De ce mă bucur că nu am avut o mamă cool

Primul lucru pe care l-am observat au fost, bineînțeles, fotografiile din articol, în care se aflau doar femei înstărite, majoritatea celebrități ale căror experiențe de viață sunt probabil departe de cele ale unei femei milenare obișnuite. Și nici măcar nu voi vorbi despre incredibila lipsă de diversitate descrisă în articol - în special în ceea ce privește clasa socială și economică.

Probabil că nu articolul în sine mi-a lăsat un gust amar - este destul de inofensiv - ci întreaga noțiune de „mamă cool” ca și categorie socială. Nu-mi pot imagina că fenomenul „cool mom” se limitează doar la mamele milenare. Dar este, de asemenea, foarte îndoielnic și faptul că „mama cool”a existat în toate timpurile. Cea mai bună presupunere a mea este că mama cool din zilele noastre, așa cum am ajuns să o cunoaștem, este un produs al culturii populare din secolul al XX-lea, care a coincis cu apariția televiziunii. Revoluția sexuală și mișcările pentru drepturile femeii din anii '50, '60 și mai departe au jucat, de asemenea, probabil, un rol în definirea acestei identități.

Citește și: 7 semne că ești o mamă cool. Tu știi cum să fii COOL?

Acum, odată cu apariția rețelelor de socializare, mama cool este descrisă ca fiind o femeie frumușică, la modă și care ”face de toate” în timp ce își crește copiii. Ea gestionează programul copiilor, mesele, ora de joacă, ora de somn etc., în timp ce arată spectaculos, fără nici măcar o pată pe haine, toate acestea fiind împărtășite sub filtre perfecte de Instagram. Îmi imaginez că, atunci când copiii ei cresc, mama cool este aceeași mamă care își lasă copiii să bea (iresponsabil), nu se supără dacă copiii ei o tratează mai mult ca pe o prietenă decât ca pe mama lor și crede într-o disciplinare limitată, dacă este cazul, pentru copii în general. (Sau într-o altă filozofie new-age de creștere a copiilor, care se rezumă la faptul că restul lumii va trebui să aibă de-a face în cele din urmă cu adulți, care, în mod clar, nu au primit suficientă educație acasă în copilărie). Ea reușește să fie în același timp un părinte elicopter, și o mamă „relaxată și cool”.

Mamele cool din ziua de azi fac ca maternitatea să pară ușoară și distractivă, (fără muncă grea și sacrificiu). Fiecare mamă din zilele noastre ar trebui să aspire să fie cool, nu-i așa? Eu sper că nu.

Eu nu am o mamă „cool”!

Nu mă înțelegeți greșit, eu consider că mama mea este foarte tare. Ea (împreună cu tatăl meu) a crescut cinci copii în timp ce a obținut toate diplomele (licență, masterat și doctorat) și este una dintre cele mai muncitoare persoane pe care le-am cunoscut vreodată. Cel mai important, mama mea este bună, generoasă și cu adevărat bună la suflet. Într-adevăr, ea este, de asemenea, frumoasă, cochetă și ți-ar fi greu să nu o găsești arătând cât mai bine în afara casei. Și, la naiba, da, o să o lingușesc pentru că este mama mea. Dar mama mea nu este „cool”.

În copilărie, am crezut că mama mea era strictă!

Mama mea era strictă în ceea ce privește modul în care mă îmbrăcam, ce mâncam, cu cine îmi petreceam timpul și ce făceam în timpul meu liber. Unii americani s-ar putea referi la ea ca la o „mamă tigru”, dar, în multe privințe, asta este ceea ce mulți oameni din multe culturi numesc pur și simplu „parenting”. Disciplina și supunerea sunt numele jocului în relațiile părinte-copil acolo de unde vin eu. Nu este vorba de a fi cool sau de a fi prietenul copilului tău. Și, deși acum mă refer adesea la mama mea ca fiind prietena mea, a fost nevoie să ajung la vârsta adultă pentru a înțelege ce ar trebui să însemne asta. Să nu vă înșelați - acea doamnă încă are dreptul să mă disciplineze, oricât de adult aș fi eu.

Deci, cum a fost să ai o mamă care nu era „cool”?

A fost groaznic uneori. Nu m-a lăsat să-mi fac părul permanent, cum aveau toate celelalte fete, din cauza chimicalelor dăunătoare. Cu siguranță nu stăteam până târziu nicăieri. Dacă îmi petreceam timpul la un prieten, mama trebuia să știe totul despre familia sa. Și dacă aveam vreo perspectivă serioasă în ceea ce privește întâlnirile (nu aveam), sunt sigură că aș fi primit mai multe prelegeri despre băieți decât mi-aș fi dorit vreodată. (Cu această ocazie îi mulțumesc mamei mele că nu m-a presat niciodată să mă mărit și să fac copii pentru că îmi ticăie ceasul biologic).

Citește și: Noua generatie de mame cool: Mamele Milenare. Tu esti una dintre ele?

Oricum, deși toate acestea au dus la unele umilințe și nesiguranțe temporare pentru că nu înțelegeam ce încerca mama să facă, aș spune că am trecut prin adolescență cu capul pe umeri. Ceea ce este, cred, ce își doresc cu adevărat mamele. Mama mea non-cool m-a învățat și mi-a arătat care sunt „regulile” de bază pentru a fi un om integru și o femeie respectabilă. Unele dintre acestea includ disciplina, munca grea, încercarea de a-ți crea un sine care să-ți placă, să lupți pentru ceea ce crezi și, destul de amuzant, să nu-ți faci prea multe griji dacă oamenii cred că ești cool sau nu. Este mai important să fii, știi tu, sinceră și bună. Deși îmi imaginez că cele două nu se exclud reciproc - a fi cool și a avea aceste calități - ceea ce prețuim la orice mamă sau la orice părinte spune multe despre noi în mod individual și cultural.

Nu am un copil și nici nu voi avea pentru o vreme!

Dar, din câte am văzut, „meseria” de mamă presupune muncă. Multă muncă. Una făcută din și cu dragoste, dar totuși muncă. Implică mai multe sacrificii decât ar recunoaște probabil majoritatea mamelor. În astfel de condiții, a aspira să fii una „cool”, pare puțin, nu știu, banal? În orice caz, dacă și când voi deveni mamă, sper să semăn foarte mult cu mama mea - nu vreau să fiu „cool”.

Și pentru draga mea mamă: Continuă să nu fii „cool”. Știu că tocmai ți-ai făcut cont pe Facebook, dar te rog să te oprești aici. Fără Twitter, promiți? Oh, și te iubesc. Mai ales părțile tale care nu sunt „cool”, pentru că ele sunt în mare parte motivul pentru care am devenit omul care sunt acum.

Citește și: 9 motive să fii o mamă dură, nu de gașcă