În lunile care au precedat diagnosticul, Jane a spus că se simțea obosită și mai iritabilă decât de obicei.
„Îi sunt foarte recunoscătoare opticianului meu, deoarece cred sincer că mi-a salvat viața. "Familia mea m-a sprijinit în mod uimitor. Soțului meu pur și simplu nu-i venea să creadă ce auzea când i-am spus. Mama mea a fost ultima persoană căreia i-am spus, pentru că am vrut să o protejez de realitatea crudă, deoarece știam că ar fi fost devastată. Am încercat să fiu puternică pentru ea, dar a fost incredibil de dificil să-i spun cuvintele „am o tumoră pe creier”.
Deseori mă simt că și cum aș avea mâinile legate pentru că nicio operație nu-mi poate îndepărta tumoră. Nu pot face nimic în această privință și mă simt neputincioasă. Acest lucru este înfricoșător, frustrant și, de asemenea, ocazional mă înfurie și pe mine. Este greu să nu mă întreb „De ce eu?”. Uneori mă simt puternică și îmi spun că totul va fi bine, că voi putea să continui și că pot fi puternică pentru familia mea, deoarece știu că și ei au nevoie de mine lângă ei pentru a-i sprijini.
Sper și mă rog că, într-o zi, în viitor, să se găsească o opțiune de tratament pentru că tumoră mea să poată fi îndepărtată, deoarece știu că neurochirurgii salvează vieți. Să umbli cu o tumoră cerebrală este un sentiment nebunesc și înfricoșător, dar trebuie doar să accept acest lucru.”, spune Jane.
Citește și:
Surse foto: Scottish Daily Express
Surse articol: Scottish Daily Express
