Scrisoare către șeful meu: nu vreau să îmi cer scuze că pun copilul pe primul loc

Nu-mi imaginam vreodată că voi ajunge în situația efectivă de a alege între viața personală și cea profesională. Am avut încredere că lucrurile sunt mai mult decât clare în acest sens. Mi s-a demonstrat însă cât de lipsiți de umanitate pot fi unii șefi și că uneori trebuie să îți exprimi mâhnirea în scris pentru a fi mai bine înțeleasă.

Șeful meu drag,

Voi începe prin a-ți spune lucrurile frumoase, căci până azi nu-mi imaginam ceva urât despre tine. Am avut încredere că ești un om bun, un om muncitor, un om care știe să comunice. Mi-ai arătat, nu doar o dată, cât de mult ții la munca ta, dar că ești capabil să comunici cu angajații tăi, să crezi în ei. Însă m-ai înșelat. Ne-ai înșelat. Nu îți pasă decât de obiectivele tale, iar oamenii nu sunt decât un mijloc prin care să ți le atingi.

Chiar dacă nu ai copii, vreau să te întreb: crezi că sănătatea unui copil este mai puțin importantă decât un raport? Îți voi răspunde eu: nici nu încape termen de comparație. Binele copilului meu, care putea fi al tău, va fi întotdeauna mai important decât orice hârtie. Eu sunt mama lui, omul în care crede și pe care se bazează cel mai mult. Exact așa cum am crezut și eu în tine. Are nevoie de mine în aceste momente, iar eu nu voi ezita nicio secundă în a-i fi alături. Nu voi pune niciodată în balanță sănătatea și binele lui și cariera mea. Bani și locuri de muncă poate vor mai apărea. Dar copilul meu este unul singur. Este sufletul meu.

Îmi pare rău că nu poți înțelege ce simte o mamă. Îmi pare rău că nu ai trăit această iubire infinită pe care o trăiește un părinte, zi de zi. Îți spun sincer că poți să mă concediezi, dacă așa îți dictează conștiința. Eu nu pot să îți dau un alt răspuns decât că nu pot termina acel raport și nu pot veni săptămâna aceasta la muncă. Poate că ar fi mai bine să nu mai vin deloc. Pentru că nu îmi doresc să lucrez cu un om care nu mă poate sprijini în momentele mele grele.
Sunt șanse mari să arunci această scrisoare și să o consideri o pierdere de timp simplul fapt că ai citit-o. Eu am vrut să ți-o scriu și să-ți spun că îți doresc să fii bine. Să nu te îmbolnăvești niciodată. Iar dacă vei avea vreodată copii, să nu se îmbolnăvească niciodată. Pentru că atunci vei cunoaște cu adevărat ce înseamnă suferința.

Un loc de muncă de poveste

M-am angajat la firmă în urmă cu doi ani. Mi se pare puțin spus firmă pentru că este ditamai corporația multinațională. Mi-a plăcut faptul că stăteam în același birou cu două foste colege de facultate, salariul era unul foarte bun și primeam și o mulțime de beneficii în plus, cum ar fi abonament la clinică medicală privată, reduceri la produsele distribuite de firmă și, nu în ultimul rând, abonament la sală. De ultimul m-am bucurat degeaba pentru că nu am ajuns să îl folosesc efectiv nici măcar o dată. Din lipsă de timp. Nu era nici foarte departe de casă, făceam maxim 30 de minute cu metroul pe drum și îl puteam lăsa și pe Tudor la grădiniță. 

Șeful, un domn serios, ajuns la cea de-a doua tinerețe, mi-a părut un om de nota zece. Pentru că nu avea nici copii și nici soție, era complet dedicat carierei și nu de puține ori îl găseai sâmbăta dimineața lucrând de zor la vreo nouă strategie. Este adevărat că te putea motiva excelent, dar în același timp ajungeai să te simți prost dacă plecai prea devreme de la birou sau dacă întârziai dimineața. El era primul care ajungea și ultimul care pleca. Nu m-a deranjat acest aspect pentru că am considerat că fiecare își conduce viața după propriile principii, iar în cazul său se vedea că munca îi oferă satisfacții imense. Am comunicat de la început foarte bine, atât verbal, cât și prin mail-uri. Și, trebuie să recunosc că nu am avut niciodată vreo divergență, părea să găsească mereu câte o soluție sau să aplaneze orice potențial conflict în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită. Iar de Sărbători, cu toate că nu avea copii, nu uita să organizeze în secretariat o mică petrecere pentru toți angajații unde copiii primeau tot felul de cadouri frumoase. Mi s-a părut un gest foarte frumos, chiar dacă nu plătea din banii lui. Faptul că s-a gândit să organizeze așa ceva l-a făcut să crească în ochii mei. Pe scurt, părea că merge totul pe roze. Până într-o zi.

scrisoare catre seful meu

Copilul meu s-a îmbolnăvit, iar șeful nici nu a vrut să audă

Aș minți să spun că Tudor este un copil bolnăvicios. A mai avut răceli, dar nimic grav. Și când a fost nevoie să stea acasă și să nu meargă la grădiniță ne-am bazat mereu pe buni, care i-a fost alături necondiționat. O iubim tare mult pentru asta, dar și pentru multe altele. Însă are și ea o vârstă, așa că problemele de sănătate îi dau târcoale.

Îmi amintesc perfect ziua aceea pentru că am rămas profund dezamăgită de un om pe care l-am crezut într-un anumit fel, iar viața mi-a demonstrat că este complet diferit. Dar cred că avem cu toții astfel de experiențe, care nu doar ne întăresc, ci ne și ajută să fim poate puțin mai sceptici când acordăm încredere și să nu mai credem că tot ce zboară se mănâncă. Încă de dimineață am avut un sentiment ciudat, care mi s-a confirmat. Era o zi de luni, la sfârșit de lună, când aveam de finalizat un raport pentru ultimul nostru proiect. Era destul de important pentru că, în baza lui, urma să primim o finanțare suplimentară. Deadline-ul era extrem de strâns, ceva la modul că trebuia să fie gata de ieri. Nu m-am agitat prea tare pentru că îmi propusesem ca în ziua respectivă să las deoparte alte treburi și să mă ocup exclusiv de el.

Însă la ora 10 am primit un telefon de la doamna educatoare: Tudor avea febră și vomitase. Mă ruga să vin să îl iau acasă. Mi-am făcut planul care nu avea să îmi ia mai mult de o oră: îl duceam pe Tudor acasă, de unde urma să îl preia buni. Când am format numărul soacrei am avut un șoc: era internată în spital pentru o suspiciune de infarct. Soțul era plecat în delegație pentru câteva zile, așa că eu rămâneam singura variantă disponibilă. M-am gândit că poate însă că situația nu era atât de rea pe cât o descrisese educatoarea...Am aflat când am ajuns la medicul de familie că este mult mai rea: trebuia internat în spital pentru că tusea pe care am crezut-o drept o răceală minoră era de fapt pneumonie. Imediat cum am ajuns cu băiatul la spital mi-am sunat șeful să îi transmit că îmi va fi imposibil să termin raportul în ziua respectivă și că aveam nevoie de o săptămână de concediu medical. Mi-a dat un răspuns pe care nu-l voi uita niciodată: Și ce mă interesează pe mine? Dacă nu termini raportul azi, de mâine o să îl facă altcineva în locul tău! 

scrisoare catre seful meu

Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Șeful meu, un om pe care l-am considerat bun și înțelegător, este de fapt un monstru, lipsit de suflet. Și preferă să mă concedieze decât să dea dovadă de o brumă de înțelegere. Am fost mai mult decât mâhnită, m-am simțit trădată și profund dezamăgită. De aceea am decis să îi scriu această scrisoare.

 

Citește și: Jurnal de tatic. Seful e sef si in... 

Scrisoare către soț în primul an ca tată

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Să învățăm să dăruim - Scrisoare către Moș Nicolae de la echipa BabyNeeds.ro
    Să învățăm să dăruim - Scrisoare către Moș Nicolae de la echipa BabyNeeds.ro

    Dragă Moș Nicolae, îți scriem această scrisoare din partea echipei BabyNeeds.ro, la rugămintea unor părinți grijulii și a copiilor din toată lumea. Știm că tu ești cel care...

    Copilul meu de la 2 săptămâni face pipi la toaletă. Cum îmi comunică atunci când vrea la baie
    Copilul meu de la 2 săptămâni face pipi la toaletă. Cum îmi comunică atunci când vrea la baie

    "De multe ori dacă nu îmi iese și avem un accident este din cauză că nu am ascultat eu. Atunci mă blamez pe mine pentru că nu am ascultat de indiciile vocale și fizice pe...

    Scrisoare către mamele care se judecă prea aspru
    Scrisoare către mamele care se judecă prea aspru

    Dacă înainte prioritatea era viaţa amoroasă şi cariera, spre exemplu, acum prioritatea o reprezintă copilul. Asta nu înseamnă că celelalte aspecte ale vieţii tale au...

    Mircea Radu, scrisoare catre fiica sa: Vei întâlni imbecili sadici, fătălăi dezorientați!
    Mircea Radu, scrisoare catre fiica sa: Vei întâlni imbecili sadici, fătălăi dezorientați!

    Mircea Radu postează pe contul său de Facebook un mesaj emoționant pentru fiica sa. Realizând o paralelă între „cele două vieți" ale sale, așa cum le numește...

    Conferința Nutriția - primul demers către sănătatea ta
    Conferința Nutriția - primul demers către sănătatea ta

    Vă invit marți, 14 martie 2017, începând cu orele 18.30, la Ramada Bucharest Parc - Terra Grand Ballroom, să parcurgeți, pas cu pas, drumul către sănătatea familiei, la conferința...

    Caz real. Drama unei fete din orfelinat. El mi-a dat banii sa fac avort! Eu vreau copilul, dar nu stiu cum trebuie sa se poarte o mama. Afla ce-i raspunde psihologul nostru
    Caz real. Drama unei fete din orfelinat. El mi-a dat banii sa fac avort! Eu vreau copilul, dar nu stiu cum trebuie sa se poarte o mama. Afla ce-i raspunde psihologul nostru

    Mihaela a crescut la orfelinat. Dupa ce a implinit 18 ani si a fost nevoita sa plece din institutia statului, o familie cu inima mare i-a gasit serviciu. Apoi l-a cunoscut pe EL. Un tanar...

    Povesti adevarate. Drama unei fete din orfelinat. El mi-a dat banii sa fac avort! Eu vreau copilul, dar nu stiu cum trebuie sa se poarte o mama. Afla ce-i raspunde psihologul nostru
    Povesti adevarate. Drama unei fete din orfelinat. El mi-a dat banii sa fac avort! Eu vreau copilul, dar nu stiu cum trebuie sa se poarte o mama. Afla ce-i raspunde psihologul nostru

    Povesti adevarate. Mihaela a crescut la orfelinat. Dupa ce a implinit 18 ani si a fost nevoita sa plece din institutia statului, o familie cu inima mare i-a gasit serviciu. Apoi l-a cunoscut...

    © 2019 Qbebe