„De fiecare dată când Alice îl aducea la mine, băiatul mirosea a fum de țigară și arată de parcă nu făcuse baie. Îi era greu că mama singură, iar eu încercăm să o ajut cum pot și să am grijă de copil în zilele în care nu lucrăm. Mă duceam aproape zilnic pe la ei să văd ce fac și le duceam de mâncare tot timpul. Îmi plăcea să am grijă de băiat și aș fi fost în stare de orice pentru el. Nu mi-am imaginat nicio clipă, însă, că lucrurile sunt de fapt mai grave decât am crezut”, povestește bunica băiețelului. Inima ei avea să se sfărâme într-un milion de bucăți după ce a descoperit la ce fel de abuz și neglijare era supus, de fapt, nepotul ei. La vârsta de șase săptămâni, acesta a fost abuzat de iubitul mamei sale, care a încercat să îl sufoce cu o pernă.
„Alice a venit la mine și mi-a spus că l-a găsit pe prietenul ei sufocându-l pe James cu o pernă. L-a găsit aproape aproape fără suflare. Apoi a povestit că iubitul ei devenea gelos pe timpul pe care ea îl petrecea cu James și își pierdea cumpătul când acesta plângea. I-am spus că această situație nu mai poate continuă. Eram atât de supărată că se ajunsese la asta. Credeam că mi-am educat fiica mai bine decât atât”, povestește femeia.
După evenimentul care s-ar fi putut sfârși tragic pentru cel mic, la îndemnul mamei sale Alice a mers la poliție pentru a depune plângere împotriva iubitului ei. Bărbatul, însă, nu a fost condamnat pentru nicio infracțiune, iar câteva luni mai târziu Alice și-a părăsit copilul pentru a fugi cu acesta în alt oraș. Cel mic a rămas, de atunci, în grija bunicii sale, iar starea lui de sănătate era precară.
„Era foarte slab, vasele de sânge din jurul fetei parcă stăteau să îi explodeze. Dintr-o dată, nu și-a mai putut susține singur capul și nici să se rostogolească, așa cum o făcea înainte”, povestește bunica băiatului. În ultimii patru ani, femeia l-a crescut pe James - care fusese diagnosticat cu două dizabilități - ca pe propriul copil, susținându-l prin terapii zilnice și nenumărate vizite la spital.
„Mama lui s-a mutat în alt stat... telefoanele s-au rărit și în cele din urmă întrerupt orice contact cu noi. James nu a mai auzit de mama lui de doi ani, iar ultima dată când au petrecut timp împreună a fost la prima lui aniversare. Când i-am arătat recent o fotografie din acea zi, a întrebat: „Cine e aici?” arătând spre mama lui. Eu i-am spus: „Este mama ta”. Iar el a spus: „Nu, tu ești mama mea”. Din toată această experiență, am pierdut un copil, dar am câștigat altul. El nu este tratat diferit de ceilalți copii ai mei. Aceștia lui l-au văzut întotdeauna ca pe un frate”, mărturisește bunica celui mic.
Anul trecut, James a devenit în mod oficial copilul lui Ashley. Pentru dulcele băiețel, această a devenit o zi pe care nu o va uita niciodată:
„Când i-am spus că, în sfârșit, nu mai pleacă nicăieri, că noi vom fi familia lui pentru totdeauna, el a spus: „Această este cea mai frumoasă zi din viața mea”. Nu am încercat niciodată să îl fac să creadă că sunt mama lui, dar acum că este adoptat oficial, sunt cu adevărat o figură maternă pentru el. Adevărul este că eu am fost acolo mereu pentru el, atunci când propria lui mamă nu a putut fi. Știu că, dacă mama lui ar mai avea și alți copii și nu ar mai putea avea grijă de ei, casa mea ar fi întotdeauna deschisă și pentru ei”, povestește femeia.
Ashley este veșnic recunoscătoare că James a ajuns în grija ei înainte de a fi prea târziu.
„Ar fi putut fi mult mai rău - ar fi putut fi mort acum. Este atât de norocos că a scăpat cu bine. Acum trăiește cea mai bună viață pe care o poate duce cu handicapul său. Este cel mai iubitor copil, iar când îl întâlnești, nu poți să nu zâmbești. A trecut prin atât de multă durere, dar este unul dintre cei mai pozitivi copii pe care i-am întâlnit vreodată. El mi-a reîntregit familia”, a mai spus bunica celui mic.
Citește și:
Surse foto: Imagini cu scop ilustrativ | Freepik
Surse articol: Kidspot.com.au
