Soțul meu m-a convins să rămân însărcinată. Am făcut copilul și apoi l-am părăsit

Inițial, ea și soțul ei hotărâseră să nu devină părinți

O femeie originară din Noua Zeelandă a povestit, într-o confesiune pentru „Business Insider”, că înainte să se căsătorească, nu își dorea deloc să devină mamă. De altfel, când s-a căsătorit cu partenerul ei american, cei doi au preferat să-și organizeze viața fără să ia în calcul ideea de a fi părinți:

„Eu și soțul meu ne-am bucurat de o viață bună aproape 10 ani. Nu pot spune că am fost bogați, dar nu duceam lipsă de nimic și ne distram. Soțul meu este de origine americană și l-am întâlnit când a venit în vacanță în țara mea, Noua Zeelandă. A fost dragoste la prima vedere. În decurs de 3 luni, ne-am mutat împreună, ne-am logodit și am început să ne facem planuri de viitor. Viața era frumoasă.

Am hotărât și să nu avem copii. Am fost încântată de o astfel de hotărâre pentru că nu mi-am dorit niciodată să devin mamă. În schimb, am hotărât să celebrăm zilnic viața împreună. Spre exemplu, ne bucuram de mâncare bună, mergeam la plajă, ne vedeam de hobby-urile noastre. De asemenea, am cumpărat o casă veche, am adoptat câteva pisici și ne-am căsătorit”.

Soțul ei a fost cel care a insistat să devină părinți

Pentru că bărbatul s-a confruntat cu depresie întrucât nu se bucura de satisfacții în plan profesional, partenera lui de viață s-a lăsat convinsă când acesta a insistat să rămână însărcinată. Pentru sursa citată, a venit cu următoarele precizări: 

„Fostul meu soț m-a convins că era cazul să avem un copil. Atunci știam că nu era o idee bună, dar dacă l-aș fi refuzat ar fi fost ca și cum l-aș fi privat de ceva prețios pe cel mai drag prieten al meu. În plus, pot spune despre mine că întotdeauna am fost gata de experiențe noi, că eram bucuroasă ori de câte ori aveam șansa să dobândesc tot mai multe abilități. De aceea, am simțit că eram pregătită și să trec prin experiența maternității.

Când el mi-a propus să avem un copil, lucram pentru o companie de prestigiu, cu o atmosferă minunată și cu colegi de treabă. Soțul meu lucra într-o fabrică, în schimbul de noapte. Chiar dacă era bine plătit, nu așa își imaginase el viitorul. A început să devină tot mai trist și deprimat, așa că mi-am dat seama că un bebeluș l-ar putea face fericit. În aceste condiții, am fost de acord să rămân însărcinată”. 

După nașterea copilului, s-a despărțit de soțul ei

Întrucât fetița s-a născut cu boala de reflux gastroesofagian și avea nevoie să stea mai ales în poziție verticală, nu le permitea proaspeților părinți să doarmă, iar bărbatul nu a mai suportat situația creată. A început să se poarte urât cu soția lui, să o neglijeze, iar în final aceasta i-a cerut să se despartă, așa cum se poate sesiza și din confesiunea pentru sursa citată anterior:

„Fiica noastră s-a născut cu boala de reflux gastroesofagian, ceea ce înseamnă că mereu acizii din stomac ajungeau la nivelul esofagului. Practic, pentru aproape 5 luni, nu am putut să o las să stea în poziție orizontală decât pentru a-i schimba scutecele. Abia reușeam să dormim, iar soțul meu nu a mai suportat situația. A devenit tot mai răutăcios și mai nepăsător, nu voia să mă ajute cu nimic și îmi spunea că sunt „leneșă” ori de câte ori îi ceream ajutorul. 

Știam că, pentru copilul meu, cel mai important era să aibă parte de siguranță și de fericire și, dacă nu putea să aibă parte de așa ceva alături de doi părinți, atunci măcar să aibă parte de la mine. Atunci m-am hotărât să-i cer soțului meu să plece de acasă, ceea ce a și făcut, s-a întors în SUA când fetița noastră avea opt luni. Eu am cumpărat și partea lui de casă”.

A devenit mamă singură, cu o situație financiară precară

Cea care s-a confesat pentru sursa menționat nu s-a ferit să dezvăluie că, la 37 de ani, este divorțată, este mamă singură, nu are un loc de muncă și, pentru a putea face față cheltuielilor, a fost nevoită să-și închirieze casa:

„Din fericire, am avut posibilitatea să lucrez de acasă după nașterea fetiței mele. În ciuda faptului că munceam din greu și că am fost promovată, după câteva luni am rămas șomeră din pricina unei restructurări masive. În mai puțin de un an, devenisem mamă, îmi părăsisem soțul și rămăsesem fără slujba mea de vis. Veniturile mele scăzuseră, de la aprox. 50.000 de dolari americani, la ajutorul primit de la guvern, care îmi ajungea doar cât să-mi plătesc ipoteca.

Ca să mă descurc, am lăsat o familie de imigranți să locuiască în casă și să-mi plătească utilitățile, în timp ce m-am mutat, împreună cu fiica mea, în casa în care am copilărit. În loc să o duc la creșă și să îmi găsesc un loc de muncă, mă folosesc de sprijinul venit de la autorități, mi-am redus cheltuielile cu facturile și mă bucur de traiul alături de o familie formată din mai multe generații”.

A explicat cum i s-a schimbat viața de când a devenit părinte

În ultima parte a confesiunii sale, mama a ținut să aducă în prim-plan schimbările pozitive care au intervenit în viața ei de când este părinte. Totodată, nu a ezitat să vorbească despre progresele făcute de fiica ei și despre importanța de a ne construi o relație strânsă cu copiii noștri:

„Nici că aș putea să fiu mai fericită. De când am devenit mamă mi s-au schimbat prioritățile, iar faptul că sunt singura persoană care se ocupă de fiica mea mă stimulează să mă străduiesc să o cresc bine. Sunt convinsă că, pentru un copil aflat în primii săi ani de viață, este esențial să aibă parte în primul rând de o persoană pe care să se poată baza, care să-i ofere permanent dragoste și atenție. Toate acestea contează mai mult decât banii și, până acum, mi-am dat seama că într-adevăr așa este.

La vârsta de 2 ani, fiica mea se descurcă la oliță, are un vocabular bogat, știe mai bine de jumătate dintre literele alfabetului și numără. Știe cum să se comporte, nu stă mult în fața ecranelor și se simte în largul ei și în preajma persoanelor străine. Faptul că o văd înflorind zi de zi mă face să mă simt mândră și, mai mult de cât atât, datorită ei mi-am reconstruit și relațiile cu familia mea.

Odată ce am devenit mamă, am realizat că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru copiii noștri este să ne construim cu ei relații strânse, bazate pe dragoste și pe sentimentul de siguranță. Ca să puteam face așa ceva, este nevoie să fim alături de ei. De aceea, am ajuns la concluzia că pot să încep să-mi dezvolt o afacere la orice vârstă, dar timpul petrecut alături de fiica mea, pe care l-aș rata, nu se va mai întoarce. În aceste condiții, îmi accept situația cu bucurie și cu recunoștință”.

Frumusețea de a fi mamă singură, pe care oamenii nu o înțeleg: „Sunt un părinte mai bun pe cont propriu”