Soțul meu mi-a spus că l-am făcut „de rușine” în timpul nașterii, când am țipat

Durerile din timpul nașterii sunt pentru unele femei greu de suportat, aproape imposibil de înțeles pentru bărbați. Pe o scară de la 1 la 10, durerea din timpul nașterii naturale depășește lejer 20, mai ales dacă mama nu beneficiază de anestezie epidurală. Din păcate, tații mai puține empatici nu vor reuși niciodată să înțeleagă „durerile facerii” așa cum sunt numite popular prin care trec mamele la naștere.

Avea să afle acest lucru o tânără mămică al cărui soț a acuzat-o că l-a făcut de rușine în timpul nașterii atunci când aceasta a țipat de durere. Se pare că Owen, soțul ei, s-a transformat din bărbatul care o susținea necondiționat, într-un tată lipsit de empatie care a făcut încontinuu remarci răutăcioase cu privire la țipetele de durere ale soției lui în timpul nașterii.

„M-a deranjat enorm remarca soțului meu din timpul travaliului. A spus că l-am făcut de râs când eu mă tăvăleam de durere”

Mama mărturisește că, în timp ce ea dădea naștere fiului ei, Liam, a simțit o durere pe care nu era pregătită să o simtă vreodată. Durerea s-a transformat într-un sunet foarte ascuțit și remarcile soțului au bântuit-o nopți în șir, chiar și după ce băiețelul a crescut puțin mai mare.

„La o săptămână după ce am născut, mi-luat inima în dinți și m-am hotărât să îi spun soțului meu cât de mult m-a rănit prin ceea ce mi-a spus în timpul travaliului.
„Trebuie să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat la spital. Îți amintești în timpul travalului când tot îmi spuneai să nu mai țip și la final, în loc să mă feliciți, ai zis că te-am făcut de rușine?”
„Da, îmi amintesc”, a spus el pe un ton defensiv fără niciun pic de regret în voce.
„Vreau să înțelegi că acele cuvinte m-au făcut să mă simt foarte prost. Durerile erau groaznice, Owen. Și eu încercam să îți aduc copilul pe lume, gândindu-mă cât de stânjenitor te simțeai tu”, își amintește mama.

Din păcate soțul ei nu i-a oferit răspunsul la care aceasta se aștepta. În loc de regrete, scuze și păreri de rău, Owen i-a răspuns: „Este datoria femeii să își asculte bărbatul și puteai să nu mai țipi atât de tare doar pentru că spui că te durea...”, i-a răspuns el cu o mânie nemaiîntâlnită în voce, gest care a prins-o pe femeie cu garda jos.

După răspunsul pe care l-a primit de la soțul ei, mama s-a dus în camera copilașului pe care l-a luat din pătuț și cu care a mers în brațe în dormitorul oaspeților unde și-a petrecut restul zilei cu ușa încuiată pentru ca Owen să nu poată intra peste ei. Singurul moment în care mama a deschis ușa dormitorului a fost atunci când a auzit mașina pornind, pentru că soțul ei plecase să se întâlnească cu niște prieteni la o bere în acea seară.

Medicul a țipat la mine să fac liniște în timp ce nășteam

„Mi-am dat seama atunci cât de insensibil era soțul meu și am văzut o parte a lui pe care nu aș fi dorit niciodată să o cunosc”

După acea discuție pe care a avut-o cu soțul ei, mama și-a dat seama că în calitate de soție trebuia să fie doar o umilă servitoare care o să nu iasă din cuvântul soțului ei și că nu era apreciată deloc la adevărata sa evaluare. Așa că s-a gândit să apeleze la ajutorul părinților ei și o săptămână mai târziu au fost invitați amândoi împreună cu copilașul la cină.
Familia mamei nu și-a dat seama de tensiunea dintre cei doi soți și i-au primit pe amândoi cu brațele deschise, ca de obicei.

„Pe măsură ce cina se apropia de sfârșit le-am rugat pe surorile mele să își împărtășească experiențele personale ale nașterilor copiilor lor. Îmi doream ca Owen să înțeleagă ce înseamnă o naștere naturală, iar surorile mele nu m-au dezamăgit. Au vorbit amândouă despre durerea cruntă pe care o simțit-o în acel moment și de sprijinul oferit de soții lor. Owen a ascultat totul cu multă atenție și băgare de seamă, a fost tăcut pe toată durata cinei și puteam să îi văd expresia tot mai supărată și regretul pe față în timpul relatărilor surorilor mele. Mă jur că la un moment dat am văzut chiar o lacrimă în colțul ochiului.

Atunci când a fost rândul meu să-mi spun povestea din timpul nașterii m-am uitat la soțul meu cu coada ochiului și cunoscându-l foarte bine, mi-a lăsat impresia că știa că îl voi umili prin ceea ce aveam să spun. Dar în loc să mă focusez pe lucrurile negative, am adus în prim plan lucrurile pozitive. Mi-am adus aminte de tot ceea ce a făcut Owen pentru mine în timpul sarcinii și cât de mult m-a ajutat după ce am născut.

Am „omis” să spun tuturor că soțul meu mi-a spus că îl fac de rușine pentru că țip prea tare în timpul travaliului. Am povestit mai degrabă cum îmi făceam masaj la picioare atunci când erau umflate de la sarcină și multe alte lucruri drăguțe pe care chiar le-a făcut pentru mine. În acea seară, când eram pe punctul de plecare, soțul meu m-a tras deoparte și mi-a spus că îi pare rău și că îmi promite că va fi un soț mai bun, un tată perfect pentru copilul nostru și că îmi va arăta mai multă blândețe și empatie în momentele critice.

Ne-am întors acasă amândoi mai liniștiți, murmurând o melodie pe care amândoi o îndrăgeam și care se auzea la radio, cu băiețelul nostru Liam care dormea în scoica lui liniștit și cu un sentiment de împlinire că am învățat amândoi din greșeli”, concluzionează mama.

Cu siguranță că nu întotdeauna poveștile au un astfel de happy-end dar o greșeală a unuia din parteneri nu trebuie să ducă la o ruptură iremediabilă în relație, dacă există dorința și promisiunea de a se schimba cu fapte palpabile și dovezi clare din partea celui care a greșit.